Numele lui Alfred Hugo Cernea a izbucnit exploziv, odată cu tezaurul impunător al bisericilor şi băncilor, caselor particulare şi şcolilor, căminelor culturale, mânăstirilor şi schiturilor inaugurate de-a lungul întregii sale vieţi. Amintim câteva dintre cele mai cunoscute: bisericile din Făgăraş, Hunedoara, Târnăveni, Tălmaciu, Cisnădie, Sadu; casele parohiale din: Sibiu, Prejmer, Nucet, Cristian, Şeica Mare, Marpod, Tălmăcel; şcolile din Nocrich, Gârbova, Răşinari; căminele culturale din Sălişte, Răşinari sau Poiana Sibiului.
Hotărâtoare a fost schimbarea pe care a adus-o în arhitectura Transilvaniei: forme de o excepţională forţă şi suprafeţe severe în care dantelăria brâncovenească se constituie desăvârşit într-un joc de ritmuri şi proporţii echilibrate.
Din mozaicul amintirilor rămase, recuperăm imaginea unui spirit profund, cu conştiinţa valorii sale dar şi cu îndoielile marilor artişti, pentru care arhitectura a fost o întoarcere la tiparele primordiale brâncoveneşti şi la viaţa enigmatică a formelor prin care universul îşi tălmăceşte structura.
Fiul lui Josef Czernil, venit, la finele veacului al XIX-lea, de pe meleagurile Boemiei, urmează şcoala primară la Călimăneşti, unde tatăl lui fusese numit mecanicul staţiunii, prin decretul regelui Carol I.
După absolvirea Liceului de veche tradiţie, Alexandru Lahovari din Râmnicu-Vâlcea, în anul 1900, se înscrie ca bursier la Şcoala de Arhitectură din Salzburg şi apoi la Academia de Arhitectură din Viena, făcând strălucite studii. Student fiind lucrează pe şantierele spitalelor de copii Franz Josef şi Georg Kellermann şi la Biroul de Construcţii J.Adelvardsteiner din Viena.
Om cu un profund simţ al datoriei şi o dragoste nemărginită pentru România, ţara lui de adopţie, Alfred Cernea pleacă pe front cu Regimentul 2 Vâlcea.Este decorat în anul 1913 cu medalia Avântul Ţării şi cu medalia Victoria pentru Campania din 1915-1916.
După întoarcerea din prizonierat, aidoma tatălui său care în anul 1904, lepădându-se de protecţia austro-ungară s-a stabilit pentru totdeauna în România, cere cetăţenia română pe care o primeşte în anul 1919 şi se stabileşte definitiv la Sibiu.
Aici se dedică trup şi suflet arhitecturii, pasiune de dincolo de limitele unei profesiuni, iar construcţiile devin cel de-al doilea pol al existenţei sale. Operele lui frapează prin intensitatea cu care materialul folosit, lipsit de insolitul raporturilor de culoare, se imprimă pe retină.
E cu neputinţă să treci nepăsător pe lângă fosta Clinică Antal de pe strada Constituţiei sau Blocurile de locuinţe Floaşiu de pe Bulevardul Magheru. Păcat de starea de paragină la care au fost condamnate, unele dintre ele, de ultimii deţinători.
Un loc aparte îl ocupă Blocurile de locuinţe Floaşiu.Stâlpii fundaţiei, din lemn de cedru de Liban, înfipţi adânc în mlaştinile de odinioară, amintesc de faima construcţiilor veneţiene ce triumfă magnific deasupra apelor Lagunei.
Dar cele şase decenii de căutare şi identificare, de o deplină şi ireversibilă fuziune spirit-formă, se regăsesc şi în aprecierile contemporanilor săi: 1933-membru al Asociaţiei Arhitecţilor Wiener Bauhutte-Viena şi mai apoi membru al Societăţii Arhitecţilor Români-Bucureşti, membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, pentru a le numi doar pe cele mai importante.
Cu irezistibilă chemare s-a aplecat asupra meseriei de dascăl, ţinând lecţii de arhitectură la şcolile de meserii din Sibiu şi Râmnicu-Vâlcea.Grăitoare sunt cuvintele inspectorului şcolar A.Secoşeanu, rostite în februarie 1948 în urma inspecţiilor la Liceul Industrial de Băieţi din Sibiu: Elevii lucrează tot timpul orei pe caiete de desen … ziduri de fundaţie, bolţi circulare, ogivale sau cupole; … execută la planşe arcuri şi bolţi de cărămidă … iar pentru a explica practic, D-sa are o colecţie de cărămizi în miniatură cu care face exerciţii de diferite construcţiuni … domnul Cernea este un bun profesor şi un practician eminent.
Lăsând la o parte spiritul textului, surprinzi harul inegalabil cu care a învăluit ora de curs în magia plină de înfrigurare a actului creaţiei.
Memoriul privind sprijinirea îmbunătăţirii noului sistem de învăţământ profesional din construcţii (1955) conţine o serie de propuneri remarcabile cu privire la programa şcolară, competenţele profesorilor de specialitate, necesitatea efectuării practicii în ateliere-şcoală.
Modesta placă cu numele lui Alfred Cernea, aşezată pe zidurile clădirii ASTREI de pe bulevardul Şaguna nr.8, ne trimite cu gândul la Paul Valéry si admiraţia lui pentru Michelangelo. Parafrazându-l, încheiem prin a spune: ca să-l poţi cunoaşte cu adevărat pe Alfred Cernea trebuie să străbaţi Transilvania. Aici el s-a zidit pe sine însuşi.

Notă.

1. Mulţumim Doamnei conf. univ. Elena Cernea, fiica arhitectului Alfred H. Cernea pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziţie fotografii, memorii, materiale legate de viaţa tatălui Domniei Sale.
2. Alfred Hugo Cernea este înmormântat, alături de părinţi, în secţiunea romano-catolică a Cimitirului din Râmnicu-Vâlcea.

Cornel LUNGU