De veghe
E lună albă pe cer,
Copilul adoarme în pat.
O mamă devotată, la căpătâiul lui
Și, deasupra, cerul de noapte crăpat.
Cu toate durerile muncii pe cap,
O mamă veghează, în chip de erou
Cu capul țintit de cearceaful din pat
Cu mâinile aspre muncite din greu.
Capul îi cade, somnul o bântuie,
N-o lasă inima să plece deloc.
În suflet, o viață se împlinește
Și rămâne trudită pe loc.
E miezul nopții, iar mama rămâne
Nu-și părăsește odorul iubit,
De cap ea se ține gândindu-se-ntruna
Ce mult a crescut, drept și cinstit.
E dimineață, copilul se scoală
Ea încă nu doarme, e lucidă, e trează.
Copilul se-mbracă, se pregătește de școală
Se uită, o vede și o îmbrățișează.
Radu P.
Destăinuirea
Dragostea de neam și țară a românilor de veacuri
Nu s-a consumat prin luptă, prin războaie și atacuri.
Nu s-a consumat vreodată prin mișelnice trădări
Nici o biruință neagră nu s-a dat acestei țări.
Ne-am născut și trăim în pace până la ultima suflare,
Dar luptăm pentru dreptate, când țara ne dă chemare
Și nu vom lipsi atuncea când dreptatea ne-o va cere
Ne vom da până și viața, până când dușmanul piere.
Ne-am născut pe un pământ străbun.
O țară albă s-a născut din scrum,
Din scrumul aprig al dușmanilor păgâni
Ce n-au vrut să recunoască neamul nostru de români.
Au călcat în vărful săbii, ale noastre vechi hotare
Și în fața lumii toată au ucis al nostru soare
Ne-au călcat, ne-au jefuit și nevrând să recunoască
Patria noastră Decebală și Traiană românească.
Am avut eroii noștri care veșnic vor rămâne.
În memoria tuturora, faima lor nu va apune.
Libertatea și dreptatea, visul nost-nemărginit
Viitorul, cel de aur numai ei ni l-au clădit.
Trecutul ne e mândria, viitorul comoară
Dragostea o viață lungă, somnul ce pe vârful zboară
Vitejia și mândria nu mai pot fi ele oare
Straie albe și curate, îmbrăcate-n sărbătoare.
Radu P.
Muntele Alb
E liniște afară, din depărtare sună
Ecoul lung și-amarnic, din pădurea străbună.
Zâmbind, printre troiene, prin foamete și vise,
Strălucitoare vatră de lacrimi și surâse.
O culme, ca o altă, de slove și istorii,
Dar care-ncununată și-nfrângeri și victorii
Un munte mic dar aprig, de secole străpuns
Cu fruntea-ncărunțită, veșnic de nepătruns
La poala lui cea blândă, legendele se țes
Și drum de cale lungă, din vârf până la șes.
Natura strălucește zâmbind triumfătoare,
Pe pajiștea alpină apar strălucitoare
Steluțe albe, stranii, frumos mirositoare,
Iar pomii albi ca dânsul se-nchină-n depărtare
Și îndelung suspină, pârâul ce tresare
În imensitatea albă, se zbate pentru soare,
Căci anii trec ca vântul și improvizatul cald
Nu zguduie zăpada pe Muntele Alb.
Radu P.
TRIBUNA, din interior. Emil David, interviu-eveniment: de la Slavici, la patroni – via PCR |
Drone, artificii, muzică și luna plină, au făcut senzație pe cerul orașului în prima seară de FITS |
S-a deschis trecerea peste calea ferată de pe Calea Turnișorului |
Junii Sibiului, la Viena, 2014 |
Junii Sibiului, la Viena- 2014 |
Hotelul de Gheata de la Balea lac |
Premiera nationala in chirurgia valvei aortice |
Ansamblul "Cindrelul |
Asfalt de autostrada pe Calea Poplacii |