Cântă şi prin muzică uită de boală. De patru ani, Wenzel – Gazdag Erzsebet şi Edith Toth vin la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu şi fac meloterapie cu pacientele cu boală cronică internate la Secţia 6 adulţi. Se simt mai bine atunci când se strâng în cerc şi cântă, lucru pe care l-au văzut şi medicii. Acum, reprezentanţii spitalului vor să introducă meloterapia la celelalte secţii de adulţi, dar şi la copii, iar dacă se va reuşi acest lucru, Spitalul de Psihiatrie „Gheorghe Preda” din Sibiu va deveni primul "spital cântător" din Europa de Sud-Est.

Cântec şi mişcare pentru o stare de bine

Meloterapia este o metodă elaborată în Germania şi se referă la cântatul în grup. „Singende Krankenhauser”, adică „Spitale cântătoare”, în limba română, este o aso­ciaţie de terapeuţi muzicali şi de medici, care şi-au propus promovarea cântării în grup. În prezent, există mai multe spitale care au aderat la acest sistem, dar în Europa de Sud-Est nu există. Cele două terapeute care vin săp­tămânal să cânte cu pacien­tele de la Secţia 6 sunt sin­gurele care au atestat de acest fel în România. „Sunt foarte multe cercetări care sus­ţin cântatul. Nu este des­pre ascultatul muzicii, ci să cânţi tu cu vocea ta, aşa cum poţi! Ideea lor este că oricine poate vorbi, poate şi cânta. Acest fapt de a cânta îm­preu­nă într-un grup are di­verse efecte benefice asupra sănă­tăţii. Dacă ne uităm la o acti­vitate de meloterapie, vedem că persoanele care participă se schimbă. Omul devine mai deschis, mai prie­tenos, mai relaxat, ceea ce creează o stare de bine ge­neral”, spu­ne  Wenzel – Gazdag Erzsebet, care face naveta de la Mediaş la Sibiu din două în două săptămâni pen­­tru a face meloterapie cu pacien­tele internate la Psi­hiatrie.

Terapie complementară

În urmă cu patru ani, Edith Toth a descoperit lucrarea de doctorat a lui Wolfgang Bossinger, terapeut muzical în Germania, unul dintre membrii fondatori ai Aso­cia­ţiei Singende Kranken­hau­ser. Cartea se numeşte „Pu­terea vindecătoare a cân­ta­tului”. Edith Toth a citit teorie, a făcut practică, apoi a intrat în contact direct cu Wolfgang Bossinger şi a participat la mai multe cursuri, formări sus­­ţinute de el în acest domeniu.
 „În 2010, în primăvară, colega mea Edith Toth a ajuns prin domnul doctor Ciprian Băcilă, la Secţia 6, Boli Cro­nice, la Spitalul de Psihiatrie din Sibiu şi primul test a fost confirmat de asistente, apoi şi de domnul doctor Băcilă, care, văzând feţele şi atitudinea pacientelor cum participă, cum reacţionează la acest fel de activitate şi-au dat seama că meloterapia este un ele­ment important cu care se poate ajuta şi crearea bunăs­tării pacientului”, a mai spus Wenzel – Gazdag Erzsebet.
Nu cânţi ce vrei, ci ce trebuie!

Cum decurge o şedinţă de meloterapie? În primul rând, fiecare este liber să aleagă dacă vrea sau nu să participe, dacă vrea sau nu să cânte. Unele paciente stau de-o parte şi se uită, altele ies, apoi intră din nou în cercul în care se cântă. „Trebuie să ţinem cont că sunt diferite diagnostice, diferite stări, diferite vârste şi diferite capacităţi de a cânta. Mulţi dintre ei poate nu au cântat în viaţa lor sau nu au avut tangenţă cu muzica. Este o activitate deschisă: cine vrea, vrea, cine nu, nu”, mai spune Wenzel – Gazdag Erzsebet.
Cântecele sunt unele sim­ple, mai ales în prima fază, de salut. Spaţiul în care se des­făşoară meloterapia este şi el unul cunoscut bolnavelor. În sala de mese se formează un cerc şi astfel începe activitatea. Cântă melodii simple, cu text simplu de reţinut. Nu există note şi nici partituri. Instruc­toarele spun textul, pacientele învaţă, apoi se abordează şi melodia. Tot timpul apar, însă, variaţiuni. "Asta spunea şi Wolfgang Bossinger: < Nu există ton greşit, ci doar variaţiuni>", explică Wenzel – Gazdag Erzsebet.
Prima dată, la Psihiatrie
s-au folosit cântece străine, dar în decursul timpului Wenzel – Gazdag Erzsebet  şi Edith Toth le-au tradus şi a fost elaborată o variantă cu text românesc, folosit pentru meloterapie, ca oamenii să înţeleagă.

Speranţă prin artă

Deocamdată cele două edu­catoare în meloterapie au avut parte de susţinerea morală a spitalului, ele fiind singurele din ţară care sunt instructori de canto de acest fel. "Sperăm ca Spitalul de Psihiatrie din Sibiu să devină primul spital din Europa de Sud-Est care ar adera la această asociere în Singende Kronkenhauser. Sperăm să se întâmple la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor", a mai spus Wenzel – Gazdag Erzsebet. În 26 noiembrie, melote­rapia va ieşi în public. Va fi organizată Gala Ex­traordinară de Operă „Spe­ranţă prin muzică”, organizată de Rotaract. Vor fi pe scenă tenorul Andreea Mădălina Barbu, precum şi George Ionuţ Virban, bursier al Fun­daţiei „Principesa Margareta” şi dirijorul Bogdan Postolache, solist instrumentist al Or­chestrei Naţionale Radio, care vor prezenta partituri cu opere de Verdi, Puccini şi Bonicetti. „Ne dorim să prezentăm te­rapia prin muzică, să chemăm educatorii să susţină o mică probă cu pacienţi care se pot încadra în acest proiect, sus­ţinuţi şi de orchestră”, a spus Ioana Poplăcean, preşe­dinte Rotaract, organizatorul galei.
Şi conducerea Spitalului de Psihiatrie îşi doreşte imple­mentarea cât mai puternică a meloterapiei. „Activitatea celor două educatoare este deo­sebită. Pacientele fac deo­cam­dată şedinţele doar în Secţia 6, secţie de paciente cu boală cronică şi ne dorim să extindem în fiecare secţie, spitalul având cinci secţii de acuţi şi două secţii de cronici. Deocamdată avem doar la adulţi şi ne dorim să putem implementa şi la secţiile de copii. Dacă vom putea imple­menta în fiecare secţie, automat vom obţine şi gradul de "spital cântător", fiind primul din Sud-Estul Europei care practică acest lucru”, a declarat dr. Ciprian Băcilă, director medical al Spitalului de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” din Sibiu.