Tribuna
Piaţa Mică din Sibiu, povestea ei "subpământeană" - cercetările arheologice (I)
Petre BESLIU MUNTEANU
899 vizualizari
Piaţa Mică din Sibiu, povestea ei


Terenul pieţei

Cercetările arheologice de salvare, asistenţa arheologică la multele săpături de canalizare şi cablare din Piaţa Mică începând cu anul 1994 m-au dus pe drumul descoperirii unor urme de cultură  materială mai puţine din preistorie, multe şi diverse din Evul Mediu. Cercetările arheologice de la Turnul Sfatului, din interiorul unor clădiri şi din gropile de provizii au fost publicate. Alte şanţuri ulterioare au trecut prin Turnul Sfatului, prin gropi de provizii, sfârtecând la nesfârşit piaţa la cumpănă de milenii. Ele au fost benefice arheologiei Pieţei Mici.
La textul publicat în anuarul comisiei de arheologie, cu ocazia sesiunii anuale de rapoarte, am adăugat informaţii din anii 2002-2006. Împreună cu un sumar al informaţiilor despre gropile de provizii, am adus în acest articol cele despre urmele clădirilor aflate deasupra pasajului sau la nivelul Podului Mincinoşilor, despre zidurile de incintă şi ale casei din zona Turnului Sfatului, latura dinspre Piaţa Mică, ale casei medievale din Piaţa Mare nr 4, despre zidurile de legătură ale casei din Piaţa Mică nr.16 cu parapetul din cărămizi, zidul de incintă al Pieţei Huet, sisteme de canalizare şi alimentare cu apă, profilele stratigrafice înregistrate în mai multe locuri. Nu sunt săpături sistematice, planificate, ordonate, spectaculoase, cu sisteme de regăsire ferme în teren, dar sunt un puzzle veridic al imaginii pieţei în evul mediu, a clădirilor şi sitului. Niciodată nu vor mai exista săpături de amploarea şi cu interesul arheologic din acei ani.
Metodologic, informaţiile arheologice vor fi structurate în cele despre şi din terenul pieţei şi cele din interiorul caselor, lăsînd anexelor detaliile măsurătorilor.
Datarea perioadei de folosire a zonei dinspre pasajul de trecere spre terasa de jos, în general pentru întrega zonă până la limita Pieţei Mari este cronologic fixată de moneda de la Carol Robert de Anjou descoperită în 1994, cu ocazia efectuării săpăturilor pentru cablarea telefonică, în segmentul de şanţ cuprins între culoarul de trecere spre Piaţa Huet şi carosabil.

Gropi şi gropi de provizii

Profilul uriaş al gropilor de provizii a apărut în teren în urma săpăturilor mecanice de amploare, identificate şi cercetate apoi prin metode specifice arheologiei, adică intervenţii  manuale desfăşurate în condiţii periculoase la peste doi metri adâncime. Atunci inspecţia în construcţii era îngăduitoare.
Vederea primei gropi a fost spectaculoasă. Dau detalii tehnice: era la 13,20 m de Podul Mincinoşilor, spre Turnul Sfatului, în partea de sud a accesului în tunel: o groapă lată de 2,20 m şi adâncă de 1,50 m. Pe marginea se vedeau, surprinzător, bolovani de râu, iar în umplutură cărămizi, pietre. Au fost recuperate de acolo două oale din lut, nesmălţuite.
 În malul de nord-vest al gropii săpate după demolarea vechiului WC-ului public au rămas  contururile a două gropi suprapuse de straturi de arsură, de nisip, pământ de nivelare şi de ciment, urma civilizaţiei moderne. Una dintre ele, adâncă de 2,20 m şi lată de 1,70 m, a fost amenajată concomitent cu zidul de parapet. Groapa de la vest, cu adâncimea de 1,20 m, a fost afectată de peretele amenajării recent demolate. Fragmente ceramice medievale, fragmente de cărămizi şi oase de animale se puteau observa cu uşurinţă în profilul gropii adosată zidului de parapet. Pe peretele gropii săpate de excavator, înspre nord-vest, se zăreau altele. Prima groapă de la nord avea diametrul maxim de 2,50 m. A doua  se adâncea cam tot pe acolo, la 2,20 m, iar a treia se adâncea până la 2,70 m. Ultimele două aveau o formă alungită, de sac, cu lăţimea de 1 m şi respectiv 1,50 m.
Din umplutura unei gropi am recuperat 69 fragmente ceramice reprezentative pentru formele medievale: oala cu capac, oala-cahlă, cana cu gura lobată, paharul cu picior. Sunt impresionante pentru arheolog fragmentele de oale mari, puţin cunoscute în literatura de specialitate (un fund de oală avea diametrul de 16 cm). Regret si acum că nu am avut colaboratori, că cei ce lucrau acolo mi-au dat timp să trec umplutura gropilor prin sită. Pentru amatorii de statistică şi arheologie cantitativă, era interesant să cunoaştem cât material arheologic cuprindeau gropile de provizii, folosite apoi pentru gunoiul vecinătăţii; dacă se putea lega umplerea lor cu dezastre din zonă, cum au fost incendiile înregistrate stratigrafic la sudul pieţei sau cu refacerile masive ale caselor.
Urmele altor gropi de provizii au rămas imprimate în malurile şanţului făcut de excavator în Piaţa Mică, în zona dinspre Casa Artelor, în anul 2003.  Informaţiile şi materialul arheologic recuperate înaintea asistenţei arheologice prin contract sunt minime, pierderile irecuperabile. Datele au fost înregistrate atât pe malul dinspre nord-est al şanţului enorm (gropile 1, 2, 4, 5, 6 şi 10) cât şi spre sud-vest (gropile 3, 7 şi 8, vezi Anexa 1)
Săpătura pentru subzidirea unuia din stâlpii de susţinere din loggia Casei Artelor la începutul lunii decembrie 2003 a afectat o groapă de provizii cu lăţimea de 2,50 m şi fundul la -2,80 m de actualul nivel de călcare. Umplutura gropii a cuprins materiale de construcţie, pigmenţi de arsură, fragmente ceramice. Cam tot atâta ciment s-a turnat pentru umplerea ei. Pierdere neplanificată. Alte gropi de provizii au apărut în urma săpăturilor din loggie şi de la parterul clădirii.
Materialul arheologic recuperat din patru dintre gropile de provizii ilustrează etapele dezafectării şi umplerii lor cu materiale provenind din demolarea unor case incendiate în secolele XV - XVII.
Dintre monedele recuperate, una a fost precis datată în anul 1618; obolul descoperit în 2002 în regiunea gropilor afectate de WC-ul public se poate atribui cu probabilitate şi cu rezerva cercetătorului serios perioadei domniei lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437), iar una dintre monedele din groapa 6 poate fi datată secolului al XV-lea. Din gropile de provizii amintite au fost recuperate doar 19 fragmente de oase de animale. Ele au aparţinut, după părerea biologului Alexandru Dobrescu de la Laboratorul de conservare şi restaurare din Sibiu (acum pensionar), unui porc, unui viţel şi trei rumegătoare mici: doi berbeci şi o oaie.

O altă groapă a fost descoperită lângă clădirea din Piaţa Mică nr. 28. Adâncimea era mai mare de 3 m, cu diametrul măsurat de 2 m. Din umplutură au apărut, surprinzător, două cranii umane. Un strat de pietriş a suprapus groapa medievală. O altă groapă de provizii vecină, se afla la 10 m de casa respectivă, iar alte două pe traseul şanţului de canalizare, în dreptul casei din Piaţa Mică, 31.
Groapa din dreptul Primăriei (zona luminatorului de atunci), singura din această zonă cu teren puţin prielnic conservării cerealelor, avea diametrul de 2 m la mijloc şi de 1 m în partea inferioară.
*
Cu alte cuvinte, am golit gropi devenite menajere devenite locuri de depozitare a gunoiului de orice natură după dezafectarea lor. Exista în Evul Mediu un oarecare interes pentru a menţine curăţenia în zonă? Un răspuns afirmativ ar stârni reacţia vehementă a medieviştilor. Nu pot să scap din vedere cantitatea mare de oase de animale din zona actualei Case a Artelor, aruncate acolo de măcelari. Cum arăta terenul şi cum mirosea aerul ne putem lesne imagina. Nu era poluarea industrală de azi, dar duhoarea putea fi greu de suportat pentru cei cu mirosurile fine. Noroc că terenul cu oasele de animale a fost, la un anumit timp, acoperit cu un strat de lut. Inţiativa, probabil, a fost primită cu bucurie.

Exerciţiu de măsurare a unei gropi de provizii

Responsabilii şantierului arheologic (unul dintre ei era dr. Mircea Dan Lazăr, decedat nu la mult timp după săpătură) mi-au dat voie să folosesc instrumentul special lucrat la muzeu pentru măsurarea gropilor de provizii. Erau de fapt două axe (stinghii din lemn), marcate din 20 în 20 cm, pe care vizualizai adâncimea şi diametrele corespunzătoare ale gropilor. În groapa permisă, am făcut două măsurători: una pe axa nord-sud şi alta pe direcţia est-vest. Profilele sunt uşor diferite. Gâtul, pe o direcţie, este mai mic cu 20 cm faţă de cealaltă. La adâncimea la care am ajuns - 2,40 m, diametrele sunt diferite doar cu 10 cm. Acesta era şi diametrul maxim. Şi la gura gropii, există o diferenţă de doar 10 cm. Concluzia: simetria gropii este rezultatul îndemânării şi al unei practici îndelungate.

Urmele unor construcţii

În uma lamelor buldozerelor au rămas pete roşii marcând zidurile caselor. Le-am grupat după  utilitate.
1 - Substrucţii aparţinând caselor amenajate deasupra pasajului spre Podul Mincinoşilor. În promximitatea şi sub Podul Mincinoşilor excavatorul a intersectat agresiv structuri de zidărie.
Îmi este dificil să le găsesc rostul. Latura dinspre nord a presupusei haznale din cărămizi avea lungimea de 3,20 m şi înălţimea de 1,20 m. Peretele fusese tencuit. Deasupra zidului, până la nivelul actual, a rămas în stratigrafie un strat mâlos lat de 20 cm. Zidul dinspre sud avea lăţimea de 30-34 cm şi măsura 3,10 m în lungime. Spre est nu există zidărie. Latura de închidere dinspre vest era un zid  de 90 cm. lăţime. Mirosul degajat în săpătură lăsa impresia unei haznale, forma şi dimensiunile, nu. Ipoteza unui bazin de colectare a dejectiilor este mai aproape de realitate, mai ales că imediat la vest se afla un canal lat de 60 cm cu fundul la - 1,55 cm. În umplutură au apărut fragmente de ceramică modernă, smălţuită în interior şi sticlărie. Am recuperat două oale întregibile şi un flacon de sticlă.
2 - Tot în zona culoarului de sub Podul Mincinoşilor, au ieşit de sub lama buldozerului fragmente din structurile caselor. Reţinem esenţialul: complexul de case a fost ridicat pe piloni de zidărie care susţineau arce din cărămizi fixate în pereţi de sprijin şi bolţi din cărămizi.
3 - O construcţie veche se afla în afara frontului de case, în proximitatea Turnului Sfatului.
Este unica descoperită din perioada timpurie de locuire, de unde şi interesul. Am dezvelit manual structurile de zidărie afectate de săpături mecanice: zid lat de 80 cm şi lung de 1,20 m, format din 1-2 rânduri de pietre de râu şi fragmente de cărămizi între rosturi. Spre nord-est, zidul din piatră se continua cu un arc din cărămizi, zid lat de 50 cm. Sub zidul medieval, a fost descoperită o cană preistorică.
3 - Ziduri legate de Casa Schasser. Din colţul clădirii amintite, pleacă un pinten de zidărie lung de 60 cm şi lat de 75 cm ce formează spre Podul Mincinoşilor o amenajare: un zid lung de 3,60 m, mărginit de un zid lat de 95 cm. Pare mai degrabă o substrucţie de legătură cu casele din zonă decât urmele unei construcţii de suprafaţă.
4 - Informaţiile arheologice din cercetarea arheologică a Turnului Sfatului sunt importante pentru că ele evidenţiază etapele dezvoltării aşezării, relaţia organică între cetate şi aşezarea civilă. După cercetare sistematică în zonă, au apărut în urma săpăturilor mecanice aceleaşi zidării, dovadă că au fost amenajate două încăperi: una cu pivniţa boltită, ce intra sub culoarul turnului cu 2 m şi a doua cu vedere spre Piaţa Mare, adosată şi ea zidului de piatră anterior.
5 - Zidul de incintă corespunzător Pieţei Huet. Fundaţia din piatră a zidului de incintă a Pieţei Huet a fost dezvelită în zona Podului Mincinoşilor. El avea lăţimea de 70 cm.
6 - Urmele casei medievale din Piaţa Mare, În groapa făcută pentru amenajarea luminatorului dinspre Piaţa Mică, constructorii au dezvelit fundaţii din piatră şi cărămizi ale casei numerotate cu numărul 4, la numerotarea modernă. Casa a fost demolată.
7 - Urmele unei clădiri cu pereţii subţiri din lemn, bicompartimentată, le-am văzut la 3,70 m de frontul de case cu cafeneau Union. Probabila baracă, avea dimensiunile modeste, de 3 x 2 m. Ceramica smălţuită permitea datarea funcţionării cel mai devreme în secolul al XVII-lea.

Fântâna; puţul de adâcime

Pe aliniamentul casei medievale  cu loggie (fosta casă a cântarului, mai recent localul Dori's) s-a aflat o fântână de adâncime de plan cvasi-circular, cu pereţii din pietre de râu. Am săpat în inerior până la adâncimea de 1,85 m. Diametrul fântânii a variat cu puţin în funcţie de adâncime. La adâncimea maxim atinsă, diametrele axelor erau de 1,85 X 1,72, cu o uşoară îngustare la -1,70m. Peretele din pietre al fântânii măsurat spre vest avea lăţimea consistentă de 70 cm, alcătuit spre mai buna rezistenţă din obişnuitul zid din pietre de râu cămăşuit spre exterior cu o dublură de lut amestecat cu pietre .În primele rânduri au alternat şirurile de pietre aşezate vertical cu cele puse orizontal. Groapa în care s-a amenajat fântâna era mai lată cu 30 cm, diferenţa până la marginea gropii fiind completată cu lut bătut. Cu lut au fost legate şi pietrele zidului.
Cu alte cuvinte, groapa iniţială a fântânii avea aproape trei metri în diametru. Ea s-a adâncit în terenul cu pământ negru şi pete galbene de lut, plus pigmenţi de lemn ars. Un strat de construcţie (reparaţie) a clădirii învecinate s-a aflat la - 0,50 m faţă de nivelul şantierului. În partea de sus a  fântânii, am văzut o spărtură în zidul dinspre vest. Nu mi-am dat seama dacă a fost accidentală sau o intervenţie cu un anumit scop a constructorilor. Înclin spre prima ipoteza din lipsa unui context relevant. (va urma)






comentarii
1 comentarii

Cine nu cunoaste trecutul nu va avea un viitor!
Lae
29.01.2022 14:04
Din aceeasi categorie
SEVIS

Compa

Clinica Saneos

A.D.I. Eco Sibiu
VISA MEDICA
Licitatie publica

EVENIMENT TV

ACCENT MEDIA