A scrie despre profesorul, colegul şi prietenul Corvin Lupu înseamnă pentru mine o derulare a memoriei pentru o perioadă de peste cinci decenii, fapt care generează nenumărate amintiri din trecutul nostru comun. În acelaşi timp,  este o plăcere  să menţionez, sintetic în cele ce urmează, în spaţiul acestui  articol omagial, câteva aspecte din activitatea sa acum,  la împlinirea frumoasei vârste de şapte decenii de viaţă.
L-am cunoscut în anul 1969, eu fiind student în anul I, el elev de liceu şi fiu al profesorului meu Nicolae Lupu, decanul fondator al Facultăţii de Filologie-Istorie, anterior director al Muzeului Brukenthal şi al Institutului Academiei Române, astăzi  Institutul de Cercetări-Socio-Umane, pe care l-a fondat în 1956.
Corvin Lupu s-a născut în 3 februerie 1953, ca al doilea fiu al familiei Nicolae şi Alexandrina Lupu. A avut o copilărie frumoasă, locuind în Palatul Brukenthal, între valori culturale deosebite şi oameni de nivel ridicat, care i-au influenţat educaţia şi cultura. De educaţia sa s-a ocupat cel mai mult mama, Alexandrina Lupu, născută Axente, absolventă a facultăţii de limbi romanice, specializarea franceză-latină. Alexandrina Lupu era nepoată prin alianţă a ilustrului profesor economist George Alexianu, guvernator al  Transnistriei în Al Doilea Război Mon­dial, condamnat la moarte şi executat la 1 iunie 1946 alături de generalul Ion Anto­nescu. Acesta a fost unul din marile secrete ale familiei Lupu, pe care cadriştii Partidului Comunist nu l-au aflat la timpul potrivit.
Corvin a urmat cursurile şcolii  generale la „Ursuline” , fostul Liceu pedagogic, într-un sistem experimental, cu profesori începând din ciclul primar, apoi  Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu secţia uma­nistă.  Studiile superioare sunt  absolvite  la Facultatea de Filologie-Istorie din Sibiu, secţia Istorie-Limbă şi Literatură Engleză,  pendinte, la acea vreme,  de Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din corpul profesoral al facultăţii, alături de sibienii: Nicolae Lupu, Iuliu Paul, Thomas Nägler , Carol Gőllner ş.a.,  făceau parte şi clujenii Liviu Maior, ajuns Ministru al Educaţiei,  Vasile Vesa, Aurelia Bunea  şi Mihail Bogdan, Dumitru Pop-Ciocoi, Eugen Gergely pentru engleză .
 În tinereţe Corvin  a practicat baschetul de performanţă, fiind membru titular al echipei sibiene, cea care ulterior a promovat în prima ligă naţională.
 În timpul facultăţii a fost vicepreşedinte şi apoi  timp de un an şi jumătate  preşe­dinte interimar al Asociaţiei Studenţilor. După absolvire  a predat disciplina  istorie în mai multe şcoli şi licee  din Mediaş şi  Sibiu. şi-a susţinut gradele didactice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca cu rezultate lăudabile.
 Cariera  profesională  i-a fost marcată de rămânerea în Occident a fratelui său Dan, mulţi ani prim-violoncelist al Filar­monicii Radioteleviziunii Germane „WDR” din Köln. De suferit au avut atât tatăl Nicolae Lupu, eliberat din funcţiile de Decan şi şef de Catedră, cât şi fiul Corvin,  infirmat ca membru de partid, fapt care,  în acele timpuri, îngreuna sau, uneori, chiar bloca ascensiunea profesională în domeniul social-politic. În aceste condiţii, un prim  articol scris şi destinat  revistei „Transilvania” a fost oprit de la publicare fapt care l-a decepţionat profund.
 Cu prilejul  susţinerii gradului didactic al II-lea la Universitatea din Cluj,  în ultimul deceniu ceauşist, activitatea sa  a fost remarcată de viitorul academician Pompiliu Teodor, cel care i-a oferit un loc la doctorat. Înscrierea la doctorat pre­supunea, în acea vreme, avizul favorabil inclusiv al conducerii judeţenei de partid. Solicitarea sa în acest sens a fost respinsă de primul-secretar de atunci. Apreciez  faptul că după 1990, când numeroşi intelectuali pozau în victime ale fostului regim politic, el nu s-a victimizat niciodată.  Abia după schimbarea regimului din ţară a urmat stagiul doctoral la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sub îndrumarea profesorului Vasile Vesa, elaborând o teză  privitoare la relaţiile diplomatice dintre România şi SUA, bazată pe documente de  arhivă inedite. Anterior, s-a perfecţionat într-un stagiu de câteva luni de pregătire în SUA, la Universitatea din Columbia.
În anul 1990, după reînfiinţarea învăţă­mântului superior sibian, Corvin devine lector (apoi conferenţiar şi azi profesor universitar) la Facultatea de profil; a excelat nu numai în activitatea didactică şi de cercetare  ci şi  în cea  administrativă (vocaţia de „constructor” a moştenit-o de la tatăl său) prin crearea de noi spe­cializări de licenţă şi masterat: Biblio­teconomie-Arhivistică, Restaurarea operei de artă (prima din ţară), Ştiinţe politice, Istoria Transilvaniei, Restaurarea Patrimoniului Cultural Naţional. De asemenea, Corvin Lupu a fost cel care a obţinut aprobările necesare pentru ca în cadrul Facultăţii să fie susţinute examenele  de grade didactice, masterate şi studii doctorale. Abilităţile sale de bun organizator şi fin diplomat au avut ca finalitate înfiinţarea de noi specializări cu locuri bugetate de către stat pentru întreaga Universitate sibiană. Printre altele,  îmi amintesc că numai la Facul­tatea de Drept, prin demersurile sale, de la 25 de locuri bugetate s-a ajuns curând la cifra de şcolarizare de 100.
În martie 1991, prin plecarea profe­sorului Iuliu Paul ca Rector al nou  înfiin­ţatei Universităţi „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Corvin a preluat şefia  Catedrei de Istorie din cadrul Facultăţii, postură în care a întărit corpul profesoral cu nume de prestigiu din domeniu, consecinţă a creşterii numerice a studenţilor, datorită persuasiunii de care a dat dovadă.
 La solicitarea  rectorului de atunci, re­gretatul Dumitru Ciocoi-Pop, Corvin a con­­dus, în paralel cu funcţia de şef de ca­tedră, structura de Învăţământ la Dis­tanţă a specializărilor Drept şi Admi­nis­traţie Publică, în calitate de director, dobân­dind şi Atestatul internaţional de for­mare a formatorilor în învăţământul la distanţă al Institutului CUEEP al Univer­sităţii de Ştiinţe şi Tehnologie din Lille  (Franţa).
În anul 2000,  Ştiinţele  Politice au  intrat în componenţa Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu” din Sibiu, moment în care se dedică  prin excelenţă acestora. Şi aici  înfiinţează noi specializări :  „Relaţii Inter­naţionale”,  „Studii de Securitate” (licenţă şi post-universitar), toate cu un caracter de noutate absolută în ţara noastră. La aceste specializări , prin demersurile sale au fost implicate în procesul educaţional intelectuali, mari personalităţi din domeniile politic şi militar: Vasile Vesa, Vasile Boari, Vasile Puşcaş, Lucian Culda, Doru Viorel Ursu, Costică Voicu, Florin Sandu, Sergiu Medar, Cristian Troncotă, Anghel Andreescu, Nicolae Uscoi, Eugen Bădălan, Neculai Stoina, Ilie Botoş, George Cristian Maior, Codruţa Kővesi, Stan Petrescu, Theodor Frunzeti, Gabriel Gabor, Gheorghe Popa, Olimpiodor Antonescu, Alexandru Baboş şi mulţi alţii. Toate facultăţile de Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate care s-au înfiinţat ulterior în România, au fost cópii ale programelor universitare concepute şi înfiinţate de Corvin Lupu.
În anul 2006, cu mari eforturi, sur­montând obtuzitatea unora, la solicitarea sa,  Senatul Universităţii „Lucian Blaga” a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii de Securitate, pe care a condus-o  şi dezvoltat-o,  în calitate de   decan. În cadrul noii facultăţi, Corvin Lupu a pus   bazele revistei  „Studia Securitatis”, al cărei prim redactor-şef a fost. De asemenea, a or­ganizat  o conferinţă internaţională anuală, în urma căreia se edita un volum  de studii şi cercetări axate  pe spe­cializările  facultăţii. În noile condiţii, Corvin Lupu concepe  şi înfiinţează  zece mas­terate,  toate acreditate, dintre acestea  cinci fiind restricţionate pentru civili.  Anual sute de ofiţeri din întreaga  ţara, de toate armele, în domeniile Apărării, Siguranţei Naţionale şi Ordinii Publice au fost pregătiţi prin aceste forme de învăţământ.
După retragerea  lui Corvin Lupu din funcţia de decan  facultatea pe care a „creat-o” şi a dezvoltat-o a intrat în declin: colaborările instituţionale de nivel înalt 
s-au întrerupt, facultatea şi-a pierdut identitatea şi a fost „retrogradată” la nivelul unui departament,  în cadrul unei structuri (facultate)  cu multe specializări concentrate la un loc.
 Corvin Lupu a activat , pentru mai mulţi ani, în funcţia de redactor şef al revistei „Transilvania”, timp în care aceasta a progresat: au fost  cooptaţi  colaboratori de nivel înalt,  s-au tipărit  numere de colecţie de valoare ridicată.
Timp de un mandat, Corvin Lupu a întrupat funcţia de vicepreşedinte naţional al Asociaţiunii Transilvane pentru Lite­ratura şi Cultura Poporului Român (AS­TRA). Este membru fondator al Fundaţiei „Panteonul României” a Academiei Române şi membru al Comisiei de Istorie Economică a Academiei Române. O perioadă de câţiva ani  face  parte din Colegiul ştiinţific de redacţie al revistei „Vitralii-lumini şi umbre”, revista vete­ranilor din serviciile secrete ale României.
Am participat împreună, în calitate de raportori, la Buenos Aires (în 2002) şi la Helsinki (în 2006), la două congrese mondiale de istorie economică, făcând parte din  delegaţia Academiei Române.  
În cărţile, studiile şi articolele sale, Corvin Lupu a abordat subiecte „delicate” din istoria contemporană şi recentă a României, subiecte de multe ori ocolite de istorici din cauza sensibilităţii lor. Cu acest prilej aniversar, nu intenţionez să fac referire pe larg la  dificultăţile pe care le-a excedat  profesorul Corvin Lupu. Firea lui de luptător i-a permis să treacă uşor peste aceste momente, să-şi pună în aplicare dorinţă de a studia, a scrie şi a publica. Profesia aleasă  în care a excelat,  i-a oferit  satisfacţii. Are o familie închegată, ce-i oferă liniştea şi puterea de a merge mai departe. Soţia, Viorica Lupu, de profesie inginer de industrializarea lemnului, este un apreciat expert în cadrul Ministerului Justiţiei. Împreună au doi fii, Graţian şi Liciniu, realizaţi profesional, care i-au  sporit numărul membrilor familiei cu  trei nepoţi şi o fetiţă care se va naşte peste câteva luni.
Este Membru de Onoare al Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul Apărării Naţionale, decorat cu cea mai înaltă medalie care se acordă rezerviştilor. De asemenea, este Membru de Onoare al Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din structura centrală a Serviciului Român de Informaţii.
