Jerome David Salinger (1909-2010) a fost un scriitor american renumit la mijlocul secolului trecut datorită, mai ales, romanului "De veghe în lanul de secară". Teribil de discret în ce priveşte propria-i biografie, abia după ce-a dat ortu popii s-a aflat că, de fapt mama lui n-a fost irlandeză, ci nemţoaică trecută la iudaism, iar tatăl, un emigrant evreu rus. Oricum, nu-l mai interesează! * Fiindcă veni vorba de scriitori, în acest an ar fi trebuit celebrat de francezi Louis-Ferdinand Celine (1894-1961), la 50 de ani de la moarte. Fiind un înrăit antisemit, Asociaţia fiilor şi fiicelor celor deportaţi din Franţa s-a opus vehement şi, se pare, festivităţile au fost anulate. Întrebat ce părere are, Nicolas Sarkozi - despre care se pot spune multe, dar nu că e prost - a replicat: "Îl poţi iubi pe Celine fără să fii antisemit, la fel cum îl poţi iubi pe Proust fără să fii homosexual". Da, dar nu în acelaşi timp... * Un fel de analist fără angajament mi-a spus că alianţa celor doi - Crin Antonescu şi Victor Ponta - cu Dan Voiculescu este o "mare greşeală politică", ăla câştigat (vorba vine) fiind "Felix". Mie tata mi-a zis o vorbă: decât cu trei proşti la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă. * În revista Observator cultural, un Mihai Fulger scrie că "Filmul românesc cucereşte Scandinavia". În pofida laurilor obţinuţi la prestigioase festivaluri, filmele româneşti post-revoluţionare nu m-au entuziasmat. Numai că pe mine nu mă-ntreabă nimeni. (Eventual, mă trimite!) * Am citit câteva dintre "poeziile" lui Mircea Dinescu din placheta "Femeile din secolul trecut". Sunt penibile, iar autorul lor, pe măsură ce înaintează în vârstă, e tot mai măscărici. Va fi un bătrân urât (la propriu şi la figurat). * Aud mereu cum bătrânii dau în boala lui Alzheimer, de nu mai ştiu de ei. Este tot o "invenţie" jidovească, fiindcă pe cel care i-a dat numele l-a chemat Isaac. Putea să ne lase să murim de... moarte bună. * "Cred că n-o să mai scriu, deoarece nu mi-au trimis niciun ban şi au minţit pe Comarnescu, spunându-i că eu aş fi renunţat să mai am vreo pretenţie. Nu mai colaborez la niciun jurnal şi la nicio revistă (...) Numai în România munca intelectuală nu e plătită". (Dintr-o scrisoare a lui Emil Cioran către tatăl său, din Berlin, trimisă în 23.XI.1933. Era tânăr şi încă nu devenise ascet.) Stabilit în Franţa, a refuzat toate premiile şi toţi banii care le însoţeau. * Un mintos îmi spunea cândva: "Devii scriitor reputat numai când te caută editorii pe tine, nu invers, şi-ţi publică şi scrierile slabe". Asta o fi fost cândva: acum, dacă ai bani, poţi publica orice.