Tribuna
File de calendar - Săptămâna a treia din postul Crăciunului
File de calendar - Săptămâna a treia din postul Crăciunului

 

Sfântul Ștefan cel Nou și părintele Arsenie

            28 Noiembrie, în această zi creștinii români se îndreaptă spre mânăstirea Prislop pentru a se închina și a se ruga împreună la crucea de la căpătâiul mormântului părintelui Arsenie Boca. Ultima dată am fost la parastasul din 28 Noiembrie 2018, la Prislop. Dar în fiecare an pe 28 noiembrie ne-am rugat și am dat de pomană pentru sufletul părintelui Arsenie. A fost îngropat la Prislop în haine civile, cum vom mai arăta.

            Părintele Arsenie, în 1959, prin hârtie scrisă și trimisă de la Episcopia de Arad, a fost dezbrăcat și scos din călugărie și din mânăstirea Prislop.

            Astăzi când scriu aceste rânduri, deja am văzut la cinemaraton filmul documentar făcut în 2011 despre părintele Arsenie. Și, doamna care comenta a spus un neadevăr, anume că părintele în sicriu era îmbrăcat în hainele preoțești. Nu a fost așa. Am în biblia mea, Ediția 1968, căci mai am și alte ediții mai noi, fotografia cu părintele Arsenie în sicriu la ieșirea din biserica micuță de la Prislop. Ester îmbrăcat în cămașă albă și purta pe cap camilafca neagră. La căpătâi în stânga era tatăl meu, preotul Nicolae Streza, care și el l-a cunoscut bine pe părintele Arsenie. La picioare, tot în stânga era părintele profesor dr. Simion Todoran de la Alba Iulia, care încă trăiește, și l-a cunoscut preabine pe părintele Arsenie. Aici este momentul să reproduc mărturia părintelui Todoran. În 26 octombrie 1989 am fost la București și m-am întâlnit cu părintele Arsenie. Deci cu o lună înainte de moartea misterioasă era sănătos și am vorbit cu sfinția sa ca și cu un om sănătos. Ca peste o lună, să auzim că a murit pe 28 Noiembrie, iar în 4 decembrie 1989 în sicriu să îl vedem cu trupul slăbit, subțiat, ca o lumânare.

            Ce s-a întâmplat cu părintele Arsenie de era așa de slab când îl îngropam în 4 decembrie 1989 ?

            Eu, în acea zi nu m-am îmbrăcat în haine preoțești ci eram doar în sutană, în reverendă. Dar l-am privit de la centimetrii distanță, și l-am pipăit de la piept la picioare, să mă conving că nu este rupt în bucăți. Mama mea, preoteasa Elena era, din punctul meu de vedere, cea mai tare fană, să nu spun fanatică, Arsenie Boca. După ea, sau pe același palier era lelea Arelie Chiș din Boiu lângă Sighișoara. Maicile de la Sinaia unde părintele s-a săvârșit nu o iubeau pe mama mea, tocmai pentru acest fanatism care, ziceau ele, că îi dăunează părintelui Arsenie. Ele nu m-au primit nici pe mine, ca pe alții, să urc și să vizitez camera sau chilia din vila din Sinaia. Eu sunt la fel de convins ca mama mea, care știa de la lelea Aurelie, că părintele nu a murit de moarte bună. Lelea Aurelie era singura persoană căreia părintele Arsenie i-a spus în iunie 1989: “Tu, o să mă omoare ăștia! Dar nu îi apucă Crăciunul “.  Lelea Aurelie a exclamat : “tulai părinte, cine? “. Părintele Arsenie a ridicat capul spre tavanul Bisericii, arătând în sus. Ulterior, după ce s-a auzit că părintele Arsenie a murit, și cum precizez ,că eu am aflat de la mama mea, iar mama de la lelea Aurelie Chiș, am fost convins că părintele a fost bătut dar nu omorât sau a fost iradiat într-o camera din București, din ordinul celei care era Elena Ceaușescu.

            Nimenea nu a scris în vreo carte despre părintele Arsenie cum a murit. Doar eu am mai scris tot în Tribuna, acum câțiva ani. Părintele a murit martir pentru credință și pentru poporul roman din care s-a născut și pe care l-a iubit și l-a slujit până la moarte.

            Părintele Petre Vamvulescu pe care mulți sibieni îl cunosc bine, dar pentru că dintr-o evlavie puțin nelalocul ei umblă peste tot cu o icoana a Maicii Domnului Fecioara Maria, atârnată de gât, susține că părintele Arsenie a murit martir din bătaie sau și iradiat și bătut. Spune că a fost luat de doi securiști, un bărbat și o femeie și dus cu o dacia la București la Elena Ceaușescu. Acolo a fost întrebat ce prevede cu viitorul lor, al dictatorilor. Părintele Arsenie le-a spus adevărul, că dacă nu cedează puterea, vor muri împușcați. Se știe că Elena Ceaușescu chemise și ghicitoarele din București să afle viitorul dar ele au mințit-o și au asigurat-o că totul va fi bine. Că Gorbaciov nu le vrea moartea.

            Nu m-am dialogat cu nimeni ani la rând, deși știam acest adevăr. Și nici nu aveam vreun motiv să mă tem că dacă m-aș interesa special cum a murit părintele, aș putea păți ceva, așa cum se tem maicile, care nu vor să spună adevărul. Dar am încă două fapte de evidențiat, care converg la acest final al vieții părintelui Arsenie.

            În  2016 s-a ținut în București în sala mare a Bibliotecii Naționale, o conferință cu binecuvântarea părintelui Patriarh Daniel, despre părintele Arsenie. Erau afișe prin București pe care le vedea lumea, afișe cu poza părintelui Arsenie și următoarele cuvinte: “Cu binecuvantarea Preafericirii Sale, a Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Joi, 27 Octombrie 2016, ora 17, PS Parinte Episcop Daniil al Daciei Felix, va sustine conferinta: “Lumina parintelui Arsenie Boca inaintea oamenilor” (cf. Matei 5.16) Conferinta va avea loc la Biblioteca Nationala a Romaniei B-Dul Unirii 22, Bucuresti”.

            Am fost prezent în sală și când s-au deschis dialogurile, am rugat-o pe o tânără din scaunul de lângă mine să îl întrebe pe preasfințitul Daniil ce crede despre moartea părintelui Arsenie: “A fost bătut sau iradiat?? “. I-am arătat domnișoarei care se temea, o carte tipărită de mine, Catisme ale părintelui Arsenie Boca pe muntele Athos, și i-am spus că o primește cadou dacă pune întrebarea. A pus întrebarea, iar răspunsul a fost laconic, dar adeveribil, pentru mine. Preasfințitul Daniil a zis : “La prima plauzibil, iar la a doua puțin probabil“. Nimenea din sală nu a luat cuvântul să comenteze. Mi s-a părut doar o mică lașitate sau teamă, încă de securitate, deși, mai mult de jumătate din cei prezenți erau foarte tineri, ca să le zic copii născuți la sfatul părintelui Arsenie către părinții lor. Eu nu am vrut să comentez, pentru a nu îl stârni pe conferențiar. Discutasem la Prislop față către față tema. Merită să spun că tânăra pe care o credeam o elevă, mi-a spus că e student la medicină. Este azi doctoriță, o cheamă Cătălina Zamfir și împreună cu soția mea, am dus-o la Prislop și la mânăstirea Sâmbăta când a venit la noi la Rășinari.

            Al doilea fapt, este acesta: am cercetat în arhivele CNSAS din București și văzând în dosare numele ofițerului Vasile Burulean, nu știu dacă mai trăiește, dar era căpitan în Securitate pe vremea când eu mergeam la studii la București, anii 73 -79 și îl cercetam des pe părintele Arsenie la Drăgănescu unde picta Biserica Sfântul Nicolae. I-am găsit numărul de telefon, cred că era anul 2014, când cercetam la CNSAS. L-am sunat, pentru că ne cunoșteam bine din timpurile trecute. I-am mulțumit că mi-a pus piedici să plec în străinătate și că asta m-a scos la Revoluția din Dec. 1989. I-am mărturisit că vreau să scriu o carte despre părintele Arsenie. Acum îl citez: “Mă Streza, Arsenie Boca este după mine cel mai Sfânt dintre preoții voștrii.“ Eu am ripostat “Domnul Vasile, de ce zici voștrii? Doar nu ai trecut la mahomedani?! Deci ai noștrii“.“Da mă, din preoții noștrii. “Am mai vorbit de una de alta. Mi-a că l-au scos din casa de pe bulevardul Republicii, unde de multe ori eu eram invitat și mâncam în familia lui. Că stă într-un bloc la mahala, și că nu ne putem întâlni azi, dar în viitor, să-l sun că e bucuros să mă vadă. Atunci i-am pus întrebarea capitală: “Domnul colonel, că acum era colonel, l-ați bătut pe părintele Arsenie? Sau l-ați iradiat? a răspuns imediat sincer. “Așa ne cunoșteai tu pe noi? Nu l-am bătut. “ Dar eu, am plusat Părintele a murit după ce a fost bătut, așa știu eu pe sure. Nu a mai mâncat o lună și s-a subțiat ca o lumânare. “Posibil, dar noi care ne ocupam de Patriarhie nu l-am bătut. Poate alții. “

            Iată cât e de greu să cauți adevărul, care merita găsit, pentru că, din dosarul de securitate încheiat în octombrie de ofițerul din Sinaia, citim că părintele Arsenie a fost paralizat și a suferit un infarct și a fost internat în București în spital.

            Mulți mi-au reproșat că ce mă interesează cum a murit părintele Arsenie. Le răspund că este foarte important adevărul. Dacă murea la vânătoare, sau la plimbare pe munte, sau lovit de o mașină, era totuna că a murit în urma unor torture pentru credință și pentru neam?!

            Mai adaug că sunt întrebări încuietoare asupra timpului scurs din 28 noiembrie, când se spune că a murit, dar nimenea nu a publicat certificatul de deces al părintelui Arsenie până în ziua de 4 decembrie 1989, când a fost îngropat la Prislop.

            Oricum există aceste întrebări, care dacă nu primesc un răspuns, se pot constitui în probe negative la canonizarea părintelui Arsenie. Nu sunt un neștiutor în ale teologiei, și nu accept ca să mi se spună că părintele nu vrea, că încă nu e vremea, că va veni vremea … Cei sau cele care încă mai trăiesc și au fost în preajma părintelui Arsenie, ar trebui să spună adevărul, tocmai pentru că părintele a trăit în adevăr și a murit pentru adevăr.

            În 28 noiembrie, calendarul nostru îl prăznuiește pe sfântul Ștefan cel Nou, care a murit martir în anul 770, în vremea prigoanei dezlănțuite de împăratul bizantin Constantin Copronim contra icoanelor și închinătorilor la icoane. A fost închis în temnița în care deja erau 342 de închinători la icoane. După ce a fost chinuit, i s-a tăiat capul. Printre cei care au murit împreună cu el, era și o femeie frumoasă Ana, pe care au crezut că, ducând-o în temniță la Ștefan, îl va convinge prin frumusețea ei să renunțe a  mai lupta contra împăratului.

            Părintele Arsenie a pictat în biserica din Drăgănescu scene din martiriul lui Ștefan și al Anei, deși nu era în canonul erminiei. A știut și și-a prevestit ziua morții. A scris și un memento: “iar cuviosul primind mucenicia, la 53 de ani ai vârstei sale, în 28 ale idelor lui noembrie cu vina de pe urmă: “Ștefan mi-a făcut temnița mănăstire” “. Un text cu semnificație biografică. Pentru că apar chinuitorii pe jumătate dezbrăcați, sau doar în pantaloni scurți și Ana cu spatele la privitor dar și ea doar cu pantaloni scurți – acestea sunt criticate și sunt probe negative aduse de către unii rău voitori, la canonizarea părintelui. Dar părintele așa a pictat. Așa a văzut și are dreptul, ca orice pictor, ca pitorii care au pictat acum 500 de ani mănăstirile din nordul Moldovei, și au pictat filozofi antici, sibile, ostași turci și alte personaje care integrau picture lor în epoca lor, așa a făcut și părintele.

            Dar cea mai mare durere a părintelui Arsenie a fost că nu a slujit Sfânta Liturghie din data de 14 mai 1959 cand prin ordinul 2407 a fost scos din mănăstireși i s-a interzis să mai slujescă precum preot. Fiind monah, nu a călcat votul ascultării până la moart. Acum cred că slujește în ceruri împreună cu totți sfinții și cu îngerii Liturghia Cerească.

            Ne rugăm Sfântului Ștefan, mucenicul și sfintei Ana mucenica, precum și părintelui Arsenie să se roage pentru noi, cei care îi cinstim și îi pomenim.

 

 

preot Nicolae Streza





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
SEVIS

Eurotrip

koenigfrankstahl

A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia