Tribuna
Restitutio VASILE TRIFU
Mircea BITU
576 vizualizari
Restitutio VASILE TRIFU

Cititorii mai vechi ai ziarului nostru îşi amintesc, probabil, că în paginile "Tribunei Sibiului" din anii '70 numele Vasile Trifu apărea cu o frecvenţă cotidiană. Era normal să se întâmple asta pentru că Vasile Trifu a condus, în calitate de redactor şef, redacţia ziarului sibian, formând, îndrumând, atrăgând spre presa scrisă numeroşi tineri care aveau să-şi lase amprenta, peste ani, în publicaţia croită de Ioan Slavici la 1884 şi care, iată, după 135 de ani rezistă pe baricade, fiind, indiscutabil, cel mai longeviv şi mai apreciat ziar din Transilvania şi nu numai.
Gestul cunoscutului poet clujean Radu Vida, la care am apelat pentru a ne împrospăta memoria cu câteva repere din viaţa ziaristului Vasile Trifu, ne-a ajutat (mulţumim fain, domnule Vida!) să întocmim acest "restitutio".
Vasile Trifu s-a născut la 1 februarie 1928, ca fiu al unor ţărani săraci şi neştiutori de carte, în satul Aruncuta, situat în zona Câmpiei transilvane. A absolvit primele 5 clase elementare la şcoala din satul natal, cărora li s-au adăugat alţi mulţi ani de studii, încununate cu absolvirea Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti. Timp de 38 de ani (între 1950 şi 1988) a lucrat ca reporter, şef de sector, secretar de redacţie, redactor şef la ziarele "Făclia" din Cluj-Napoca şi, respectiv, "Tribuna Sibiului".
"Având unele înclinaţii spre literatură - mărturisea Vasile Trifu - am fost selecţionat şi am absolvit cursurile Şcolii de literaturi «Mihai Eminescu» din Bucureşti. La terminarea acestora mi s-a propus să lucrez la o revistă literară «Tânărul scriitor», dar am renunţat în favoarea jurnalisticii, deoarece în acest sector aveam asigurat un salariu sigur, deci şi posibilitatea de a-mi ajuta mama bătrână şi bolnavă. Am adunat 38 de ani în ziaristică până la pensionare".
Întors în Cluj-Napoca, pe meleaguri natale, Vasile Trifu revine la "prima dragoste", adică la poezie. Pierderea soţiei (în iulie 1995) îl marchează profund. "Durerea şi zbuciumul care m-au învăluit - se confesează Vasile Trifu - au izbucnit, ca prin minune, în versuri ce se cereau imperios transpuse în scris. Descătuşate atunci, aripile poeziei mă poartă în continuare cu ele - ca o chemare venită parcă din lumi astrale. Ştiu că nu e uşor (şi, poate, e o cutezanţă cam anormală) să debutezi cu o culegere de versuri la 68 de ani, însă e greu de explicat ce mă îndeamnă la aceasta în anii senectuţii. Versurile mele sunt scrise în, cred eu, mereu modernul clasic.
Mă îndeamnă la aceasta, înainte de toate, structura mea sufletească. Apoi, părerea mea este că, în versuri, spre deosebire de proză, cadenţa ritmică şi rima imprimă o mare frumuseţe limbii şi o apropie mult de muzică, determinând astfel o muzicalitate care face ca gândirea şi simţirea poetului să pătrundă mult mai adânc în gândurile şi simţămintele cititorului".
La 27 martie 1997, Vasile Trifu pleacă la cele veşnice, regretat de toţi cei care l-au cunoscut.
Poetul clujean Radu Vida ne-a încredinţat spre publicare patru poezii semnate de Vasile Trifu.

Neştearsă amintire

Pe strunele subţiri şi pe răsură
El izvodea măiastră-mpletitură
De cântec vesel, legănat sau trist,
Din inimă vrăjită de artist.

Sub îndrăgitul cântec al viorii,
Nestăpâniţi se avântau feciorii,
Cu strigături şi tropote de iureş,
În jocurile repezi de pe Mureş.

Iar când pe strune-i înfloreau agale
Doinite cântece de dor şi jale,
Cu lungi tăceri şi tainic suspinat,
Îl asculta, vibrând, întregul sat.

Ca nimeni altul a putut pătrunde,
Prin doar de el ştiute limpezi unde,
În ale inimilor vii cununi
Cu cântece lăsate de străbuni.

... Cu fruntea spre mormântul tău plecată,
Uitării n-am să vă dau niciodată
Pe tine, prietenul meu bun Ţitruş,
Vioara ta şi sprintenu-ţi arcuş.

Te reascult mereu, simţindu-te apropiat, real -
Vestit prinţ al cântecelor populare din Ardeal.

Neuitare
Lui Alexandru Andriţoiu

Îţi aminteşti de fata cu ochi negri,
Cu sâni parcă de Dumnezeu sculptaţi,
Când noi, ca nişte caraghioşi celebri,
Ne-am înţeles s-o cucerim ca între fraţi?

- Adică, îmi spuneai, dumnezeiasca fată,
Cu portul ei cel ţărănesc, sărac,
În ruptul capului nu trebuie scăpată
Cu dulcile minuni sub bluza de bumbac.

În câteva clipite cât mai scurte
Va trebui să ştim, trăgând la sorţi,
Ca, dintre noi, cine să-i facă curte,
Cât vom trăi, fireşte, şi cât nu vom fi morţi.

Apoi, lovit puţin cu lacrimă de prun,
Dintr-un pahar - şi el - cam afumat,
Zănatice, frumosule nebun,
Ai tras biletul bun şi-ai câştigat.

Dar bucuria ta n-a fost să fie
Precum doreai, căci, repede intrat,
Un tren opri în gara de câmpie
Cu-al său mecanic tânăr aşteptat.

... Revăd mereu cum, trist şi abătut,
priveai în urma celor duşi spre zare-albastră,
Cum sub acelaşi tren demult trecut
A fost strivit un vis din tinereţea noastră...

Zădărnicie

Nicicând n-am înţeles şi n-am să ştiu
În care zi a Marelui Pustiu
Preabunul Dumnezeu, privind departe,
A hotărât: durerea nu se-mparte!,
Ci omul e dator - cu mic, cu mare -
Ca singur să şi-o poarte fiecare.

În schimb, prieteni, ştiu că e zadarnic
Să-mi fie cineva din voi paharnic
Pe drumul trist al suferinţei mele;
Lăsaţi-mă ca, singur printre rele,
Să-mi trag - cu tot mai firave puteri -
Căruţa mea cea plină cu dureri.

Pădure, dragă pădure...

Bătrânilor cu tâmpla argintie
Vă amintiţi cum, în copilărie,
Un deal ne străjuia spre răsărit
Cu ulmi, aluni şi brazi împădurit?

Vă amintiţi cum ierni, în grabă mare,
Se retrăgeau spre locuri glaciare
Când ploi ne pironeau cu nasu-n geam
Şi muguri se iveau din ram în ram,
Cum păsări revenite din aiurea
Ne inundau şi satul şi pădurea
Cu freamătul adus de lumea lor,
Cu cântec izbucnit la cap de zbor?

În atmosfera pură, ozonată,
Rotirea vremii era mai bogată
În bulbucate şi călduţe ploi,
În bucuria celor de la noi.

... De ce şi cine te-a lovit, pădure,
Cu scrâşnet şi tăişuri de secure
Făcând cărbuni din tine sau araci,
Lăsându-ne mai singuri, mai săraci?

Acum, pe dealul unde altădată
Sălăşluiai frumoasă, rămurată,
Te-ntâmpină doar solul argilos,
Crăpat, uscat şi fără de folos.
De-aceea vă rugăm cu glas fierbinte
Pe cei ce tineri mergeţi înainte:
Plantând, sădind, prin fapte de eroi
Aduceţi iar pădurea înapoi!...

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Pastravaria Laita
Licitatie publica

accentmedia