Tribuna
UN OMAGIU ADUS SIBIULUI
UN OMAGIU ADUS SIBIULUI
*Interviu cu scriitorul (col.) Ştefan Vişan*
  •   Aş dori să începem acest interviu chiar cu titlul ales,aşa cum aţi declarat reporterului ziarului Tribuna la lansarea primului dvs volum Intitulat “LEGĂMÂNTUL DRAGOSTEI”(2002).Pentru ce acest OMAGIU?
  •  Pentru faptul că Sibiul este cel mai fascinant oraş al ţării.Pentru faptul că am trăit în acest minunat oraş de la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, l-am iubit şi îl iubesc în continuare la fel de mult şi am dorit să marchez astfel acest fapt. Şi de aceea şapte din romanele mele au acţiunea sau o parte din ea în Sibiu
  •   Aţi fost militar de carieră şi aţi devenit scriitor cunoscut. Care ar fi motivaţia?
  •   Da. Am fost militar de carieră,am iubit această carieră,mi-am desfăşurat activitatea majoritatea timpului în Sibiu,(treizeci de ani neîntrerupt)în cadrul Academiei Forţelor Terestre „N. Bălcescu,dar la un moment dat sosise timpul pentru o altă activitate ,scrisul,la fel de  nobilă,incitantă şi frumoasă ca şi prima.
  •  Cititorii dvs.ştiu ce fel de cărţi aţi editat. Pentru acei care nu au avut ocazia să vă citească vă rog câteva cuvinte  explicative.
  •   Majoritate cărţilor mele sunt romane sociale. Mulţi ar spune de …dragoste fiindcă dragostea ,de viaţă,de oameni,de natură, este sentimentul  care predomină .
  •  Cunosc faptul că nu v-aţi limitat doar la roman şi aţi atacat şi alte forme.
  •  Limba română ne oferă atâtea valenţe literare încât  mi s-a părut a fi un păcat să mă limitez doar la o anumită formă. Am scris teatru poezie,  nuvele,  epigrame, povestiri,foiletoane ,pamflete, de toate, fiecare având specificul lor, aparte.
  •   Şirul publicaţiilor este mare. Le amintesc doar pe cele de o mai mare întindere: şaisprezece romane,două piese de teatru,două nuvele ,două volume de publicistică, plus celelalte  enumerate mai sus. Aş denumi-o performanţă. Care să fi fost motivaţia unui asemenea efort la o vârstă …înaintată?
  • Ce să vă spun? Foarte important nu este ce suntem, ci ceea ce rămâne după noi, ce lăsăm în urma noastră,…valoros, ca un fel de moştenire. Privind lucrurile în ansamblu, tot cea ce  ştim,ce cunoaştem ce valori avem,este munca altora, a înaintaşilor noştri  zile nopţi lungi de strădanii,de trudă de  sute,mii de ani. Ce lăsăm noi poate fi o revanşă.
  •   Cărui segment de iubitori de literatură v-aţi adresat  cu precădere în scrierile dvs?
  •   Lucrând o viaţă întreagă cu tinerii,într-un institut de învăţământ a fost o continuare, ofertă de sfaturi, să le spunem un fel de  îndrumări care le-ar putea fi de folos în viaţă, în carieră, însă oferite sub o formă  plăcută,literară, puţin disimulată,atractivă, incitantă.
  •   La un număr atât de mare de publicate,de unde v-aţi luat subiectele?
  •   Viaţa ne oferă subiecte zi de zi dintre cele mai variate. Scriitorul doar le selectează,le şlefuieşte şi le dă forma  potrivită scopului pe care şi-l propune. Văzute,auzite , altele trăite şi de ce nu  unele imaginate . Uneori o simplă întâmplare poate constitui  un subiect interesant de nuvelă sau roman.
  • - Cum scriaţi,uşor,greu? Fac referire la faptul că  înainte aţi avut o ocupaţie total diferită.
  •   Aş spune că…uşor. Sunt sigur că am avut un ajutor.
  •   Ce ar putea fi? Nu înţeleg.
  • Localitatea Haşag,unde locuiesc de treizeci de ani, este locul unde
  •  s-a născut marele poet Aron Cotruş. Cred că spiritul său mi-a uşurat „pana” întro meserie atât de grea. Am simţit-o în permanenţă de-a  lungul timpului.
  •  Să fie posibil aşa ceva? Din cea ce cunoaştem…
  • Sunt multe, foarte multe  despre care avem prea puţine cunoştinţe sau nu ştim nimic. De ce n-ar fi posibil? Nu  v-aţi îndoit niciodată de un fapt sau lucru  care vi se părea altfel decât îl percepeaţi??
  • Aveţi dreptate. Nu doar odată ci de mai multe ori.
  •  Cum vedeţi viitorul literaturii beletristice?
  • E adevărat, în ziua de azi,tinerii în special,citesc incomparabil mai puţin decât o făceam noi la vârsta lor. Preferă rezumatele cărţilor de  pe tabletă sau telefon. Îi înţeleg. Timpul aleargă. Dar în felul acesta sunt total lipsiţi de plăcerea unei lecturi în tot ansamblul ei. Totuşi sper,poate aşa mai mult ca o dorinţă, şi această modă să treacă şi să se revină, chiar dacă nu în totalitate ,la plăcerea care ţi-o oferă o carte bună.
  •  Vreţi să reamintiţi titlurile câtorva dintre romanele publicate?
  • Cu plăcere: LEGĂMÂNTUL DRAGOSTEI,LEBĂDA ALBĂ,PRIBEGII, VIAŢA O …POVESTE, O CLIPĂ DIN ETERNITATE, MOARTEA ALBĂ.
  • Ca la oricare final de interviu,întrebarea: ce planuri de viitor ar fi?
  • Totul pe lume are un sfârşit. Uneori plăcut alteori dureros sau mai puţin plăcut. De doi ani degetele palmei drepte nu mai îmi dau ascultare,nu mai răspund comenzilor şi nu mai nimeresc tastele laptopului,astfel că nu mai pot să scriu.
  • - Îmi pare rău. Aş mai fi dorit să  vă citesc. Cred că vă vine greu
  • Desigur. Uneori uit şi mă aşez la laptop cu gândul unui nou început dintr-o carte şi…
  • Vă înţeleg.Dar haideţi să un încheiem în notă tristă această discuţie. Spuneţi-mi sunteţi mulţumit de cele două vieţi (diferite) trăite;de militar şi de slujbaş al scrisului?
  • Da. Da!Pot să spun  cu certitudine că sunt mulţumit. Şi ca o mică revanşă că aţi avut răbdarea unei asemenea discuţii vă ofer ultimul volum editat intitulat „DIN REVISTA RAPSODIA”(2020), un mănunchi de amintiri,povestiri, foiletoane,pamflete şi altele publicate în revista Cenaclului Radu Theodoru  din Sibiu
  • Vă mulţumesc.




comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Palatul Brukenthal Avrig

Electrica Furnizare

sevis

Q-House

publicare anunturi

COMUNICAT DE PRESA

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia