Astăzi va fi înmormântat unul dintre intelectualii autentici ai oraşului nostru, om de aleasă ţinută morală, fondatorul şi directorul revistei "Puncte cardinale", periodic independent de orientare naţional-creştină ajuns în al 20-lea an de apariţie neîntreruptă.
Fiu al scriitorului Paul Constantinescu (1895-1981), de sorginte oltenească, Gabriel Constantin s-a născut la Sibiu, în 5 noiembrie 1921, a absolvit Liceul "Gh. Lazăr", a fost ofiţer în vechea armată regală a României, a luptat pe frontul din Răsărit, a căzut prizonier, împreună cu zeci de mii de soldaţi români, cunoscând lagărele ruseşti Oranki, Mănăstârka, Krasnigorsk, Gorki, Mariţeiska, Marşansk. Revenit în ţară, avea să treacă prin alte "vămi" ale noilor conducători: Jilava, Aiud, Canal, Baia Sprie, Valea Nistrului, Lugoj, Gherla, domiciliu obligatoriu în Bărăgan (Satu-Nou Viişoara). Acolo s-a căsătorit, la aproape 40 de ani, cu Maria Blaj, fostă membră a "Cetăţuilor de fete" şi ea deţinută politic şi tot acolo li s-a născut prima fiică, Ligia-Mihaela, în 1961. Revenit la Sibiu, studiile sale filozofice nu i-au fost de folos, aşa că a lucrat la Întreprinderea de Construcţii, apoi la Centrul de Proiectări. La 45 de ani, s-a înscris la Facultatea de Cibernetică din Bucureşti, secţia fără frecvenţă, devenind informatician la CPJ Sibiu, de unde s-a pensionat în 1987. A fost tot timpul supravegheat şi suspectat, deşi, în ciuda suferinţelor prin care a trecut, n-a cârtit împotriva regimului nici atunci, nici după 1990, când ar fi putut să demaşte şi să acuze (cum au făcut atâţia falşi disidenţi).
După căderea comunismului, a devenit membru al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi al Uniunii Veteranilor de Război, a înfiinţat revista "Puncte cardinale" şi a publicat cărţi: Filosofia arabă a istoriei. Ibn Haldun, 1996 (teza sa de doctorat în filozofie), Marginalii la Talmud, 1999, Evreii în România, 2000, Gâlceava anticomunistului cu lumea, 2002, Şah la rege. Declinul monarhiei române în secolul XX, 2007. Un sprijin în editarea revistei - cu difuzare în întreaga lume, l-a avut în fiica sa, Ligia Banea (cealaltă fiică este stabilită în străinătate, Eugenia-Tatiana) şi în soţia, Maria, o doamnă micuţă şi sprintenă, o amfitrioană desăvârşită.
Ultima vizită i-am făcut-o gazetarului, scriitorului şi filozofului în septembrie anul trecut, în cocheta căsuţă părintească de pe Calea Dumbrăvii. L-am găsit, ca de obicei, în biroul înţesat de cărţi, reviste, ziare. Venise ginerele, Toma Banea, să-i remită facturile achitate. Era într-o bună dispoziţie care nu prevestea boala şi sfârşitul. La 5 noiembrie, când a împlinit 88 de ani, Gabriel Constantinescu a primit un "hrisov de suflet", din partea unui grup de prieteni şi seniori ai luptei pentru idealurile naţional-creştine.
În tinereţea mea, l-am cunoscut pe "Moş Paul", venerabilul scriitor şi hâtru bun de glume, dar mai apropiat sufleteşte m-am simţit de fiul său, Gabriel Constantinescu, sobru, echilibrat, pertinent, cu o solidă cultură clasică, dublată de o dură experienţă de viaţă care nu i-a alterat spiritul.
Îi vom păstra o caldă, luminoasă, amintire.
