Perioada pre-comunistă

După război, Sala Oglinzilor a Cercului Militar Civil devine locul manifestărilor cu iz umanitar, găzduite de structuri mai vechi sau mai nou înfiinţate. Ziarul de stânga "România Viitoare" consemnează, din când în când, activităţile găsduite aici. De exemplu, pe 15 decembrie 1945, în cadrul seriei de evenimente ce făceau parte din Serbarea Pomului de Crăciun, Apărarea Patriotică, ce devenise un fel de coordonator al tuturor societăţilor de binefacere din Sibiu, anunţa că, "spre a nu mai recurge la o colectă de stradă şi prin case, strângerea de fonduri fondurilor necesare acestei acţiuni se va realiza printr'un festival artistic dat la Cercul Militar". Din banii strânşi la "festival", se împărţeau alimente şi îmbrăcăminte copiilor orfani, copiilor de invalizi, celor din famiile sărace şi famiiliilor acestora.

Suma totală a banilor adunaţi de la festivalul ce a fost la Cercul Militar (plus a altor acţiuni umanitare) a fost de 11 milioane lei. La 1 septembrie 1946, aceeaşi România Viitoare relata despre turneul la Sibiu, din 31 august, al Ansamblului primului teatru al Armatei Poporului".

Pe drumul edificării orânduirii populare

Cercul Militar a continuat să existe şi în peioada timpurie a orânduirii populare. Seratele şi balurile ofiţerilor dispar (aşa cum dispar şi ofiţerii, de regulă în închisori de exterminare), la fel ca evenimentele în care lumea bună a Sibiului arăta cât e ea de implicată în acte de caritate.

Cercul Militar se orientează şi el, aliniindu-se comandamentelor vremurilor noi. De exemplu, pe 3 aprilie 1949, se anunţa organizarea de cursuri de limba rusă pentru ofiţerii şi subofiţerii armatei "populare". Reclama era pe măsură: "De mare folos este cunoaşterea limbii ruse, căci, în orice împrejurare, ne poate ajuta să pătrundem sensul adânc al ideologiei şi al transformărilor sociale, care s’au desfăşurat în decurs de 31 ani în Uniunea Sovietică. A cunoaşte în original operele marilor dascăli ai proletariatului, înseamnă a trăi măreţele prefaceri sociale şi mai ales a le putea aplica în vieaţa socială a ţării noastre".

 

În 1957, ziarul Flacăra Sibiului reda, în articolul "Educaţia comunistă a tineretului este o sarcină de bază a organizaţiilor U.T.M". propunerile făcute de tinerii comunişti sibieni la Conferinţa orăşenească a UTM Sibiu. Printre ele, "crearea unui ansamblu a tineretului în oraşul Sibiu şi a unei case de cultură a tineretului". Iar tovarăşul Ioan Tămăşel, instructor al comitetului orăşenesc de partid, s-a plâns chiar că la serile tineretului "au existat manifestări de cosmopolitism prin comportare, dans, îmbrăcăminte, manifestări care trebuie imediat combătute".

Anii '70 – începe istoria discotecii de la Tineret

Revenind la subiectul "discotecă", menţionăm că exista tot pe Magheru, un loc numit, în anii '60, "Sala Tineretului". Este vorba de mai cunoscuta "Sala Elite", loc unde se ţineau baluri şi "ceaiuri dansante" (şi deseori bătăi). Era situată în curtea de la nr. 18.

Casa de Cultură a Tineretului este menţionată ca fiind înfiinţată ca atare în 1971, într-un articol din 21 septembrie apărut în "Tribuna Sibiului". Citind "Însemnări pentru feeria anilor tineri", semnat de Lucian Jiman, aflâm detalii despre cea de-a II-a ediţie a carnavalului "Rapsodii în vechiul burg", care a culminat cu o seară de dans în "locaţia" respectivă. Concret, se pomeneşte despre o parată a tinerilor participanţi la carnaval, care a pornit, la ora 17.30, "într-o coloană multicoloră şi veselă" înspre "noua (sl. ns.) Casă de cultură a tineretului, unul dintre cele mai frumoase cadouri oferite anul acesta tineretului sibian de către organele noastre de partid şi de stat".

Prima menţionare a unei discoteci la Casa de Cultură a Tineretului apare pe 21 august 1973, în Tribuna Sibiului unde în cadrul rubricii "La dispoziţia dumneavoastră", la "Conferinţe", suntem informaţi că "În cadrul "O carte pe săptămînă", astăzi, ora 18, la Casa de cultură a tineretului, tovarăşul Ion Titus Persoiu va prezenta cartea: Făurirea societăţii socialiste - proces istoric conştient, de Georgeta Hălăşan. Prezentarea acestei cărţi va fi urmată de un program de discotecă-dans, iar la ora 19, tinerii interesaţi pot primi în cadrul biroului de asistenţă juridică, consultaţii, din partea unor cadre de specialitate".

Adică, pe româneşte, ca să participe la discotecă, tinerii trebuiau să fie prezenţi şi să treacă proba răbdării la plictsitoarele conferinţe despre cărţi. Aşa, tovarăşii de la UTC bifau un eveniment cultural.-educativ de succes, cu prezenţă mare, iar tineretul bifa şi el o muzică şi un dans. Discoteca ţinea doar o oră, pentru că, de la ora 19, urmau consultaţiile pe teme juridice, date de "cadre calificate". Seria aceasta conferinţă-discotecă s-a dovedit a fi o reţetă de succes, că a continuat pe tot parcursul anului, săptămânal.

Din 1976 nu mai apar combinaţiile "prezentare de carte-dans" la Tineret, pomenindu-se doar de un program de discotecă, (pe 24 iunie) cu începere de la ora 18. Din acelaşi an, discoteca de la Casa de Cultură a Tineretului are şi un nume propriu: "Discoteca Stereo", probabil şi de la faptul că uneori muzica era asigurată de formaţia de muzică pop "Stereo". "Discoteca Stereo" pare că, uneori, lăsa succesele "capitaliste" de o parte în favoarea celor româneşti, ca de exemplu pe 19 august 1976, când între orele 8 şi 21.30 s-a audiat "topul succeselor muzicale "Litoral ’76“". Deşi nu mi-e clar CE s-a ascuns în spatele acestui titlu care sugera orice, în definitiv.

Discoteca mergea înainte săptămânal, promiţând uneori chiar "Noi audiţii muzicale". Lucru atractiv pentru acea vreme, când muzica "nouă" era imposibil de găsit în magazinele de discuri.

Din 1977 pare să se fi renunţal la titulatura "Stereo" a discotecii, ea fiind menţionată ca "Discoteca pentru tineret" cu unele precizări că ea se ţine în "Sala Festivă", sală care acum este cunoscută ca "Sala Oglinzilor". Pe 3 decembrie, atmosfera vechilor evenimente "cud edicaţie" de pe vremuri (baluri, serate) rânvie cumva, prin "Seara Facultăţii de Mecanică". Programul era compus din poezii şi cântece cu studenţii recitatori sau din formaţiile de muzică folk sau populară şi "un program de discotecă". Pe 23 decembrie acelaşi an, în discotecă se puteau auzi "cele mai noi melodii de muzică uşoară şi de dans."

Relatări "de la faţa locului"

Devenind deja parte din distracţia trinerilor sibieni ai anilor '70 şi riscând să devieze de la linia comunistă a culturalizării cu dedicaţie pentru Partid şi conducător, discotecile au devenit ţinta "raidurilor" şi a "anchetelor" de presă. Sunt scoase în evidenţă, de regulă, asecte negative ca muzicile prea zgomotoase, condiţiile interioare, "fauna" specfică locului, condimentate, evident, cu morala tovărăşească aferentă.

În 1979, pe 8 mai, în Tribuna Sibiului apare ancheta "Stop avalanşei decibelilor". Jurnalistul, împreună cu un asistent de la Centrul Sanitar Antiepidemic Sibiu, dotaţi cu un sonometru, hoinăresc prin grădinile de vară, restauante şi discoteci sibiene, pentru a vedea cât de tare urlă muzica şi cât afectează ea locuitorii din zonă (alte vremuri nu ca acum, când autotirăţile se căznesc să îi "scoată" pe cei care sparg decibeli pe la festivalurile din parcuri). Aflăm din material că atunci "La discoteca Casei de cultură a tineretului muzica se aude cam din preajma ... Liceului pedagogic". Şi continuă: "Ne luăm "inima în dinți" şi intrăm în sală Muzica?! ne face să ne purtăm ca doi actori din filmele mute. înregistrăm. Acul sonometrului indică pe rînd 95-110-114 dbl. Nu rezistăm prea mult și continuăm determinările la barul restaurantului .Bulevard'..." Interesantă este îndoiala ("?!") referitoare la faptul că "la Tineret", cceea ce se auzea era muzică. Poate se aştepta lumea să se danseze pe Mozart sau Dvorak.

Un nou raid-anchetă este făcut (şi publicat) pe 21 decembrie 1978. Ţinta: cluburile muncitoreşti din Sibiu şi din zona de sud a judeţului. Scopul: "Ce oferă tinerilor joi după amiaza - instituţiile culturale?". Aici apare din nou Casa de Cultură a Tineretului, unde, "sub titulatura de seară cultural-distractivă pentru tineret are loc un program de discotecă". Despre sala de dans se spune că e "bine pusă la punct" dar că tinerii sunt "cam puţini (în sală), mai mulţi în faţa Casei de cultură". Probabil era la o oră mai timpurie, când lumea abia se aduna.

În 1980, se pare că activităţile de la Casa de Cultură a Tineretului, inclusiv discoteca, au intrat într-un con de umbră al popularităţii. O nouă anchetă, "Fiecare cu-ale lui", despre posibilităţile de a te distra "cultural-educativ" în cluburile de vacanţă sibiene, arată că acestea sunt cam pustii tocmai pe perioada vacanţei. Este menţionat, primul, clubul de vacanţă de la Casa de Cultură a Tineretului: "Foarte bine amenajat, cu toate cele necesare pentru lectură, audiţii muzicale. În plus, săli de şah, tenis de masă. Dar peste tot... pustiu. Deşi, în ziua raidului nostru, clubul era rezervat elevilor de la Liceul C.F.R. Cine e de vină?". Pe 22 noiembrie apare iar un material din care reiese că "Joia Tineretului" din "locaţia" noastră a fost anulată, din cauză că formaţiile de la Liceul de matematică-fizică nr. 1 repetau pentru "serbarea de aniversare a liceului".

În 1981 încă se mai pomeneşte, pentru Ziua Tineretului – 2 mai, alături de alte evenimente simpatice, de Carnavalul Tineretului. Acesta urma să aibă loc începând de la ora 19:50, măştile participante defilând, cu torţe, pe traseul: Casa de Cultură a Tineretului - str. Gheorghe Lazăr - str. Cetăţii - b-dul Victoriei – piaţa. 6 Martie. În Piaţa Mică (ea era "6 Martie") avea loc carnavalul propriu-zis, cu: discotecă, "micro-spectacole" de dansuri moderne şi ale Teatrului de Păpuşi, concursuri distractive şi o tombolă "cu premii deosebit de atractive" ca: televizoare, covoare, aparate foto, şi "alte materiale de practică cultural-sportivă"). Dacă timpul era nefavorabil, carnavalul se muta la Casa de Cultură a Tineretului. Raidurile-anchetă care controlau viaţa şi modul de a se distra al tineretului continuă. Pe 27 iunie apare în Tribuna Sibiului un nou material despre "Joi după-amiază în instituţiile culturale sibiene". Pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor sau cluburile "Independenţa", "7 Noiembrie" şi CFR, apare şi discoteca "noastră". De aici avem importantul detaliu că se dansa chiar şi în pasajul de intrarea în sediu: "Casa de cultură a tineretului (ora 18,45). În pasajul de la intrare vreo 7 tineri, băieţi şi fete fumau, plictisiţi, iar restul de 5 dansau în sunetele muzicii ce o îndrăgesc".

Pe 7 august 1982 aflăm din articolul "Locul de distracţie preferat. Casa de cultură a tineretului sau barurile?" despre un raid amplu (dar caracterizat ca "obişnuit") efectuat de "echipele de ordine şi disciplină formate din tineri muncitori, activişti U.T.C. şi lucrători ai Ministerului de Interne". Raidul ca raid, dar, din nou, se arată că "joia tineretullui" ducea lipsă fix de tineret. 23 august-ul din acelaşi an vine, pe lângă tradiţionala defilare şi serbarea câmpenească din Dumbrava, şi cu un spectacol "cultural-artistic" la Casa de cultură a tineretului.

Din 1983, asalturile etico-jurnalistice asupra discotecii de la Tineret dispar. Avem totuşi, de 2 Mai, un program artistic şi o discotecă în Pădurea Dumbrava, origanizat de Casa de Cultură a Tineretului, cu formaţii de muzică folk, muzică şi dansuri populare, muzică uşoară, discotecă şi fanfară. De la ora 18, tradiţionalul carnaval al tineretului, în Piaţa 6 Martie, bineînţeles cu detaliul că, în caz de timp nefavorabil, "spectacolele vor avea loc, pe scena Casei de cultură a tineretului din Sibiu".

Finalul lui octombrie 1983 a fost unul dansant. Se anunţa o serie întreagă de "seri cultural distractive- discotecă" la "Tineret": una pe 28 octombrie, vinerea, între orele 17 şi 21, seară cultural-distractivă dedicată elevilor fruntaşi din Sibiu, unde urma să fie aleasă Miss Boboc" a oraşului. Sîmbătă, 29 octombrie, tot de la ora 17, discotecă. Duminiă, de la 18, din nou discotecă. Pentru joi, 10 noiembrie, se anunţa o "Joia saşilor" de la ora 17, numit oficial "seară cultural-distractivă pentru tineretul de naţionalitate germană", iar sâmbată 12 şi duminică 13 octombrie, discotecă, de la ora 17.

 

Se pare că numele Casei de Cultură a Tineretului a fost modificat, în stilul pompos al perioadei ceauşiste târzii, în "Casa de Cultură a Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret" deoarece în articolul publicat pe 21 septembrie, numit "Timpul liber - timp al educaţiei permanente, al distracţiei civilizate" (paradoxal, în Scînteia din 28 septembrie acelaşi an apare un aproape identic, "Timpul liber-un timp al culturii, al distracţiei civilizate, se pomeneşte doar că clădirea se afla în renovare.

 

Viaţă scurtă după 1990: "Tineretul" se mută la "Studenţi".

După 1989, discotecile au continuat să existe un timp, până când au devenit treptat treptat, "cluburi", pentru că, simplu, statul nu mai ţinea discoteci. UTC nu mai exista şi a pierit cu bani cu tot, sindicatele aveau acum treabă să protesteze şi să se lipească de vreun partid (cum au şi făcut dealtfel), muncitorii trăiau cu spaima concedierii şi nu mai aveau chef de activităţi culturale în clubuile specifice. În 1990, de exemplu, "Tineretul" avea parte de o nouă rebranduială şi de o relocare. Conform modei perioadei timpurii de după 1989, numele instituţiei era "Casa de Cultură a Tineretului LIBER". Relocarea s-a făcut în sediul Casei de Cultură a Studenţilor. Informaţia o avem din 18 ianuarie 1990, când Tribuna anunţa că acolo se organizează "un atractiv program de discotecă în zilele de marţi, joi, sîmbătă şi duminică, între orele 18—22". şi că, "în măsura solicitărilor, cu sprijinul concret al unor tineri colaboratori, conducerea instituţiei este dispusă să iniţieze şi programe de videotecă şi videodiscotecă".

Pe 9 februarie 1990, avem şi primul reportaj. Dar deja aici vorbim de istoria altei discoteci, cea "de la Studenţi". Despre care vom vorbi când îi va veni rândul.