Tribuna
PNL
Proprietatea - un concept de importanţă vitală pentru societate şi pentru oameni
Proprietatea - un concept de importanţă vitală pentru societate şi pentru oameni

Câteva repere de sinteză:

Importanţa: Proprietatea reprezintă sub­stanţa existenţei noastre ca oameni.

Realitatea: Proprietatea nu poate fi apărată cu succes decât de către cei cu bani, ceilalţi nu o pot apăra, că nu au bani pentru expertize, pentru avocaţi, etc. Dar Societatea, dacă este un caz mai important, poate găsi soluţii şi pentru aşa ceva, mai bine însă să nu se ajungă în astfel de situaţie.  

Ca bibliografie: Proprietatea deţine un loc important în literatura de specialitate, mai ales privind dreptul de proprietate, litigiile, moştenirile, vânzările, probleme în general legate de relaţiile de proprietate,etc. Noi ne referim numai la unele elemente de sinteză a principalelor probleme care au influenţat şi influenţează evoluţia proprietăţii şi la unele măsuri care ar fi benefice pentru oameni şi pentru Ţară în acest domeniu.

Articolul nostru este, deci, o sinteză a evoluţiei şi a perspectivelor proprietăţii, cu cauzele lor principale şi cu unele soluţii.

 

Aspecte de detaliu  

Pământul României ,,Proprietatea cea mai valoroasă a românilor", îl avem urmare sângelui vărsat de moşii şi strămoşii noştri de-a lungul Istoriei noastre zbuciumate. Nu credem că exagerăm spunând că atâţia martiri, ca pe ,,Câmpul Patriei Noastre" şi pe metru pătrat, câţi sunt în România, sunt mai rar în Lume. Ei, în fapt, fac parte integrantă din ,,Pământul Patriei Noastre şi din Istoria Naţională", fiind cea mai sfântă şi de luat în seamă comoară a României şi a noastră, a românilor.

Nu putem să nu amintim faptul că proprietatea noastră a românilor s-a creat şi consolidat sub stindardul înaintaşilor noştri: Decebal, Mihai Viteazul, Horea, Cloşca şi Crişan, Alexandru Ioan Cuza, Kogălniceanu şi alţii, până în zilele noastre.

Pentru Marii Conducători ai noştri şi ceilalţi care au trudit pentru consolidarea proprietăţii românilor, care îşi dorm somnul de veci în toate cimitirele Ţării, avem obligaţia sfântă să stăpânim acest concept, să-l apărăm şi dacă se poate să mai şi adugăm şi noi câte ceva din zona performanţei. De asemenea, suntem obligaţi să-l înţelegem, corect şi responsabil, şi să-l tratăm ca atare, cu toată demnitatea şi răspunderea.

Fără asemenea fapte eroice, România nu mai apărea astăzi pe Harta Lumii, ca Stat Naţional, Unitar, Suveran şi Independent.

Pământul acesta a fost udat cu sângele şi sudoarea moşilor şi strămoşilor noştri şi ne hrăneşte şi astăzi pe toţi.

În Istoria noastră zbuciumată am avut ,,iobagi", ,,arendaşi", ,,proprietari" etc, datorită luptei continue a românilor cu românii, dar şi cu străinii.   

Acum, când mulţi români lucrează în străi­nătate pentru alţii şi unii îşi vând proprietăţile şi duc banii la străini fac, fără exagerare, dacă nu un furt de proprietate, un cadou din munca şi sudoarea moşilor şi strămoşilor noştri. 

Din alt punct de vedere, suntem în pragul situaţiei în care proprietarul Pământului devine din nou altul decât cel care îl lucrează şi administrează - o situaţie care ne poate întoarce, dacă nu găsim soluţii, iar la iobăgie.

Ce este proprietatea, de fapt? A fost şi este de când Lumea, dreptul fundamental şi exclusiv de folosinţă al Omului asupra unui bun sau a unei valori, pentru a face bani cu care să trăiască. Ea a avut un impact benefic pentru că a impus Omului, astfel, preocupare şi seriozitate, altfel ajungea la faliment.

Proprietatea, deci, l-a disciplinat pe Om şi din fiecare preocupare a făcut o meserie, prin care a valorificat tot ce a învăţat şi, astfel, a făcut mereu bani mai mulţi.

Mai nou, termenul s-a demonetizat şi a ajuns ,,o afacere", nu neapărat cinstită ,,că producţia este mai grea şi o fac alţii", de multe ori foşti iobagi.

Unii proprietari, destul de mulţi, stau la cafea şi pun la cale alte afaceri, de care uneori ,,îţi faci cruce", îi preocupă, preponderent, cum să o vândă şi să facă bani mai mulţi, unii nu au nici o reţinere să şi înşele, dacă se poate, numai bani mai mulţi să iasă şi el, ,,proprie­tarul",,la costum", să stea în geam sau la crâşmă şi să nu mai facă nimic, decât ,,bisnis".

Ce a ajuns proprietatea, deci ? Un ,,bisnis", cum am spus , chiar dacă uneori el înseamnă înşelarea bunei credinţe a cumpărătorului. În aceste situaţii, unii, cu cât înşală mai mult, proprietatea lor devine tot mai mare, iar noul proprietar stă în continuare la cafea, fără nici un pic de ,,greaţă".

Dar, nu realizează că un asemenea mod de afaceri nu rezistă, nu se consolidează, nu se impune, că nu-i reprezintă pe oamenii de afaceri normali şi performanţi, care gândesc şi acţionează altfel, în beneficiul lor, dar şi al societăţii şi al oamenilor.

Noi, la privatizare, nu am avut grijă întotdeauna să dăm asemenea ,,bijuterii" specialiştilor, ca să continue şi să le dezvolte, sau nu le-am dat încă la nimeni şi proprietatea se distruge.

Mai zilele trecute am avut treabă prin oraş şi mi-am făcut cruce şi m-am cutremurat când am văzut că pe una dintre fostele ,,bijuterii" ale Sibiului şi ale Ţării, Independenţa II, Mecanicul şef al Economiei României, situată pe drumul către Agnita, era pusă tăbliţa ,,De închiriat", şi totul este în paragină.

Noi nu am făcut întotdeauna ce trebuia pentru a opri această distrugere şi proprietăţile le vor lua alţii pe nimic, iar românii vor ajunge din nou la ce a fost cel mai urât în istorie ,, la iobăgie".

Conceptul sănătos al ţăranului nostru ,,dacă nu poţi să faci ceva mai bun, măcar să nu strici", nu mai operează, cum trebuie întotdeauna, separând ,,îmbogăţiţii peste noapte", care pot ,,desfiinţa" caracterul normal şi productiv al proprietăţii, transformându-l în ,,iobăgism". Proprietatea, deci ,,curată şi sănătoasă" trebuie să dăinuiască peste vremuri, să se consolideze şi să producă bunurile pentru care a fost creată.

În unele cazuri, însă, se proiectează ,,o linişte"ce nu aduce nimic bun, decât un de­zastru, în loc să construim, distrugem şi, mai mult, prin ce facem, uneori mai mult stricăm. În schimb, străinii au avut cale liberă şi sprijin peste tot, că aşa suntem noi românii ,, ne dăm şi cămaşa de pe noi", pentru o relaţie bună şi nu era rău dacă am fi câştigat şi noi câte ceva.

În vremurile antedecembriste nu a fost voie să se demoleze nimic, ci totul s-a modernizat şi consolidat, un comportament de gospodari la care am renunţat atât de repede şi pe nimic şi acum facem totul în pierdere de substanţă şi mergem mai departe, ca şi când totul ar fi în regulă.

Invit pe toţi să facă ce am făcut eu ,,un tur de oraş" şi să vadă cu ce imagine se întorc acasă. Dar, nu numai în Sibiu, ci în toată Ţara.

Intrarea în normalitate devine tot mai dificilă în contextul Pandemiei care răstoarnă toate lucrurile bune şi instalează, că nu pot spune altfel, o stare de război total.

O stare de bine şi de succes nu se mai poate instala decât prin linişte şi raţiune, prin revenire la normalitate, chiar în aceste vremuri tulburi şi grele.

Din păcate, întregul nostru sistem de viaţă actual este deviat de la normalitate şi acţionăm ca la incendiu, speriaţi şi debusolaţi. Nu mai gândim prin mintea noastră, ci facem numai ce ni se impune, ori, un astfel de comportament nu poate duce la nimic bun. Ne trebuie raţiune, libertate, încredere în noi, respect şi linişte în loc de panică. Numai aşa se poate ieşi dintr-o situaţie complicată şi grea, şi cum se spune, ne putem îndrepta, numai ,,prin noi înşine".

Comandamentele de bază: linişte, raţiune, inventar de valori rămase nepuse în operă, strategii de consolidare şi dezvoltare, coeziune în acţiuni, sprijin generalizat pentru revenire la normalitate, sunt necesităţile stringente, altfel dispărem de pe Harta Lumii ca Stat Naţinal, Unitar, Suveran şi Independent.

Este prea frumos ce am fost şi putem fi, pentru noi şi pentru Ţară, şi nu trebuie să facem mare lucru decât să fim oameni, cum au fost moşii şi strămoşii noştri, care, în vremuri grele, au construit şi consolidat o Ţară frumoasă, România Mare, mândră şi respectată în Lume şi cu proprietatea de astăzi.

Mi-am amintit de industria românească de dinainte de 1989, când România era o forţă, în principal prin industrie, ca prelucrare şi agri­cultură şi silvicultură prin resursele naturale.

Industria românească, practic, astăzi, nu mai produce mai nimic, că aproape tot ce mâncăm şi cu ce ne îmbrăcăm vine din import. Hunedoara şi alte judeţe industriale sunt pline de construcţii abandonate sau cu anunţuri de închiriere.

Mai zilele trecute am ajuns într-o zonă industrială, unde erau şi unele construcţii ale Uzinei Independenţa (fostă Mecanicul şef al Industriei României), care acum este în paragină, şi pe clădire era un anunţ MARE ,,De închiriat", iar la sediul central, într-o altă clădire abandonată şi-a făcut sediul o Instituţie importantă a Statului - Justiţia Sibiană - (măcar aşa, o clădire valoroasă nu mai stă goală şi în paragină, dar clădirea este scoasă din domeniul productiv ). 

Satele au început să se pustiască, pământul a ajuns pe mâna altora, care au făcut şi fac ce au vrut cu el.

De pildă, în satul meu era un loc numit ,,În coastă", care se spunea că este binecuvântat de Dumnezeu. Acolo, indiferent cât de bogat era cineva, nu putea avea în proprietate decât o fâşie lată de câţiva metri.

Îmi aduc aminte că, elev fiind la Alba Iulia, în vacanţă eram la arat cu tăticul meu, în acel loc. El ţinea de plug şi eu ,,mânam" boii. La un moment dat boii nu mai trăgeau. M-a pus pe mine la coarnele plugului şi el s-a dus la boi. Am auzit un pocnet. Am lovit cu plugul piatra de hotar care ne despărţea de vecin. I-am cerut să oprească şi m-am dus şi am fixat piatra la loc.

A venit, a văzut ce am făcut, şi a ţipat la mine: ,,Ce ai făcut, mă? Piatra aia de hotar a stat acolo sute de ani şi ai venit tu acum să o răstorni". Şi mi-a ras o palmă, deşi, până atunci nu m-a bătut niciodată, nici pe mine, nici pe ceilalţi fraţi. 

Acum, ,,Coasta" respectivă este în paragină şi se spune că va veni un străin şi va planta acolo aluni.

Satul s-a golit, au rămas mai mult bătrânii. Pământul, de regulă, l-au vândut, prin intermediari, mai pe nimic. Şi eu am o parte din acest pământ. Când mi-a spus cineva ce formalităţi trebuie să fac şi câţi bani este posibil să obţin, cu birocraţia existentă, se pare că nu merită să mai fac nimic ca să-l obţin.

Ţara s-a golit, iar industria românească practic nu mai există, în afara unor întreprinzători curajoşi care produc, bine şi frumos, însă numai preponderent bunuri de consum şi, nici aici, nu deţinem noi fondul lucrurilor, mâncăm, ne îmbrăcăm şi circulăm mai mult cu ce vine de afară.

Cât mai este, deci, proprietatea româ­neas­că, proprietate care pe vremea lui Ceauşescu era integral românească? Nu-i mare bai că luăm de la alţii, hiba este că suntem tot mai săraci şi tot mai dependenţi de alţii. Şi nu se sesizează nimeni, ca şi când nu s-ar întâmpla nimic. Nimic? Dar, unde şi cât mai este proprietatea românilor (deşi, cum credem că se deduce, nu se mai vede mai nimic).

Cât de tare este un Popor? Cât de bogat este? În ce constă bogăţia? Răspunsul pentru noi este că de regulă producem aproape numai ce mâncăm şi ne îmbrăcăm şi un export neesenţial faţă de cerinţe şi posibilităţi. Rezultă, credem, cât de bogaţi mai suntem?  

Să ne uităm, fiecare la ce mai avem şi dacă nu este nici o hibă, eu îmi retrag articolul şi îmi pun pentru consolare o hartă economică a României de pe vremea lui Ceauşescu şi,
ce văd? Industria Chimică, Industria metalur­gică, Industria Uşoară, Pădurile, Satele pline cu oameni tineri la horă, teatre şi cinema­tografe noi, şcoli noi şi grădiniţe, etc, majori­tatea de pe vremea ,,împuşcatului", că noi nu am avut şi nu mai avem vreme de aşa ceva.  

Fac excepţie unele ferme ale unor tineri, mai ales cu utilaje moderne din import, cu care pot asigura, la superlativ, mâncarea românilor, în unele segmente.

Nu facem nimic să-i ajutăm pe românii plecaţi în străinătate acasă, să nu mai lucreze pentru alţii, deşi acest lucru se poate face dacă proprietatea ajunge acolo unde trebuie şi cum trebuie.

Am îmbătrânit Ţara - am adus-o în pericol de dispariţie , deşi tinerii ar putea să schimbe în bine lucrurile, dar numai prin producţie, prin care să elimine importurile.

Când va mai apărea un Traian Vuia şi alţi români mari care să dea lecţii şi la străini şi noi să devenim iar proprietari?

Proprietatea este singura şansă de a stimula talentele şi rămânerea lor în Ţară, pentru întinerirea Naţiunii.

Finanţăm preponderent spitale - foarte bine, ne ajută să nu murim, dar prioritate trebuie să aibă soluţiile să trăim şi să întinerim.

Ne referim acum la o situaţie de o gravitate maximă, de viaţă şi de moarte şi anume că nu am auzit nici un politician să vorbească de proprietatea românilor, ca şi când România este o Ţară de iobagi. Ce loc ocupă, deci, România în sufletul politicienilor şi a românilor - s-a întrebat cineva din 1990 încoace?

De asemenea, nu am auzit vreun politician să discute despre mijloacele de producţie ale românilor, fără care rămânem nişte slugi neputincioase.

Proprietatea, aici trebuie să bată, să creeze condiţiile tehnice şi materiale cu care românii să poată trăi acasă să nu mai fie slugi la alţii - situaţia actuală fiind ,,O ruşine groasă pentru cei implicaţi în această zonă".

Sunt, deci, probleme grave în existenţa Statului Român, care ar trebui să devină priorităţi naţionale, altfel dispărem ,,prin noi înşine", ca Stat, ca Naţiune.

Să producem stimulente puternice şi pentru tineri să rămână acasă şi, de ce nu, să o spunem răspicat, să poată deveni patrioţi adevăraţi. Să se mândrească cu faptul că sunt români şi să ajungă la convingerea moşilor şi strămoşilor noştri, care erau oricând gata să-şi dea viaţa pentru binele şi prestigiul
ŢĂRII lor.

Domniile Voastre aţi auzit vreun politician abordând astfel de probleme?

Vă convine ce politică fac românii, pentru alţii, nu pentru noi?. Mai puteţi trăi şi mâine cu aceste mizerii după noi, şi cu o Ţară - o minune - care ne aşteaptă de atâta amar de timp să o vedem şi să o slujim din tot sufletul nostru, nu pentru Ea, ci pentru noi, să devenim oameni, şi români adevăraţi?.

Aceasta este proprietatea - România noastră. O vreţi a Voastră? Sau o mai lăsaţi de izbelişte ca acum, o slugă şi un milog al EUROPEI şi al Lumii?

Să urmărim să ne asigurăm nu numai mâncarea, ci mijloacele de producţie: mâncarea este doar pentru azi şi mâine, mijloacele de producţie sunt mai ales pentru Viitorul nostru şi al Naţiunii noastre.

Un alt fenomen de gravitate maximă este că români plecaţi în străinăte îşi vând proprietatea să facă bani să-i ducă la străini, să-i îmbogăţim pe ei şi să sărăcim România, în loc să vândă şi să cumpere mai multe proprietăţi şi mai bune în România, să se facă mai bogaţi, dar şi Ţara să fie mai bogată.

Dacă realizezi mult şi mai bun, pentru tine şi pentru Ţară, rămâi în Istoria Neamului nostru ca un erou, că în zilele noastre avem eroi tot mai puţini.

 

Unele concluzii

Ca proprietatea să-i aducă pe români acasă, să nu mai lucreze pentru alţii ci pentru ei, cât sunt încă tineri, şi în ţară au mai rămas, pentru muncă, mai mult bătrânii, sunt necesare stringent astfel de măsuri.

Problemele nerezolvate care ţin de proprietate pot fi rezolvate şi de către bătrâni, că se pricep, că au făcut în viaţa lor asemenea lucruri.

Să ne asigurăm noi, nu numai mâncarea, pentru că mâncarea este doar pentru azi şi mâine, ci mijloacele de producţie, care sunt pentru viitorul naţiunii.

Noii patroni români sunt capabili, cu ajutorul necesar, să rezolve, dacă sunt implicaţi, multe dintre aceste probleme fundamentale ale României.

În arhitectura Conducerii sunt preferaţi patronii tineri care îşi conduc firmele prin acordarea de competenţe colaboratorilor şi aşa obţin performanţe mari, nu prin birocraţia existentă.

Cu grijă, însă, că cedarea de autoritate prost înţeleasă ,,poate face praf conceptul de proprietate" şi să-l ducă în derizoriu, fiind o pierdere cu consecinţe inimaginabile.

Abordarea prost înţeleasă ,,face praf conceptul de proprietate" şi îl duce în derizoriu, fiind o mare pierdere

Acordarea de competenţe, făcută însă cu cap, transformă firma într-o adevărată bijuterie, cu performanţe de invidiat.

*******

Materialul este deja prea mare şi nu am scris tot ce puteam scrie şi interesează pe mulţi.

Nu putem încheia, însă, fără fraza salvatoare, cu care ne-am obişnuit: ,,Aşa să ne ajute Dumnezeu". 

Prof.univ. dr. DHC IOAN BOGDAN

 

Notă: Avem în lucru, spre terminare şi materialul ,,Datoria, Onoarea şi Bucuria de a fi Român".





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Food will win de war

Publica anunturi

Palatul Brukenthal Avrig

management dirigentie inofrmare

Vacanta Eurotrip
info
Licitatie publica

accentmedia