Ştim dintotdeauna că sturionii sunt în Delta Dunării. Şi că sunt pe cale de dispariţie. Doi oameni de afaceri din judeţul Sibiu şi-au propus să schimbe lucrurile: să facă în aşa fel încât să stopeze pescuitul ilegal al sturionilor sălbatici, oferind o altă variantă: sturionii crescuţi în fermă. Şi nu în Delta Dunării, ci în apele de la Bâlea. A fost greu până când peştii s-au obişnuit cu clima, dar acum morunii, cei pentru care e nevoie de cel mai mult timp pentru a ajunge la maturitate, sunt deja capabili să se reproducă. După 12 ani de când au grijă de sturioni, cei doi oameni de afaceri care nu au dorit să-şi dezvăluie identitatea, pot trage nădejde că vor avea şi profit. Pentru că nu au vândut nimic din sturioni şi nici acum nu se gândesc că sturionii lor vor ajunge în tigaie. Cei care ţin ferma pe picioare sunt păstrăvii, care se vând foarte bine.

„Infractor” fără să vrei

Am ajuns la ferma de la poalele Munţilor Făgăraş la invitaţia Asociaţiei WWF, organism internaţional spe­cializat în conservarea şi pro­tejarea speciilor sălbătice, care derulează în România proiectul „Protejaţi sturionii, cel mai valoros dar al Du­nării”. „Am venit în vizită la această fermă din judeţul Si­biu pentru că dorim să atra­gem atenţia asupra faptului că există şi această posibi­litate a sturionilor de acva­cul­tură care poate salva sturionii sălbatici. Trebuie să luăm atitudine faţă de ceea ce se întâmplă. Te duci la restau­rant şi ţi se dă un sturion tocmai pescuit din Dunăre. Acceptând acel peşte devii, involuntar, complice la o infracţiune”, spune Cristina Munteanu, managerul de proiect din partea WWF. 
Potrivit Cristinei Munteanu, pescuitul sturionilor este interzis în ţara noastră încă din anul 2006 şi va continua să fie până la finalului lui 2015, când se vor lua noi măsuri pentru protejarea sturionilor sălbatici. 
Pe lângă prohibiţie, este nevoie de înfiinţarea unor ferme ca cea din judeţul Sibiu, aceasta fiind o condiţie care ar stopa pescuitul ilegal al acestor specii pe cale de dis­pariţie. Iar motivul pentru care se pescuieşte sturionul este unul foarte simplu: e scump! Un kilogram de sturion din România se vinde la preţuri cuprinse între 11 şi 15 euro, iar caviarul depăşeşte 500 de lei pentru 50 de grame, în timp ce caviarul de import depă­şeşte 600 de lei pentru 30 de grame. 

Bani mulţi pentru o astfel de fermă

Cei doi oameni de afaceri din Sibiu au pornit la drum, în 2002, cu o păstrăvărie, iar cu ajutorul Institutului de Cer­cetare-Dezvoltare pentru Eco­logie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi au decis să crească sturioni la munte. Nu a fost deloc uşor. Costurile sunt foarte mari. „E în regulă ce este aici. Suntem mulţumiţi! Dar sunt puţin nemulţumit că sunt costuri mari. Când vorbeşti despre sume, te poţi des­curaja. Dar pot face un calcul: avem aici 25 de tone de sturioni şi să zicem că dăm pe zi 1% din greutatea lor, care înseamnă 250 de kilograme înmulţit cu un euro kilogramul de furaj, ajungi la 250 de euro pe zi doar hrana. Nu mai punem apa, nu mai punem manopera, curentul. Ajungem la nişte cheltuieli lunare destul de ridicate. Dar aici în fermă există păstrăvăria, care este generatorul banilor care îi ţin pe sturioni”, explică Neculai Patriche, directorul Institutului.
Acesta a spus şi că investiţia iniţială este foarte mare. Cu 300.000 de euro poţi crea spaţiul, dar e nevoie de circa 500.000 de euro pentru întreaga fermă, adică să ai nu doar terenul şi bazinele, ci şi peştii. „Investiţia unei ferme care să producă 4 - 5 tone de caviar pe an, continuu, în fiecare an când intră ferma la maturitate, poate să se ducă până în 5 milioane de euro. Depinde ce vrei să faci. În cel mult 12 ani îşi poate scoate investiţia, cele 5 milioane. Dar 60 la sută din cele 5 milioane sunt bani europeni. Restul îi pune investitorul, dar sunt facilităţi: 10 la sută dacă ai pă­mânt, pe care îl pui în cofinan­ţare. Din punctul meu de vedere s-au dezvoltat o serie de proiecte de genul acesta şi eu urmăresc să văd că şi funcţionează”, spune Patriche.

 
Super-peştii

În ferma din judeţul Sibiu sunt peste 25 de tone de stu­rioni – morun, nisetru, păs­trugă, nisetru siberian, cegă, polioden. Cel mai greu a fost cu păstruga, care e mai „ter­mofilă”. „Am zis că e interesant să vedem ce realizări pot face în ape din acestea care sunt de o prospeţime şi o curăţenie deosebită, comparativ cu apele din zona Călimani sau apele din zona de şes. Adică, practic, aici se poate obţine un peşte de calitate superioară, dar nu ştiam cum reacţio­nează la temperatură. Vedem acum că o parte din specii au dat satisfacţie foarte bună, alte specii nu s-au adaptat foarte bine la aceste condiţii. E vorba de păstrugă, că păstruga e o specie mai termofilă. Ştiam de la început că se poate întâm­pla lucrul acesta, dar acum am demonstrat asta”, a spus Neculai Patriche. 
Fiecărui peşte urmează să i se întocmească pedigree-ul, pentru că proprietarii nu vor să vândă peştii pentru a ajunge în tigaie, ci pentru reproducţie. „De acum înainte urmează munca mai grea a cerce­tătorului de a marca şi verifica fiecare reproducător şi a-i face un pedigree, o carte specială, ca să se poată şti cât de performantă este generaţia lui. Sigur că, la câţi sunt, se vor reduce. O parte din ei vor fi cu performanţă ridicată, alţii cu performanţă medie şi cu per­formanţă mai mică. Să spe­răm că aceştia nu vor ajunge în tigaie până la urmă”, a mai spus directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi. 

Nepreţuiţi

Deşi nu există o piaţă în ceea ce priveşte sturionii, Neculai Patriche spune că un sturion cu pedigree poate fi vândut pentru reproducţie cu câteva mii de euro. „Nu există o piaţă specializată nici în România, nici în lume, dar 
s-ar putea vinde la câteva mii de euro un exemplar. De la o femelă poate să scoată un contingent de 40.000 de pui care se vând cu 2 euro, ceea ce înseamnă un 80.000 de euro, deci cu cât să-l vând? De acum încolo proprietarul fermei poate să vândă oricând material, dar merge pe negociere directă”, a mai spus Neculai Patriche. 

Mai bun peştele crescut în fermă

Potrivit directorului Institu­tului de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi, viitorul sună bine atunci când vorbim de banii care pot veni din această activitate odată ce peştii ajung la maturitate. Dintre toate speciile de peşti, sturionul este peştele cu car­nea cea mai bună, nu are oase, are o structură foarte bună, are o carne echilibrată, reco­mandată pentru con­sumul uman. Şi mai are o calitate deosebită: produce icre negre, care se pot vinde fie în consumul direct, fie în industria cosmetică sau farmaceutică. 
Despre diferena dintre carnea sturionului sălbatic din Delta Dunării `i carnea stu­rionului crescut în apele limpezi de la Bâlea, Patrichi spune că el ar mânca mai degrabă un peşte crescut în fermă. „Sturionii din Dunăre sunt sturioni sălbatici. Acolo consumă hrană sălbatică, iar cei de aici consumă furaje. Dar ca specie nu e nicio dife­renţă. Dar una e carnea unui animal crescut în condiţii de tehnologie, şi una a celui crescut sălbatic. Carnea este la fel, are acelaşi gust. Păs­trează structura speciei ca şi gust. Dar în carnea sturio­nului sălbatic mai găsim şi metale grele, mai găsim şi organo-clorurate, şi organo-fosforice. Adică eu aş prefera să mă­nânc un peşte din fermă decât un peşte sălbatic”, a mai spus directorului Institutului de Cer­cetare-Dezvoltare pentru Eco­logie Acvatică, Pescuit şi Acvacultură Galaţi.