Tribuna
Jidvei
George Pop de Bãsești (1835-1919) - "Badea George", președintele Partidului Național Român din Transilvania - președintele Marii Adunãri Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918
George Pop de Bãsești (1835-1919) -

George Pop de Băseşti a văzut lumina zilei la data de 1 august 1835 în localitatea Băseşti (comitatul Sălajului) - (actualmente comună în vestul judeţului Maramureş - Ţara Codrului), ca fiu al lui Petru Pop de Băseşti (1814-1869) şi al Susanei Pop de Turţ. Şcoala primară o urmează în satul natal Băseşti. Cursurile gimnaziale le urmează în oraşul Baia Mare. Studiile liceale le începe şi le termină în oraşul Oradea. Tot la Oradea reuşeşte să termine Academia de Drept. Având diploma de jurist, se angajează ca funcţionar. După scurt timp, este înrolat în armata austro-ungară, dus pe front, împotriva Sardiniei; după eliberarea din armată, se căsătoreşte în anul 1860 cu Maria Loşonţi, cu care are două fiice: Maria şi Elena. Prima fiică moare la vârsta de un an, cea de-a doua, Elena, trăieşte până în anul 1940. După căsătorie intră în politică. În anul 1872, ajunge deputat în Parlamentul Ungar. Fiind unul dintre liderii mişcării "memorandiste" dintre anii 1892-1894 din Transilvania, din această cauză este acuzat şi întemniţat un an de zile în 1894, la închisoarea din Vacz. Între 12-14 mai 1881, la Sibiu, se înfiinţează Partidul Naţional Român din Transilvania sub conducerea doctorului Ioan Raţiu. Membrii acestui partid din care face parte şi George Pop de Băseşti, luptă pentru autonomia Transilvaniei, folosirea limbii române în justiţie şi administraţie, votul universal, revizuirea legii naţionalităţilor, luptă împotriva deznaţionalizării ş.a. În decembrie 1902, Ioan Raţiu moare (era preşedintele PNR din Transilvania), George Pop de Băseşti este nevoit în condiţii grele să preia preşedinţia PNR din Transilvania; George Pop de Băseşti are un merit deosebit, el reuşeşte la Conferinţa Naţională din 10 ianuarie 1905 ţinută la Sibiu să aducă noi tineri în rândurile PNR din Transilvania, cu care să dezvolte şi să înceapă o nouă luptă pentru drepturile românilor din Transilvania. Peste cinci ani, în 1910, la Conferinţa Naţională ţinută tot la Sibiu, George Pop de Băseşti este reales preşedinte al PNR din Transilvania, la conferinţă participă 6.000 de ţărani - deci se vede clar, se baza pe clasa de jos - ţărănime, cât şi pe o parte adevărată din intelectualitate. Pe perioada când a fost preşedintele PNR din Transilvania, George Pop de Băseşti a avut tratative şi relaţii cu contele Tisza, a susţinut presa română din Transilvania (îndeosebi ziarele Tribuna Poporului, Tribuna, Lupta, Gazeta Transilvaniei, Românul); a susţinut şi a fost un sprijinitor al şcolilor româneşti din Blaj, Oradea, Cehu Silvaniei, Braşov, Baia Mare, Rupea şi altele, a întreţinut relaţii cu fruntaşii politici din România: N. Filipescu, Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, M. Cantacuzino, dar şi cu alţi fruntaşi politici din alte ţări, spre exemplu: Cehia (cu profesorul Ioan Urban Jarnik) sau din Ungaria (fruntaşii Ugron Gabor, sau progresistul Lajos Mocsany). Cu prilejul răscoalei ţăranilor din România, anul 1907, George Pop de Băseşti condamnă şi critică atitudinea claselor exploatatoare cu privire la uciderea ţăranilor răzvrătiţi. Pe parcursul Primului Război Mondial, George Pop de Băseşti nu este fidel Imperiului Austro-Ungar, din contră, prin toată activitatea sa contribuie la dezmembrarea acestuia. La 31 octombrie 1918 se constituie Consiliul Naţional Român Central - care era format din şase membri ai PNR din Transilvania şi şase membri ai Partidului Social Democrat din Transilvania. Acest Comitet Naţional Român Central intrând în funcţiune, trimite o notă ultimativă la 6 noiembrie 1918 guvernului maghiar Karoly, prin care cerea predarea stăpânirii asupra teritoriilor locuite de români, iar la 12 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central publică convocarea la 1 decembrie 1918 a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia a poporului român. Odată cu destrămarea Imperiului, dezmembrarea sa şi dispariţia administraţiei austro-ungare, iau fiinţă noile instituţii administrative româneşti - gărzile naţionale române la nivel de comună, oraşe şi municipii.
