Aceasta este părerea scriitorului Normal Manea (n. 1936, pe lângă Suceava), în prezent cetăţean american pe a cărui mamă a chemat-o Janet Braunstein. A urmat liceul şi facultatea în această ţară, a ieşit inginer, apoi cercetător, a publicat zece cărţi, a fost premiat, dar s-a săturat, în 1986 plecând în Germania, iar din 1988 stabilindu-se în Statele Unite. De peste ocean a scris tot felul de volume "disidente" şi denigratoare. (Între altele, n-a ezitat să scormonească în trecutul juvenil al lui Eliade şi al lui Cioran, făcându-i "legionari" şi, implicit, antisemiţi). Pentru asta este tare apreciat în străinătate (ca şi Herta Müller, şvăboaica din Banat, căreia i s-a decernat Premiul Nobel pentru un roman în care povesteşte cum a fost de chinuită în România pe vremea lui Ceauşescu).
Sunt naţionalist, nu xenofob, şi nu-i înţeleg defel pe cei care se dau viteji după război, gen acest Norman Manea, care poate zice orice, nu şi că a dus-o rău - ca alţii - în România "bolşevică" (el însuşi fiind utemist în adolescenţă, fără să i se facă, acum, proces de intenţie pentru asta, cum le face el lui Eliade şi Cioran).
Supărarea mea a pornit de la un interviu cu N. M. publicat de revista de literatură şi cinema franceză "Transfuge" (nr. 34, noiembrie 2009). Ca să vedeţi că am dreptate, voi reproduce câteva excerpte din acest interviu-fluviu: "(...) Autorităţile române şi o parte din public au început să accepte adevărul asupra antisemitismului în România, pogromurile şi participarea la holocaust (...) Memorialul holocaustului a fost inaugurat la Bucureşti, dar antisemitismul n-a dispărut în România, dar asta-i situaţia şi în alte ţări, probabil şi în Franţa (...) Comunismul în România a fost mai artificial decât în oricare altă ţară est-europeană, poate din cauza unei tradiţii politice de stânga sau din cauza oportunismului tradiţional al conducătorilor şi al poporului. (...) În 1944, Partidul Comunist avea un număr de aderenţi neglijabil - în jur de o mie de membri. În 1989 erau în jur de patru milioane, dar, cu siguranţă, nu erau mai mult de o mie de comunişti convinşi. Amestecul de demagogie, mizerie, teroare şi oportunism a luat, încetul cu încetul, proporţii uriaşe. (...) Românii, un popor hedonist şi fatalist... care nu se prea interesează de politică (...) Intelectualii sunt şi ei oameni şi fac parte din popor, ei nu vin din sfere celeste (...) În cursul ultimului deceniu al regimului Ceauşescu, Securitatea a recrutat cei mai buni absolvenţi de universităţi, oferindu-le, bineînţeles, numeroase avantaje. Şi mulţi au acceptat oferta. (...))".
Pe şase pagini îndesate, nici măcar un cuvânt bun despre români sau România. În preambulul interviului se afirmă că "românii au masacrat 350.000 de evrei" şi că "după nemţi, românii au fost cei mai sângeroşi".
Poate că îi dă prin minte lui N. M. să mai vină la Sibiu la vreo lansare de carte sau întâlnire cu cititorii...