În decursul timpului, formatul dreptunghiular (pe lat sau pe înalt) a cam cucerit "terenul" în domeniul fotografiei, dar şi în pictură şi grafică situaţia e identică.
Discuţiile mereu contradictorii privind accepţia formatului pătrat se poartă de zeci şi zeci de ani în rândul fotografilor profesionişti, creatori de valori vizuale dintre cele mai remarcabile. Interesant, unii reclamă faptul că formatul pătrat ar fi rezultat din "ştirbirea" unor părţi laterale ale dreptunghiului, sărăcindu-l. Alţii - dimpotrivă - susţin contrariul, precum că formatul pătrat ar fi... mai câştigat în partea superioară şi inferioară a dreptunghiului cu suprafeţe importante, rezultând prin adăugirea acestora, pătratul (sau dreptunghiul îmbogăţit). E povestea cu jumătatea goală sau jumătatea plină a sticlei... Pe de o parte, cei care - obişnuindu-se cu formatul pătrat - n-ar mai fi de acord să se lepede de el (lucrând cu aparate de "elită": Rolleiflex, Hasselblad, Mamya etc.!), în timp ce restul fotografilor rămân conservatori, încadrându-şi imaginile după formatul clasic, cel dreptunghiular. "Tusea şi junghiul!" - am putea spune, cert este faptul că, mai important fiind totuşi... conţinutul fotografiei elaborate şi ulterior (sau încă de la declanşare!) încadrată corespunzător, folosinfu-se de formatele oarecum rivale, "pătrăţos" sau dreptunghiular, ambele având - la urma urmei - avantaje şi dezavantaje estetice. Iată, spre exemplificare, în prezenta pagină au fost editate numai imagini înscrise în pătrate. E adevărat, deşi gusturile sunt diferite (şi e bine aşa!), fotografiile de faţă parcă emană o anumită "eleganţă vizuală"; asta nu înseamnă că formatul dreptunghiular ar trebui tratat cu indiferenţă sau chiar cu aversiune. În arta culinară "umblă" vorba: Nu neapărat cuptorul face plăcinta gustoasă, ci gospodina care o plămădeşte!