"Marele veteran al cauzei naţionale române", George Pop de Băseşti, fiind în etate şi bolnav, nesilit de nimeni, din proprie iniţiativă, pleacă la Alba Iulia. Pe parcursul deplasării este însoţit de Alexandru Chiş (locotenent) - şeful gărzii naţionale din Odeşti şi de Francisc Hossu Longin, ginerele lui George Pop de Băseşti. Călătoria s-a făcut cu trenul. În zona gării Teiuş s-a tras asupra vagonului unde călătorea George Pop de Băseşti, bătrânul fiind nevoit să stea pe burtă pe pardoseala vagonului. În ziua de 30 noiembrie 1918 seara, George Pop de Băseşti ajunge la Alba Iulia şi este cazat la hotelul "Dacia" din localitate, într-o cameră neîncălzită. A doua zi, 1 decembrie 1918 dimineaţa, se întâlneşte cu Iuliu Maniu care-i propune să prezideze Marea Adunare de la Alba Iulia ţinută în casina militară din Alba Iulia, unde au participat 1.228 de delegaţi de pe tot cuprinsul Transilvaniei. Toţi cei prezenţi la adunare nu s-au opus, din contră, au stat liniştiţi şi astfel "bătrânul veteran", Marele bărbat al Neamului, preşedintele George Pop de Băseşti anunţă: "Adunarea Naţională a poporului român din Transilvania, Banat şi Părţile Ungurene a primit rezoluţia prezentată de Vasile Goldiş, în întregimea ei şi astfel, Unirea acestor provincii româneşti cu ţara mamă (...) este pentru toate veacurile pecetluită". În cea de-a doua zi (2 decembrie 1918) s-a constituit Marele Sfat Naţional - Parlamentul - preşedinte fiind ales George Pop de Băseşti şi Consiliul Dirigent (Guvernul) - preşedinte fiind ales Iuliu Maniu. Marele nostru istoric N. Iorga l-a denumit "bătrânul naţiei"... Naţia i-a zis "Badea George", iar "Badea George" văzându-şi visul împlinit şi neamul dezrobit şi unit, a rostit cuvintele evanghelice ale Dreptului Simeon: "Acum, slobozeşte pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta". Simţindu-şi sfârşitul aproape, "bătrânul naţiei" hotărâşte să se întoarcă pe meleagurile natale în Ţara Codrului, pe ocolite prin Deva pentru a-şi vizita şi vedea fiica. Drumul la întoarcere a fost plin de peripeţii, ca şi la sosire, adevărate "furci caudine", unde locotenentul Alexandru Chiş
i-a fost de un real folos. Fac o paranteză şi explic tuturor cititorilor ce înseamnă "furci caudine" - (armata română înfrântă în Munţii Apenini în 321 î.e.n. de samniţi a fost nevoită să treacă pe sub nişte porţi joase care erau pline de suliţe - condiţii grele de trecere, condiţii umilitoare) - noi, românii, am preluat această expresie de la romani, fiind latini. Ultima staţie (gară) este localitatea Ulmeni, de aici pe un ger năpraznic (iarnă grea) este dus cu căruţa până la Băseşti, la castelul său. Acest ger năpraznic i-a cauzat pneumonia care îl va duce la mormânt. Din castelul său de la Băseşti" n-a mai ieşit din el decât numai ca marele mort al naţiunii ca să-şi ocupe locul de veci alături de străbunii săi". George Pop de Băseşti moare în noaptea de 22 spre 23 februarie 1919, sub şuierul gloanţelor duşmane, fiind ajutat să treacă de la viaţa pământească la cea cerească, viaţa veşnică, de preoţii greco-catolici George Maior din Băiţa de Sub Codru, Vasile Gavriş din Odeşti şi Alexandru Achim din Băseşti. Redau din scrierile parohului Alexandru Achim din Băseşti: "Respiraţia bolnavului devenea tot mai rară şi mai grea. Mi-a răsărit ideea că eventual, şezând, i s-ar mai uşura respiraţia. L-am ridicat între noi, în pat, în stare de şedere. Mişcarea aceasta i-a înviorat respiraţia, dar durerea numai pentru câteva clipe, după care iarăşi a căzut în starea anterioară. Văzând asta, l-am culcat din nou şi l-am privit neputincioşi cum se stinge fără o vorbă, fără o mişcare, ca o adiere". Soarele a apus! Locotenentul Alexandru Chiş n-a fost alături de muribund, pentru că în acea noapte a participat cu garda naţională din Odeşti şi un pluton de soldaţi români din Cehu Silvaniei şi un căpitan la imobilizarea şi dezarmarea unui "cuib bolşevic" ce acţiona în zonă, "prăda şi brutaliza populaţia băştinaşă", punând în pericol administraţia română. Coman­damentul gărzii naţionale din Odeşti,
Alexandru Chiş "umbra" lui George Pop de Băseşti, n-a fost la înmormântare, întrucât întâmplarea face - aşa a vrut Dumnezeu, soţia sa a fost foarte bolnavă, fiind internată de urgenţă la spital. Dar iată ce spune acesta în memoriile sale: "Astfel numai în gând am petrecut la mormânt cu pietate firească pe Acel care a prezidat Unirea Ardealului cu Patria Mamă şi a cărui gură a rostit acest istoric cuvânt pentru vecie. Moartea lui a însemnat o întorsătură şi pentru rămânerea mea la Băseşti. Simţeam datoria de a mă pune şi eu la dispoziţia noii organizaţii de stat, dar cât a trăit El, a trebuit să-mi fac datoria lângă El, a cărui afecţiune părintească faţă de mine m-a făcut întotdeauna mândru. Colinele de la Băseşti, atât de iubite de El, îi îmbrăţişează azi cu dragoste şi mândrie osemintele spre veşnic repaos". George Pop de Băseşti şi-a donat toată averea Mitropoliei Greco-Catolice a Blajului (familia se trăgea din vechi moşieri transilvăneni). În anul 1923, la data de 6 mai, sub conducerea episcopilor Vasile Suciu şi Iuliu Hossu şi a peste 50 (cincizeci) de preoţi şi a peste 15.000 de oameni s-a comemorat şi inaugurat monumentul funerar al memorandistului George Pop de Băseşti. La acest eveniment comemorativ participă şi poetul naţional, poetul "pătimirii noastre", Octavian Goga, care în discursul său spune: "... Fruntaşul român desfăşura o luptă programatică, înfăţişându-se la toate ocaziile ca un exponent al ideilor de dezrobire... E un capitol de istorie naţională în cripta de la Băseşti. Epigoni ai ţării mele, duceţi-vă la ea să învăţaţi dragoste de neam."
Poetul şi scriitorul Petre Dulfu (1856-1953), originar din localitatea Tohat (interferenţa dintre Ţara Codrului şi Ţara Chioarului, judeţul Maramureş), participant la comemorare, scrie poezia: "La mormântul lui George Pop de Băseşti", 6 maiu 1923, plină de înţelesuri. Iată un fragment:
Urmaşii mândrei Rome... încununaţi cu spini?
Încătuşaţi să fie de o mână de străini?
Şi-n loc ţinuţi din drumul spre culmile visate?
Tu nu puteai să suferi această nedreptate!
Un vis hrăneai doar: lanţul, să vezi cum se destramă;
Să-ţi vezi unită ţara, pe veci cu ŢARA mamă!...
La 1 august 1935, s-a aniversat centenarul (100 ani) de la naşterea "Marelui bărbat al Neamului", George Pop de Băseşti, când vice­preşedintele ASTREI, dr. Gheorghe Preda spu­nea: "Marele luptător naţional George Pop de Băseşti a dovedit tocmai prin faptele sale dra­gostea şi interesul pentru poporul de care era strâns legat... Persoana George Pop de Băseşti să rămână pentru generaţiile viitoare un simbol păstrător de idealuri şi de fapte vrednice... pentru binele şi prosperarea acestei ţări".
Adevăratul făuritor al Unirii de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 este poporul român.
George Pop de Băseşti a rămas în inimile şi sufletele românilor un simbol al Unirii, al luptei, al neatârnării, al dreptăţii, al libertăţii depline. Poporul român îi aduce un pios omagiu şi recunoştinţă personalităţii care a fost George Pop de Băseşti, care a spus la Alba Iulia cu glas răspicat că: "Am ajuns să desăvârşim o operă mare, care dezgroapă din iobăgia seculară neamul românesc". George Pop alături de dr. Vasile Lucaciu, cei doi eroi naţionali au rămas vii în conştiinţa neamului prin autenticitatea versurilor populare:
... Din Siseşti pân' la Băseşti
Numai cete voiniceşti
Lucăceşti şi Popeneşti
Fala Ţării Româneşti,
Să te-nchini, să-i pomeneşti!
Petru MAREŞ, Nocrich

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

Comunicat de presa

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia