Absolvenţii Colegiului "Naţional Gheorghe Lazăr" şi, respectiv, doamnele ce au terminat Liceul "Domniţa Ileana", şi-au dat întâlnire în Sub Arini vineri. Unii au vorbit între ei, alţii ştiau deja că e lege să se revadă în prima vineri a verii. 64 de ani au numărat de când au agăţat anii de liceu în cui şi au dat piept cu viaţa, cu realitatea. Cochete, cu pălării pe cap şi ochelari de soare, reprezentantele sexului frumos şi-au aşteptat vechii colegi. Bărbaţii nu au venit, însă, cu mâna goală, ei aducând trandafiri şi smulgând, astfel, încă câteva zâmbete din partea doamnelor. Printre cei care nu au lipsit aproape în niciun an de la tradiţionala întâlnire anuală s-a numărat şi Ion Besoiu, artistul cu rădăcini sibiene. "Avem amintiri frumoase din liceu!", spune maestrul. Astăzi, foştii colegi de liceu îl apreciază foarte mult şi îi recunosc meritele încă de pe băncile şcolii. "A înfiinţat un cenaclu literar. Se pricepea", ne destăinuie unul dintre prietenii săi. Întrebat despre perioada liceului şi despre poveştile de atunci pe care le păstrează în suflet, Ion Besoiu nu poate alege doar câteva dintre ele, căci toate au avut rostul lor. De asemenea, cu drag îşi aduce aminte despre dascălii pe care i-a avut. Pentru el, au fost modele de-a lungul vieţii. "Noi, lăzăriştii, am fost - cred - un fel de elită. Am avut profesori extraordinari. Nu îi pot enumera, ca să nu omit vreunul. Ne-au învăţat şi respectul pentru literatuă. Tot", spune Ion Besoiu. Cu pălăria pe cap, cu o vestă galbenă şi cu un baston în mână, zâmbeşte. "Eu sunt mândru că am făcut Colegiul Lazăr!", conchide maestrul.
Promoţia "Eminescu"
Promoţia 1950 a Colegiului "Gheorghe Lazăr" din Sibiu se numeşte şi promoţia “Eminescu”, pentru că în anul când au terminat liceul s-au sărbătorit o sută de ani de la naşterea marelui scriitor. De revederea din parcul Sub Arini, în fiecare an, este responsabil Virgil Taus, cel care telefonează şi invită lumea din nou la o scurtă poveste, la îmbrăţişări după ani şi ani. Anul acesta, organizatorul a mai dat de urma unui coleg, de Mircea Mureşan. Cel din urmă, probabil, a avut cele mai mari emoţii. Şi-a revăzut colegii pentru prima dată de la terminarea liceului. A fost arestat încă din timpul şcolii de Securitate, iar prietenii i-au fost furaţi astfel. "E prima întâlnire la care particip. Au fost multe probleme. Viaţa e cu multe meandre... Acum mi-au dat colegii telefon. Şi am venit", povesteşte Mircea Mureşan, nostalgic. Trăieşte în Deva încă din anul 1958, iar vineri a luat calea spre Sibiu pentru a revedea chipurile celor dragi. Amintirile îl copleşesc, dar le păstrează pentru mai târziu, la restaurantul ce a găzduit poveştile de dinainte de 1950.
Cu drag rememorează acele timpuri şi Alexandru Costea, fost profesor de matematică. Printre gândurile sale, se numără şi "păţaniile" pe care le făceau pe atunci. "Ce-mi aduc aminte e legat de Învierea de Paşti. După vacanţă se cânta Hristos a Înviat!, cu faţa spre răsărit, de trei ori. Ei, noi cântam de şapte ori, să mai treacă din oră", povesteşte surâzând. După jumătate de oră, aşa cum "cere" tradiţia în fiecare an, s-au aşezat cu toţii în faţa statuii, să facă poza de grup. "Faceţi şi cu aparatul ăsta! Şi ăsta!", se aud doamnele din primul rând, dornice să păstreze în cât mai multe "sticluţe" esenţa reîntâlnirii.
După aceasta, au plecat la restaurantul de pe strada Justiţiei, unde au depănat amintirile din liceu, viaţa de după absolvire şi momente despre colegii ce nu mai sunt, din păcate printre ei. De asemenea, la final şi-au luat rămas bun cu gândul că imediat va veni şi 2015, când ceasul din nou va arăta ora 11, în prima vineri a lunii iunie.
FOTO: Florentina IONESI