Sunt oameni care vin din timpuri îndepărtate, apar ca un izvor cristalin, se aşează în sufletul nostru şi nu mai pleacă, ... creatorii de viaţă şi spiritualitate trăiesc prin noi şi urmaşii noştri.
Numele preotului Ioan Floca, al soţiei sale Virginia şi-al celor şase băieţi este etern slăvit de cei care le-au cunoscut viaţa şi faptele bune.
Acest om a văzut lumina zilei în Chesler, sat aşezat între Târnava Mare şi Târnava Mică.
Părinţii săi au fost ţărani fruntaşi, după mamă era nepotul preotului local Nicolae Manovici, licenţiat în Teologie, promoţia 1871 - Sibiu. Studiile liceale la Sibiu, fiind coleg şi prieten cu viitorul poet Octavian Goga. A fost cel de-al doilea băiat între cei patru, Vasile, Ioan, Nicolae şi Petru. Teologia ortodoxă o termină la Sibiu, promoţia 1901. Se căsătoreşte cu Virginia Pop de pe meleagurile Mureşului şi primeşte o parohie modestă Zlagna-Agnita.
Aici păstoreşte întreaga sa viaţă, patruzeci de ani, căminul fiind binecuvântat cu şase băieţi, care toţi obţin titluri universitare.
Este o mare cinste pentru un preot ortodox din acele timpuri, cu posibilităţi materiale reduse, să dăruiască neamului copii cu studii înalte şi spirit de sacrificiu.
Aceştia sunt:
- Virgil, 1902-1980, medic, Sighişoara, mulţi ani directorul spitalului;
- Octavian, 1904-1983, doctor docent, istoric, arheolog, numismat, muzeograf, prestigios dacolog, se specializează la şcoala română din Roma, unde îşi ia doctoratul, a fost directorul Muzeului din Deva, publică peste o sută de lucrări ştiinţifice, colaborator de seamă al marelui academician Constantin Daicoviciu, de la Cluj;
- Silviu, 1907-1978, preot la Chesler şi Zlagna, tatăl profesoarei de limba română Virginia Floca, fost cadru didactic la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Sibiu;
- Ovidiu, 1909-1991, absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti;
- Silviu, 1910-1951, economist, Sighişoara, fost inspector la Camera de Muncă;
- Flaviu, 1914-1971, inginer agronom, a funcţionat şi-n Ministerul Agriculturii.
Mediul familial sănătos, educaţia, gradul înalt de inteligenţă au fost factorii care au determinat ca ei să devină oameni învăţaţi.
Crescuţi în cultul muncii cinstite, având dragoste pentru profesie, dorinţă de primenire şi schimbare, au făcut investigaţie de efort şi inteligenţă, îndelungate strădanii, învingând barierele rigide, prin muncă, dăruire, au devenit izvor de progres, câştigând faimă.
Lumea întreagă le-a fost ocean de iubire, de simpatie, din sufletul lor au pornit afecţiuni universale, dăruindu-se lumii întregi.
Împlinirile profesionale, morale şi spirituale au venit din dăruire, ochiul cu care au căutat fericirea celor din jur a fost inima, urcând multe trepte, un intens efort zilnic, lucru ce stă în sufletele alese, generoase, inimile darnice, neaşteptând nimic în schimb, trăind intens în fiinţa acestui neam, simţindu-l în adâncul său, ce înseamnă frumuseţe. În tot ceea ce au făcut au arătat marea dragoste de Dumnezeu şi de oameni, totală lepădare de sine, de propriul egoism, pătrunzând în tainele ştiinţei şi sufletului omenesc, ştiind că oprirea este moarte spirituală, omul fiind mare prin ceea ce nu termină, sunt puternici până s-a lăsat seara.
Viaţa întregii familii a fost un altar de jertfă, dăruindu-se pentru desăvârşirea fiinţei umane, inima le-a ars pentru toţi, din ea le-a izvorât lacrimi de bucurie.
A fost un cămin exemplar, trăind în armonie, dragostea le-a fost mare, faptele bune multe, au dovedit că-n viaţă se poate preface orice în orice, primind binecuvântarea lui Dumnezeu peste copii şi nepoţi.
Au rămas cu toţii vii în inimile şi conştiinţa multora dintre noi.
Mediaş, iulie, 2009
Preot Ioan Ramf,
consătean părintelui