Corvin Lupu are o bogată activitate ştiinţifică. În cariera sa a predat cursuri de Istoria istoriografiei, de Istorie Con­temporană, de Relaţii Internaţionale şi de Studii de Securitate. În ultimele trei decenii a publicat o serie de apreciate cărţi: Introducere în Istoria istoriografiei româneşti, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2002, Introducere în Istoria istoriografiei, Casa de Presă şi Editură Tribuna, Sibiu, 2002, Relaţii diplomatice între România şi S.U.A. până la Al Doilea Război Mondial, Casa de Presă şi Editură „Tribuna”, Sibiu, 1999, România sub presiunea războiului rece şi a dorinţei de integrare euro-atlantică, vol. I şi II, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2000 şi 2001, Probleme ale integrării europene. Organizaţii in­ternaţionale. Aspecte ale politicii României de integrare euro-atlantică, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2000, Teoria relaţiilor internaţionale, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2002, Elemente de Istoria  istoriografiei universale, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2002, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. I, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003, România, Axa şi Aliaţii, Editura „Alma Mater”, Sibiu, 2003, Aspecte privind procesul de integrare europeană, Editura Techno Media, Sibiu, 2005, România în contextul relaţiilor inter­naţionale actuale, Editura Techno Media, Sibiu, 2006, Teoria conceptelor şi paradigmelor de securitate, Editura Techno Media, Sibiu, 2007, Istoria relaţiilor internaţionale, vol. II, Editura Techno Media, Sibiu, 2008, România în 1989. De la revolta populară la lovitura de stat, Prefaţă de Gheorghe Buzatu, Editura Techno Media, Sibiu, 2010, Trădarea Securităţii în decembrie 1989. Secrete ale intervenţiei străine împotriva României, Bucureşti, Editura Elion, 2015, Eforturi politico-diplomatice româneşti de ieşire din Al Doilea Război Mondial în lumina arhivei diplomatice a SUA, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Elion, 2016, Europa în sistemul relaţiilor internaţionale, ediţia a IV-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Elion, 2016, Confruntări româno-evreieşti. Culegere de studii şi articole, Bucureşti, Editura Elion, 2017, România interbelică în viziunea diplomaţiei SUA, Editura Techno Media, Sibiu, 2019.
De asemenea, a publicat în coautorat următoarele cărţi: Nicolae Lupu, Corvin Lupu, Dacia şi Dobrogea în epoca romană, Editura Universităţii din Sibiu, Sibiu, 1993, Corvin Lupu, Graţian Lupu, Istoria relaţiilor internaţionale, Prefaţă de Gheorghe Buzatu, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2013, Adevăruri incomode, coordonator şi postfaţă de acad. Dinu C. Giurescu, Editura Semne, Bucureşti, 2013, Corvin Lupu, Cristian Troncotă, Prăbuşirea mitului Securităţii. Adevăruri ascunse despre generalul Iulian Vlad şi istoria Securităţii regimului comunist din România, Editura Elion, Bucureşti, 2018, Corvin Lupu, Ioan Bâlbă, Trădarea României Socialiste în viziunea unui ofiţer de securitate, Editura Techno Media, Sibiu, 2019.
Este autorul unui  număr de aproximativ 280 de studii, articole de specialitate şi culturale, răspândite în diverse publicaţii: „Tribuna Sibiului”, „Transilvania”, „Studia Securitatis”, „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, „Acta Terrae Septem­castrensis”, „Acta Universitatis *Lucian Blaga* Series Jurisprudentia”;  a participat cu însemnate contribuţii ştiinţifice la numeroase congrese şi conferinţe interne şi internaţionale. În prezent pe masa sa de lucru se află o nouă carte,  în două volume,  dedicată României în perioada Războiului Rece (1947-1991).
La împlinirea frumoasei vârste de 
70 de ani, aflat  în plin proces creativ, urez vechiului meu  prieten  Corvin Lupu, ani mulţi, sănătate şi noi realizări în profesia aleasă, alături de frumoasa sa familie.
Dr. Lucian Giura