Tribuna
Strategia Naţională de Dezvoltare Economico-Socială
Strategia Naţională de Dezvoltare Economico-Socială

Este un instrument complicat începând de la proiectant, exe­cutant, firmă, Stat, Naţiune, cetă­ţean. Este un lanţ care nu se poate rupe, ci trebuie să funcţioneze permanent şi impecabil.

Ca urmare, autorul a elaborat o carte cu acest titlu, de cca 40 de pagini, pe care o vindem la chioş­curile noastre cu 10 lei.

Factorii implicaţi în elaborarea şi operaţionalizarea Strategiei sunt de o complexitate şi dificultate mare pentru identificat şi administrat, greu de implementat şi de stăpânit.

În mijlocul lor este Omul cu interesele lui, care, de regulă, nu poate fi determinat să producă - paşnic - decât prin stimulare. O determinare forţată nu a durat şi nu a adus rezultatele scontate niciodată.

Lipsa Strategiei a creat şi creea­ză haos în întreg acest lanţ, cu pierderi pentru toţi şi, ce este mai grav, poate duce la faliment. Fa­limentul când este vorba de Naţiu­ne, de Ţară, de Popor este inima­ginabil şi îngrozeşte şi numai dacă îţi apare în faţă, chiar fără ca încă să te fi afectat.

 Acesta este, în mare, perimetrul teoretic în care trebuie să abordăm Strategia Naţională de Dezvoltare Economico-Socială, dar, la con­cret, cu certitudine, situaţia fiind mult mai complicată.

Ne putem imagina, deci, dezas­trul şi pierderile pentru Poporul Român, care, din nepăsarea crasă a diriguitorilor săi, ,,a navigat" 30 de ani, fără o asemenea busolă? (Strategie?).

Ca să vă puteţi da un răspuns, ţineţi seama că imediat după 1990 am avut o asemenea Strategie, Strategia de la Snagov, aprobată de către toate forţele politice din România, dar care nu s-a aplicat niciodată, din vina cui?. Păi, nu mai căutaţi, că vinovaţii sunt în faţa Domniilor Voastre, nimeni alţii decât Clasa Politică Postdecem­bristă. 

  Ca să vă dumiriţi, faceţi o legă­tură - care este certă - între Strategia firmei şi valoarea adăugată - care reprezintă câştigul firmei cu sala­riaţii săi. La nivel de Stat la capătul lanţului este Poporul Român.

A meritat Poporul Român un asemenea dezastru? Păi, cum să nu merite, că El i-a votat pe diri­guitorii Ţării care l-au adus în această situaţie. Cum să procedaţi în viitor? Păi, cum, mai votaţi-i, că ei nu pot suporta un trai decent, sau sub limita sărăciei, ca voi. 

Ce vă oferă diriguitorii Ţării în locul Valorii Adăugate şi un trai decent? Nimic altceva decât scandal, ca să nu puteţi vedea realitatea cruntă în care trăiţi.

Pentru ca o firmă să supra­vieţuiască şi să se dezvolte trebuie să genereze un profit suficient de mare. Acesta se realizează prin atragerea unui anumit număr de clienţi şi vânzarea către aceştia de produse şi servicii la un preţ care poate produce un profit ce poate fi apoi utilizat pentru dezvoltarea firmei. Pentru ca întreprinderea să atragă suficienţi clienţi, aceştia tre­buie să perceapă anumite avantaje din cumpărarea produselor sau serviciilor respective. În termino­logia economică aceasta repre­zintă valoarea adăugată. Altfel spus, pentru a avea suficiente vân­zări, firma trebuie să poată livra clienţilor săi un anumit tip de be­neficiu, respectiv valoare adău­gată, care trebuie să fie percepută de către clienţi, altfel nu cumpără.

Clientul, ca să cumpere, trebuie să "simtă" beneficiul respectiv.  

