Ioan. Sfântul din Galeş
Preotul Ioan Ioaneş din Galeş a fost întemniţat mai bine de un sfert de secol pentru că şi-a apărat credinţa ortodoxă n Este pomenit de Biserica Ortodoxă Română, alături de alţi sfinţi mărturistori ardeleni, în 21 octombrie
În veacul al XVIII-lea, pe când se încerca trecerea forţată a românilor din Transilvania la uniaţie, destui au fost oamenii, plini de curaj, ce au luptat pentru păstrarea credinţei ortodoxe. Preoţi, preotese şi simpli ţărani au fost bătuţi, alungaţi, întemniţaţi sau chiar ucişi. Printre ei s-a numărat şi Ioan Ioaneş, preotul din Galeş.
Ca la un hoţ
Ioan Ioaneşiu s-a născut în satul sibian Galeş şi aici a şi slujit ani buni. Nu se ştie exact nici când, nici unde a fost hirotonit, dar se bănuieşte că intrarea în rândurile preoţimii s-ar fi petrecut fie la Bucureşti, fie la Râmnic ori la Carloviţ, căci, în Transilvania, nu era un ierarh ortodox.
În anul 1746, numele său era consemnat printre cele ale preoţilor ardeleni ce se împotriveau trecerii la uniţi: „Într-un raport al episcopului rutean unit Manuil Olszavszky de la Muncaci, care fusese trimis de autorităţi să cerceteze starea de spirit a românilor transilvăneni, - între preoţii pe care-i prezenta ca potrivnici ai unirii cu Roma se număra şi Ioan din Galeş. În decembrie 1750, el figura printre cei şase semnatari ai unui lung memoriu adresat de românii din părţile sudice ale Transilvaniei mitropolitului ortodox sârb din Carloviţ, Pavel Nenadovici, prin care-i relatau suferinţele pe care le îndură pentru credinţa lor strămoşească”, scrie pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, citându-l pe dr. Silviu Dragomir.
~i familia preotului a fost afectată: „Şi au trimis în numitu sat, în Galeş, doi slujitori ai cetăţii ca să prinză un popă şi n-au găsit pre popa acasă. Şi era pe la miezul nopţii, ci au găsit numai pre preutiasa sa, au început a o bate şi s-o lege, iară ea au început a ţipa. Vecinii au sărit să vadă ceva să fie, slujitorii au tras cu un piştol
ş-au puşcat un om şi numai decât au căzut...”, menţionează Silviu Dragomir în „Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII”.
Cu toate acestea, preotul din Galeş nu a renunţat la luptă şi înainte de sărbătorile pascale din 1752, alături de preotul Ioan din Poiana Sibiului şi alţi români, a plecat spre Banat pentru a le înmâna lui Oprea Miclăuş din S[lişte şi preotului Moise Măcinic din Sibiel, un memoriu către Împărăteasa de la Viena. Demersurile preotului Ioan nu s-au oprit aici, dar nici repercusiunile: în 1756, Ioan Ioaneşiu adresa o notă-protest Sfatului oraşului Sibiu, declarând că, dacă au trimis la el „călăraşi şi plăiaşi noaptea, ca la un hoţ, iară nu ca la un preot nevinovat, pentru aceasta în arişte nu voi veni, că nu sunt tâlhariu” (cf. Silviu Dragomir).2 30
Ani de închisoare
1756 a fost însă anul fatidic pentru preotul Ioan Ioaneşiu: a fost arestat, dus la Sibiu, apoi la Deva, iar în anul următor la Graz. Memoriile înaintate de tatăl său pentru eliberarea preotului nu au avut succes.
Pentru următoarele două decenii din viaţa lui Ioan Ioaneşiu, nu se mai cunosc date. Însă din 1776 şi 1780 ne parvin două informaţii: cronicarul braşovean Radu Duma menţiona că în 1776 câţiva comercianţi din Braşov l-au căutat în temniţă pe preot, iar acesta a mărturisit „că mai bine va muri acolo decât să-şi lase credinţa cea pravoslavnică”.
În 1780, preotul era întemniţat la Kufstein, numele lui fiind pomenit de sârbul Ghenadie Vasici, fost pretendent la scaunul episcopal ortodox din Transilvania. Acesta a reuşit să trimită o scrisoare către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse şi ţarina Ecaterina a II-a, scrisoare în care îl pomeneşte pe preotul transilvănean Ioan, închis de 24 de ani, iar acesta nu putea fi decât Ioan din Galeş, consideră Mircea Păcurariu. Anul morţii preotului din Galeş nu este cunoscut.
Ţinând seama de viaţa şi de pătimirea lui, în şedinţa din 20 iunie 1992 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a hotărât ca preotul mărturisitor Ioan din Galeş să fie trecut în rândul sfinţilor. Pomenirea lui se face în fiecare an la 21 octombrie, odată cu ceilalţi mucenici şi mărturisitori ai Ortodoxiei ardelene: ieromonahii Visarion şi Sofronie, credinciosul Oprea Miclăuş din Sălişte şi preotul Moise Măcinic din Sibiel.
nnn
În Biserica “Intrarea în biserică”, chipul preotului Ioan Ioaneş nu este pictat, iar explicaţia este simplă: Biserica a fost construită înainte ca preotul să slujească aici, înainte să fie apărător al credinţei. În schimb, există câteva icoane mici care îl reprezintă pe sfântul din Galeş.
Din Fofeldea am primit la redacție imaginile atașate, ce demonstrează că și locuitorii acestui sat beneficiază de aceleași condiții de...
Din Fofeldea am primit la redacție imaginile atașate, ce demonstrează că și locuitorii acestui sat beneficiază de aceleași condiții de...
Alimentația completă le asigură câinilor și pisicilor o bună sănătate și bunăstare. Prezența unui regim alimentar zilnic este esențială în...
Alimentația completă le asigură câinilor și pisicilor o bună sănătate și bunăstare. Prezența unui regim alimentar zilnic este esențială în...
Schitul din Păltiniş reprezintă un important obiectiv turistic din staţiunea montană sibiană cu acelaşi nume, acesta având şi o biserică...
Schitul din Păltiniş reprezintă un important obiectiv turistic din staţiunea montană sibiană cu acelaşi nume, acesta având şi o biserică...
Galeria ATU TOYS/NAC, din Oraşul de Jos ( n.n. str. 9 Mai, nr 10) găzduieşte pe simezele sale lucrări de...
Galeria ATU TOYS/NAC, din Oraşul de Jos ( n.n. str. 9 Mai, nr 10) găzduieşte pe simezele sale lucrări de...