Cuvântul Părintelui Arsenie: "Tăcerea a ridicat sufletul la valori mai mari decât l-ar putea ridica vorbele. Taci şi roagă-te în minte cu rugăciunea lui Iisus, rugăciunea sihaştrilor dătătoarea luminii neapropiate pe care ţi-o dă în inimă bunul Dumnezeu. Rugăciunea inimii se mai numeşte şi Rugă-ciunea lui Iisus."

 

 

Suntem în a treia săptămână a postului mare sub lumina Duminicii Sfântului Grigorie Palama şi înainte de duminica Sfintei Cruci. Această săptămână nu numai că ne aduce aminte de marele Ierarh al Tesalo­nicului care a trăit între ani 1296-1359 şi a avut o viaţă sfântă începând cu traiul la Muntele Athos, dar suntem şi împărtăşiţi de lumina divină pe care acest mare bărbat a trăit-o, a teologhisit-o şi o împărtăşeşte şi azi, celor care îl cinstesc.

Am scris anul trecut despre viaţa lui Grigorie Palama, era tot în martie calendarul. Esenţial este să ştim că a suferit mult şi de la creştini şi de la turcii mahomedani, dar cu puterea rugăciunii a fost ajutat chiar de Domnul Iisus, care i s-a arătat şi de Maica Domnului care la fel a venit
şi s-a făcut văzută aievea. De fapt chiar el mărturisea că la început se ruga către Dumnezeu zicând: "Doamne, luminează-mi întunericul" şi nu se lumina, la un moment-dat a venit Iisus şi i-a spus: "Roagă-te Fecioarei Maria Maica Mea, că ea este mama voastră a oamenilor"! A înţeles chiar smerenia Domnului Hristos că nu i-a zis să se roage lui ci Maicii Sale. A început să se roage fecioarei. A fost luminat şi a priceput tainele luminii necreate care vine din fiinţa Sfintei Treimi cum vin lumina şi căldura de la soare. A scris un tratat închinat Fecioarei Maria, paralel se ruga Domnului: Doamne Iisuse Hris­toase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. - Rugăciu­nea lui Iisus, rugăciunea inimii. A explicat de ce este a inimii. Este a inimii şi nu a creierului, numit de Sfinţii Părinţi mintea. Inima are în ea curent electric pe care ea îl produce şi curentul o mişcă să pompeze sângele în corpul omenesc. Putem trăi dacă încetează activitatea creierului sau o parte din creier a fost înlăturată, dar murim când încetează inima. În tratatele despre lumină Grigorie a formulat cea mai înaltă teologie creştină, ca o emblemă peste timp, nedepăşită niciodată. În teologia lui are mare influenţă de la Dionisie Areopagitul care este primul părinte ce a tratat tema luminii divine în mod teologic şi filozofic. Apoi s-a inspirat din Sfântul Maxim mărtu­risitorul, care a trăit între ani 580-662 şi pentru credinţă i s-a tăiat limba şi mâna dreaptă şi Grigorie a suferit. 4 ani a fost arestat şi ţinut din porunca împăratului în Constantinopol dar a avut voie să scrie. A fost luat de piraţii turci rob şi a stat aproape doi ani undeva în Siria. L-a răscumpărat un voievod sârb, nu grec de al lui. S-a comportat revolu­ţionar când a venit la Tesalonic, într-o vreme când era chiar un fel de revoluţie socială, nu ţinea cu cei bogaţi ci cu mulţimea celor săraci. A fost iubit de călugării de la Athos care au văzut în el exponentul lor prin excelenţă în trăirea şi predicarea luminii lui Dumnezeu între oameni. Aşa a fost ales Arhiepiscopul Tesalonicului unde a slujit în ultimii ani ai vieţii. Pentru viaţa lui sfântă şi pentru teologia luminii, pentru că i-a apărat pe călugării de la Athos şi trăirea isihastă (în sihăstrie), a fost canonizat, chiar de un sinod la numai 9 ani de la moarte.

Părintele Dumitru Stăniloae l-a tra­dus în limba română încă din 1938. Atunci era la Sibiu şi a scris cartea "Viaţa şi activitatea Sfântului Grigorie Palama, cu trei tratate traduse". Ulterior alte scrieri le-a trdus şi tipărit în Filocalia, volumul VII. Părintele profesor Arhidiacon Dr. Ică I. jr. a continuat traducerea şi prezentarea scrierilor lui Grigorie Palama.

Încheiem această prezentare patristică, cu o rugăciune: Sfinte Grigorie teolog al luminii, te rugăm să ne luminezi şi pe noi.

În această săptămână cu mulţi sfinţii avem şi doi sfinţi din apusul creştin, pe vremea aceea încă Biserica nu fusese ruptă între ortodocşi şi catolici.

În 12 martie îl cinstim şi pe Papa Grigorie Dialogul, mare teolog, numit de creştini şi Grigorie cel Mare.

El a fost atât un om al rugăciunii cât şi un scriitor important în Biserică. Părinţii lui erau Gordian şi Silvia. A ajuns episcop al Romei înainte de anii 590 şi a păstorit 13 ani. Este un sfânt care a făcut multă operă socială, fiind din fire milostiv. Odată a venit la uşa lui un om care i-a spus diaco­nului ce slujea că a avut o corabie care a fost înghiţită de valuri şi a pierdut toată averea. Să fie miluit de părintele Grigorie. Acesta i-a dat 6 galbeni. După un timp iar a venit acel om, iar a cerut şi iar a primit 6 gal­beni. A venit şi a treia oară şi a cerut. Diaconul i-a spus papei Grigorie că nu mai au bani. Atunci Grigorie i-a zis să îi dea vasul de argint în care mama lui, Silvia, i-a trimis linte fiartă, diaconul i-a dat omului vasul.

 După un timp Grigorie a cerut să fie invitaţi la masă 12 străini. Au fost invitaţi. Sfântul Grigorie însă vede că sunt 13 meseni, îl vedea pe al 13-lea chiar în capătul mesei cum îşi schim­bă înfăţişarea: era când un bă­trân cărunt, când un tânăr plăpând, când un voinic ostaş. După ce au mâncat Grigorie l-a sfădit pe diacon de ce a lăsat 13 la masă. Dar dia­co­nul i-a spus că nu au fost decât 12. Plecând aceia, Papa Grigorie l-a prins de braţ pe tânărul al 13-lea şi
l-a întrebat cine este şi ce nume poartă. Tânărul i-a răspuns : "Sunt îngerul Dom­nului care am fost la tine şi ţi-am cerut ajutorul şi m-ai miluit de trei ori. Şi mi-ai dat 12 galbeni şi blidul de argint de la mama ta, Silvia. Pentu lărgimea inimii tale Domnul te-a nu­mit primul în Biserica Romei unde Sfântul Apostol Petru şi-a vărsat sângele." Grigorie s-a înspăimântat dar îngerul i-a spus că de acum îl va însoţi şi-l va apăra până la sfârşitul vieţii.

De la Sfântul Grigorie ne-au rămas multe cărţi scrise şi predici minunate. Ne-a lăsat şi Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite pe care o săvârşim numai în postul Paştilor. O avem tipărită în Liturghierul Ortodox alături de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur şi a Sfântului Vasile cel Mare.

Papa Grigorie a avut un cult pentru morţi dar în special s-a rugat 3 ani zilnic ca Domnul Hristos să-l scoată din iad pe împăratul Traian (anii 98-117), în ciuda faptului că acesta era închinător la idoli şi a fost un mare persecutor al creştinilor. Dar fiica lui Drosida a fost creştină, fără ştirea tatălui şi a murit şi ea în persecuţie. Fiind în capela din sediul Episcopiei şi rugându-se Grigorie a venit Dom­nul Iisus Hristos în trup, şi i-a spus: "Grigorie, rugăciunea ta a fost ascul­tată şi îl iert pe Traian dar tu să nu mai faci rugăciuni de acum încolo pentru păgâni" "Această minune s-a făcut cunoscută în toată creştinătatea de către Sfântul Ioan Damaschinul, marele teolog apărător al icoanelor. Şi noi ne rugăm pentru cei adormiţi iar unii dintre sfinţii noştri au primit şi ei în chip minunat răspunsul că cei pentru care s-au rugat au fost mântuiţi.

În 14 martie şi noi ortodoxi îl cinstim pe Sfântul Benedict de Nursia, sfânt patron al Europei şi al tinerilor studioşi (480-543). El s-a născut în Italia din părinţi bine credincioşi şi de mic a dorit să se facă monah. A avut o viziune cu îngeri şi a sihăstrit într-o peşteră la 40 de mile depărtare de Roma. După câţiva ani de sihăstrie a ieşit în lume şi a început să predice şi să îşi facă ucenici. A întemeiat 12 mănăstiri.

Cum este obiceiul în apus, ucenicii lui s-au organizat într-un ordin monahal numit Ordinul Benedictin. A plecat la Domnul fiind însoţit de îngeri, doar în vârstă de 63 de ani. Unii din ucenicii prezenţi au văzut pe cer o pârtie luminoasă de la chilia sfântului. Îngeri cu făclii luminoase urcau pe această pârtie. Un înger i-a întrebat pe ucenici: Ştiţi al cui este drumul acesta de care vă minunaţi? Ei au răspuns că nu ştiu. Îngerul le-a spus : Aceasta este calea pe care iubitul lui Dumnezeu, Benedict, se suie la cer.

Multe minuni a săvârşit Sfântul Benedict şi cât trăia şi mai ales după minunatul său sfârşit.

Ne rugăm să ne ajute şi pe noi mai ales pe cei tineri să ni se lumineze calea postului pe care o avem de străbătut în aceste zile.

Cerem iertare sfinţilor din această săptămână că nu ne-am ocupat şi de ei, dar îi avem în rugăciunile noas­tre. Numim doar pe cei al căror nume îl poartă unii dintre noi: Trofim, Sofro­nie patriarhul Ierusalimului, Teofan, Nichifor, Aristobul episcopul Britaniei trimis acolo de Sfântul Apostol Pavel, Alexandru, Dicandru, Sabin, Alexie, Marin, Chiril, patriarhul Ierusalimului, Trofim şi Sfintele Muceniţe Daria şi cele dimpreună cu ea.

O săptămână luminată ne dorim toţi s-o avem prin rugăciunile celor pe care îi avem în calendar. 

Preot Streza Nicolae