Redăm mai jos şi un alt raţio­nament, mai profesionist, despre Strategia Naţională de Dezvoltare Economico-Socială şi rolul ei într-o abordare mai profesională.

 Acest lanţ nu poate funcţiona nici în România cum nu funcţionează nici în ţările dezvoltate, decât prin strategii de dezvoltare.

Spre bucuria noastră majoritatea firmelor româneşti au asemenea strategii, numai Statul Român nu are, şi în Ţară se face orice altceva decât aşteaptă cetăţeanul, româ­nul.   

Strategia Naţională de Dez­voltare Economico-Socială a Ro­mâniei -  se arată în abordarea res­pectivă - este o necesitate ca aerul pentru români, pentru a preveni dispariţia României de pe Harta Lumii ca Stat Naţional, Indepen­dent, Unitar şi Suveran.

Dumnezeu i-a făcut pe oameni pe Pământ - se mai spune - să trăiască liniştiţi, în pace şi în tihnă, să se respecte unii pe alţii, deci să trăiască fără tensiuni şi necazuri.

Acesta, de altfel, a fost şi visul pentru care au luptat şi moşii şi stră­moşii noştri, o Românie întrea­gă şi prosperă, cu români mulţu­miţi şi patrioţi.

Omul, însă, a încălcat regulile dumnezeieşti şi a început să sufere şi să-l roage, "culmea", tot pe Dumnezeu, să-l ajute, dar nu a încetat să-şi facă rău singur şi               să-şi urască semenii.

Cei mândri îşi fac singuri drep­tate, chiar dacă dreptatea lor este nedreptate pentru alţii şi se duc mai departe până îşi pierd capul.

La nivel de Societate şi Omenire, pentru a îndrepta derapajele, se încheie acorduri care, dacă sunt respectate este o relativă linişte. Dacă se încalcă, lucrurile se com­plică şi atunci un ,,NEZDRAVĂN" (mai pe limba omului de rând) ,,Un nezdravăn la cap" declară război şi pierd cu toţii.

 Mai prozaic, dacă ai o maşină îi faci reviziile şi reparaţiile la timp şi n-ai probleme. Dacă nu procedezi aşa, motorul te lasă în drum, ai numai necazuri şi cheltuieli.

 Deci, autoreglarea cu anticipaţie previne răul - în societate acest lucru îl poate face numai o con­ducere a Statului responsabilă, printr-o Strategie Naţională de Dezvoltare Economico-Socială.

Nu o ai şi nu o respecţi, ca şi motorul, te lasă în drum, dar cu consecinţe incalculabil de mari, care, cum se vede din situaţia României de astăzi, se îndreaptă greu şi în timp lung, cu suferinţe mari şi generalizate.

Dacă aceste lucruri se petrec între State, "Nezdravănul la cap" declanşează, cum am spus, un război, care astăzi se pare că nu mai lasă supravieţuitori.

Cred că am fost destul de con­vingător asupra rolului Strategiei, ,,Cel cu cap" o face şi o foloseşte şi îşi asigură respectul şi gratitu­dinea întregii Naţiuni, dar, ,,scan­dalagiul" nu are timp şi nu este în stare de aşa ceva, şi atunci face scandal, care poate merge până acolo încât să dea foc Ţării.

 Ce iniţiative au avut conducătorii României de după 1989, pentru a rezolva aceste probleme, o vedem şi o simţim cu toţii.

 Ce nu vedem, ca să-i tragem la răspundere, este că au avut ase­menea strategii şi le-au băgat în sertar:

- Strategia lui Ceauşescu, care după Richard Nixon a avut una dintre cele mai performante stra­tegii din Lume, care putea fi folo­sită până la înlocuirea cu alta;

- Strategia de la Snagov, realizată de cel mai performant grup de specialişti din România (peste 100, de înaltă clasă) fiind aprobată de către toate forţele politice din România;    

 - Strategia făcută de Băsescu la cererea UE, pe care a pus-o la sertar şi nu a văzut-o decât el, şi nu le-a aplicat nici pe celelalte, arătate mai sus, în două mandate, deci în peste 10 ani, iar acum a fost ales de români să ne repre­zinte în U.E., să-i înveţe ,,din înţe­lepciunea lui" şi pe alţii cum se conduc ţările fără strategie…;

 - Iohannis, care nu a făcut nimic pentru România în mandatul său, s-a aliat cu ceilalţi mergând fără strategie, şi mai mult, i-a tâmpit pe unii cu ideea lui de ,,Proiect de ţară", o prostie, cum spun ţăranii, cu coarne.

 Cu un proiect se poate construi o casă, o fabrică, se poate repara o pereche de ghete, etc, dar nu se poate construi şi conduce o Ţară.

 Cât respect pentru aceste ade­văruri şi pentru noi au avut conducătorii României de după 1989 o vedem şi o simţim cu toţii.

 Din ce se va vedea şi în con­tinuare, în limita spaţiului tipografic, cititorul credem că poate să constate singur câtă dreptate am şi cât de imperioasă este necesi­tatea Strategiei Naţionale de Dez­voltare Economico-Socială pentru România zilelor noastre şi pentru viitorul ei ca Stat Naţional, Unitar, Suveran şi Independent pe harta Lumii. 

 Cititorilor interesaţi le ţinem la dispoziţie peste 50 de pagini des­pre Strategia de la Snagov, rezultat al muncii , cum am arătat, a peste 100 dintre cei mai mari specialişti români ai vremii respective, din Academia Română, Academiile de sistem, Universităţi de prestigiu, din activitatea practică, etc (pe cei în viaţă îi felicit cu toată sinceritatea, iar pentru cei care au plecat în altă lume mă gândesc la ei cu întreaga mea compasiune).

 România - ca stat, deci - nu a dus lipsă de strategii, dar nu s-au aplicat, dintr-un comportament pe care nu-l pot numi decât ca fiind ,,criminal", al tuturor conducătorilor României postdecembriste, în mare parte aduşi în acest stadiu de către forţele politice din Ţară - politicienii, mulţi dintre ei pier­zându-şi posturile.

***

 Deci, avem modelul de strategie pe care trebuie să-l realizăm, cel al Strategiei de la Snagov, cu amen­damentul că ea trebuie construită ţinând seama de evoluţiile Lumii Contemporane, cerinţe ale seco­lului XXI, care la timpul respectiv erau doar în faza de lansare, în special ,,Economia şi Societatea Bazate pe Cunoştinţe".

 Din păcate, Dihonia Naţională a făcut ca în România despre aceste cerinţe ale secolului XXI să se discute doar în mediul academic şi, aproape deloc în zona pragmatică a Conducerii Econo­miei şi Societăţii.

Acum, dacă demarăm construc­ţia noii strategii, ar fi o altă eroare gravă şi de neiertat să nu ţinem seama de aceste evoluţii ale Lumii Contemporane. 

"Bogăţia şi puterea în secolul XXI, susţin specialiştii, vor decurge, cu prioritate, din resursele intangibile, din capitalul de cunoştinţe", ai că­ror "proprietari" sunt oamenii, care trebuie să ocupe un alt loc şi rol, prioritar, între factorii strategici..

Credem că am fost destul de expliciţi în prezentarea importanţei şi rolului Strategiei Naţionale de Dezvoltare Economico- Socială a României, pentru o zi de mâine mai bună şi un viitor mai bun pentru Ţară!!!.

***

Un exemplu: în Marea Britanie acţionarii instituţionali sunt foarte puternici şi ar considera inac­ceptabilă orice decizie strategică ce ar avea ca rezultat reducerea profitului. Instituţiile investesc în firmele britanice pentru a face profit prin dividende şi prin creşterea preţului acţiunilor. Dacă profitul ar fi ameninţat, atunci compania respectivă ar fi atenţionată că, dacă va continua o astfel de strategie, instituţiile vor fi obligate să-şi vân­dă pachetele de acţiuni. Ca urmare, ar scădea preţul pe acţiune şi probabilitatea ca firma să fie cumpărată de alţi acţionari ar creşte. Richard Bransin, preşe­dintele Virgin Group, şi-a condus firma către proprietate publică pentru a genera fonduri necesare extinderii. Ulterior a considerat însă interferenţa acţionarilor de neto­lerat şi a revenit rapid la proprie­tatea privată, unde era din nou liber să ia decizii strategice fără apro­barea unor instituţii.

Fezabilitatea deciziilor. Strategia trebuie să fie aplicabilă. Întreprin­derea trebuie să aibă resursele şi abilităţile necesare pentru a imple­menta acţiunile strategice. Proble­ma fezabilităţii este focalizată de obicei asupra resurselor finan­ciare. Un teatru regional important din Cambridge - Marea Britanie            şi-a bazat recent strategia pe veni­turile ce vor fi obţinute de la barurile şi restaurantul său. El şi-a extins clădirile şi a prevăzut ca pe baza vânzărilor de la acestea să sprijine teatrul şi să plătească împrumu­turile. Cazul prezentat nu este o excepţie. În Anglia sunt numeroase teatre care realizează profit din restaurantele şi barurile lor, sufi­cient pentru a sprijini o astfel de strategie. În doi ani teatrul s-a con­fruntat cu o ruină financiară, direc­torul executiv şi întregul Consiliu de Administraţie au demisionat şi teatrul a trebuit să fie salvat de la închidere de către Consiliul de Artă al Angliei. Strategia pur şi simplu nu a fost fezabilă şi a condus la un dezastru.

***

Raporturile între strategia firmei şi instrumentarul managerial

l Elementele prezentate au reliefat atât multidimensionalitatea contextului firmei, cât şi varietatea, complexitatea şi pretenţiozitatea abordărilor strategice prin care agentul economic poate supra­vieţui şi să fie competitiv. Din punct de vedere al interfeţei strategiei cu instrumentarul managerial consi­de­răm că se impun mai multe preci­zări a căror cunoaştere şi con­si­derare este de natură să ampli­fice funcţionalitatea şi performan­ţele firmei.

l În managementul oricărei fir­me punctul de plecare este necesar să-l reprezinte elaborarea unei strategii adecvate, acceptabile şi fezabile. Fără o asemenea strategie sistemul managerial al organizaţiei în ansamblul său şi la nivelul celor patru subsisteme - decizional, metodologic-managerial, structural-organizaţional şi informaţional - nu va fi eficace şi performant.

l Optarea pentru o strategie bazată pe avantajul competitiv implică o temeinică fundamentare vizând obţinerea unei valori adăugate cât mai mari. De aceea, în procesele de fundamentare a strategiei firmei apelarea la me­tode manageriale cu un profund fundament economic, ca şi la teh­nici şi proceduri contabile, finan­ciare etc. este absolut necesară. Utilizarea metodei break-even, a punctului critic, este indispen­sabilă.

l Tipul de strategie generic pen­tru care se optează - de diferenţiere a produselor şi serviciilor şi, res­pec­­tiv, de diminuare a costurilor - marchează decisiv conţinutul pro­ce­selor manageriale şi de execu­ţie. Criteriile decizionale şi moda­lităţile de operaţionalizare, însă, sunt multiple şi complexe.

***

Nu am urmărit să fiu dur, ci doar realist şi cinstit cu mine şi cu Dom­niile Voastre, ca, poate, într-un viitor, nu îndepărtat, să ne bucurăm şi noi de o Strategie Naţională de Dezvoltare Economico-Socială, că o merităm cu toţii şi românii sunt în stare de aşa ceva.

Prof. Univ. Dr. DHC IOAN BOGDAN

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia