Tribuna
Ioan. Sfântul din Galeş
Ioan. Sfântul din Galeş
Preotul Ioan Ioaneş din Galeş a fost întemniţat mai bine de un sfert de secol pentru că şi-a apărat credinţa ortodoxă n Este pomenit de Biserica Ortodoxă Română, alături de alţi sfinţi mărturistori ardeleni, în 21 octombrie
În veacul al XVIII-lea, pe când se încerca trecerea for­ţată a românilor din Transil­vania la uniaţie, destui au fost oamenii, plini de curaj, ce au luptat pentru păstrarea cre­dinţei ortodoxe. Preoţi, preo­tese şi simpli ţărani au fost bătuţi, alungaţi, întemniţaţi sau chiar ucişi. Printre ei s-a nu­mărat şi Ioan Ioaneş, preotul din Galeş. Ca la un hoţ Ioan Ioaneşiu s-a născut în satul sibian Galeş şi aici a şi slujit ani buni. Nu se ştie exact nici când, nici unde a fost hirotonit, dar se bănuieşte că intrarea în rândurile preoţimii s-ar fi petrecut fie la Bucureşti, fie la Râmnic ori la Carloviţ, căci, în Transilvania, nu era un ierarh ortodox. În anul 1746, numele său era consemnat printre cele ale preoţilor ardeleni ce se împo­triveau trecerii la uniţi: „Într-un raport al episcopului rutean unit Manuil Olszavszky de la Muncaci, care fusese trimis de autorităţi să cerce­teze starea de spirit a românilor transilvă­neni, - între preoţii pe care-i prezenta ca potrivnici ai unirii cu Roma se număra şi Ioan din Galeş. În decembrie 1750, el figura printre cei şase sem­natari ai unui lung memoriu adresat de românii din părţile sudice ale Transilvaniei mitro­politului ortodox sârb din Car­loviţ, Pavel Nenadovici, prin care-i relatau suferinţele pe care le îndură pentru credinţa lor strămoşească”, scrie pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, citându-l pe dr. Silviu Dragomir. ~i familia preotului a fost afectată: „Şi au trimis în nu­mitu sat, în Galeş, doi slujitori ai cetăţii ca să prinză un popă şi n-au găsit pre popa acasă. Şi era pe la miezul nopţii, ci au găsit numai pre preutiasa sa, au început a o bate şi s-o lege, iară ea au început a ţipa. Vecinii au sărit să vadă ceva să fie, slujitorii au tras cu un piştol ş-au puşcat un om şi numai decât au căzut...”, menţio­nează Silviu Dragomir în „Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII”. Cu toate acestea, preotul din Galeş nu a renunţat la luptă şi înainte de sărbătorile pascale din 1752, alături de preotul Ioan din Poiana Sibiu­lui şi alţi români, a plecat spre Banat pentru a le înmâna lui Oprea Miclăuş din S[lişte şi preotului Moise Măcinic din Si­biel, un memoriu către Împă­răteasa de la Viena. Demer­surile preotului Ioan nu s-au oprit aici, dar nici repercu­siu­nile: în 1756, Ioan Ioaneşiu adresa o notă-protest Sfatului oraşului Sibiu, declarând că, dacă au trimis la el „călă­raşi şi plăiaşi noaptea, ca la un hoţ, iară nu ca la un preot nevinovat, pentru aceasta în arişte nu voi veni, că nu sunt tâlhariu” (cf. Silviu Dragomir).2 30 Ani de închisoare 1756 a fost însă anul fatidic pentru preotul Ioan Ioaneşiu: a fost arestat, dus la Sibiu, apoi la Deva, iar în anul următor la Graz. Memoriile înaintate de tatăl său pentru eliberarea preotului nu au avut succes. Pentru următoarele două decenii din viaţa lui Ioan Ioa­neşiu, nu se mai cunosc date. Însă din 1776 şi 1780 ne parvin două informaţii: cro­nicarul braşovean Radu Du­ma men­ţiona că în 1776 câţiva comer­cianţi din Braşov l-au căutat în temniţă pe preot, iar acesta a mărturisit „că mai bine va muri acolo decât să-şi lase credinţa cea pravos­lavnică”. În 1780, preotul era întem­niţat la Kufstein, numele lui fiind pomenit de sârbul Ghe­nadie Vasici, fost pretendent la scaunul episcopal ortodox din Transilvania. Acesta a reuşit să trimită o scrisoare către Si­nodul Bisericii Ortodoxe Ruse şi ţarina Ecaterina a II-a, scri­soare în care îl pomeneşte pe preotul transilvănean Ioan, închis de 24 de ani, iar acesta nu putea fi decât Ioan din Galeş, consideră Mircea Păcurariu. Anul morţii preotului din Galeş nu este cunoscut. Ţinând seama de viaţa şi de pătimirea lui, în şedinţa din 20 iunie 1992 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, s-a hotărât ca preotul mărtu­risitor Ioan din Galeş să fie trecut în rândul sfinţilor. Po­menirea lui se face în fiecare an la 21 octombrie, odată cu ceilalţi mucenici şi mărturisitori ai Ortodoxiei ardelene: iero­monahii Visarion şi Sofronie, credinciosul Oprea Miclăuş din Sălişte şi preotul Moise Măcinic din Sibiel. nnn În Biserica “Intrarea în bi­serică”, chipul preotului Ioan Ioaneş nu este pictat, iar explicaţia este simplă: Bise­rica a fost construită înainte ca preotul să slujească aici, îna­inte să fie apărător al credinţei. În schimb, există câteva icoane mici care îl reprezintă pe sfântul din Galeş.




comentarii
1 comentarii

Vezi cartea " Istoria Religiei Ortodoxe Romane ", de Mircea Pacuraru.
Ioan B.
19.05.2014 06:22
Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA