Tribuna
Suma acordată de stat, cu care trebuie să se descurce un tânăr diagnosticat cu autism, este de 500 lei
Suma acordată de stat, cu care trebuie să se descurce un tânăr diagnosticat cu autism, este de 500 lei

Gabriel Popa este acum un tânăr de 19 ani, din Cisnădie şi este diagnosticat cu autism. El a fost diagnosticat la vârsta de 3 ani, când mama lui l-a dus la o consultaţie, pentru că pruncul ei, avea un comportament diferit faţă de alţi copii cu vârsta de 3 ani. Gabriel părea mereu dezorientat, nu reuşea să comunice simplu cum o făceau alţi copii, era şi agitat şi nu relaţiona.

În urma consultului, mama a aflat că fiul ei este un copil cu autism. Reacţia mamei a fost cutremură­toare, mai ales când în cabinet, i s-a explicat ce înseamnă autismul şi cum va funcţiona copilul ei. A avut un şoc la această veste, apoi a negat, apoi s-a învinovăţit pe ea, iar apoi a acceptat.

S-a îngrozit ştiind că sistemul medical şi educaţional din România este unul care nu este concentrat decât în mică măsură pe nevoile copiilor cu autism. Mai ştia şi de mentalitatea oamenilor din jur, asupra unor astfel de copii.

 Dragostea pentru copilul ei o face pe mama lui Gabriel să consulte mulţi specialişti în domeniu, să se intereseze mereu de orice informa­ţie şi să fie atentă şi foarte aplecată asupra oricărei reacţii a copilului. Astfel, după o vreme, descoperă că Gabriel folosea repetitiv creion şi liniar, combinându-le într-o tehnică ciudată şi fără înţeles. Multe linii paralele şi perpendiculare, cu un singur sens. Această descoperire a fost şansa lui Gabriel de a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii.

Mama lui Gabriel şi în colaborare cu medicii de specialitate au început o terapie cu ajutorul desenului cu cre­ionul şi rigla. Gabriel este pasionat de a desena străzi, clădiri şi în mod special clădiri ale bise­ricilor. Această terapie l-a ajutat pe Gabriel să treacă de bariera care îl despărţea de lumea noastră. El, acum, reuşeşte să interacţioneze, să înţeleagă ce i se cere şi să îşi exprime dorinţe simple. Desenul în linii drepte şi cu rigla, îl ajută să-şi elibereze tensiunile interioare şi îl linişteşte.

Statul îi acordă lui Gabriel o îndem­nizaţie de 500 lei lunar. Această sumă este cea pe care statul român o alocă nevoilor unui tânăr diagnosticat cu autism, care are nevoi foarte mari şi care nu poate munci. Dar cea mai mare nevoie a lui Gabriel, acum la 19 ani, este nevoia de integrare în societate. Acum, după terminarea şcolii, Gabriel este în afara societăţii. Pentru tinerii cu astfel de probleme nu există programe de integrare . Nu există centre specializate şi nici programe adaptate corespunzător, unde astfel de tineri să fie ajutaţi în procesul de integrare. Nu există specialişti care să lucreze cu tinerii de peste 18 ani. Acum, la 19 ani, dacă Gabriel participă la vreun pro­gram dedicat nevoilor lui, acela este în mediul privat şi este contra cost.

Nu există locuri de muncă pentru ei, nici la stat, nici în mediul privat. Astfel de copii, apoi tineri şi apoi maturi au un nivel scăzut de inde­pendenţă. Asta înseamnă că toată viaţa, ei au nevoie de un liant între ei şi lume. Au nevoie în permanenţă de un îndrumător în viaţă. Până la un moment dat, acel liant este mama. Dar se pune problema ce va fi după ce liantul dispare?

Conform Institutului Naţional de Sănătate Mintală, în România, anual sunt diagnosticaţi 1000 de copii cu tulburare de spectru autist.

Asociaţia Help Autism estimează că la nivel naţional sunt peste 30.000 de copii cu TSA dintre care 11.214 sunt înregistraţi cu grad de handicap  (aflaţi în evidenţele celor 47 de DGASPC-uri) iar la nivel naţional 15.565 de persoane sunt diagnos­ticate cu TSA.

Din cei 15.565 de copii, 45% merg la şcolile de masa, 30% la şcolile speciale şi 25% nu sunt încadraţi în învăţământ.

În România sunt doar 300 de specialişti pregătiţi să lucreze cu copii cu autism.

Gabriel Popa este unul din tinerii diagnosticaţi cu autism, considerat un  norocos pentru talentul lui care
l-a ajutat şi încă îl ajută. Este un  tânăr foarte talentat, a avut expoziţii cu desenele lui, iar în anul 2015 cu sprijinul Asociaţiei Spitalului de Psihiatrie “Doctor Gheorghe Preda Si­biu" i-a fost tipărit albumul fotografic intitulat "Sibiu Lumini şi Nuanţe", "albumul grafic al unui artist special" după cum îl defineşte această asociaţie.

Elena CUCEU

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia