Tribuna
Fals jurnal de Sărbători Pascale
Dumitru CHISELIŢĂ
347 vizualizari
Fals jurnal de Sărbători Pascale
La un an după ce am stat acasă pentru ca după sărbători să nu avem înmormântări, de Paşti ne-am lu-at, putem spune, bisericile înapoi. A trecut un an de când, mai degrabă ca un test al răbdării decât ca eficienţă, am fost ţinuţi încuiaţi în casă, unii trimişi în şomaj tehnic apoi alţii în şomaj pe bune, în spe-ranţa (pe care oricum eu nu o aveam) că "hai că nu murim să stăm câteva luni în casă, până trece". Ei bine, nu a trecut, am stat degeaba închişi în casă "ca să nu ajungem ca în Italia", dar am ratat o sărbă-toare al Paştilor doar pentru că unii au dorit neapărat aceasta. Ba îi mai şi auzeai pe unii, demni urmaşi ai fariseilor, la fel de religioşi şi credincios-trăitori ca un mop sau o bordură, care mai dădeau şi lecţii despre cum biserica ta e în suflet şi că te poţi ruga oriunde, numai NU în biserică.

 

 

Să ne amintim isteriile despre "linguriţa cu Covid", despre cum diverşi gură-mari  ameninţau că după Paştile 2020, din cauza ortodocşilor şi exclusiv a lor, vor muri zeci de miliarde de români de "noul coronavirus" şi despre cum toţi piţiponcii şi piţipoan­cele urlau pe reţele că "să nu văd picior de popă cu paşti la mine, căăăă...". Să ne amin­tim şi cum, în noaptea de Înviere, ambulanţa se plimba la mişto pe Mihai Viteazu de la Rahova la Aurel Vlaicu, pentru ca să vadă prostimea din case că e de rău pe stradă şi dacă scoţi nasul prin fereastră. (nu negaţi, eu eram PE STRADĂ la ora aia - asta e, noi presa aveam voie cu hărţoaga după noi - şi am văzut). Acum în generozitatea lor, autorităţile au dat poporului învoire de o noapte (nu toată, că ştiţi, haitele de viruşi fac ravagii după ce se dă stin­gerea) să meargă şi el la biserică, să spună un "Hristos a Înviat!" şi apoi să marş acasă, ca să nu şi-o ia în cap de la atâtea libertăţi.

 

Era acum un an... 

 

"Astăzi suntem în prima zi din starea de urgenţă prelungită. Şi, din păcate, nu avem niciun motiv de relaxare. (...) Avem de ieri până astăzi peste 340 de persoane în plus infectate cu coronavirus. Deci, nici vorbă de relaxare! şi ca să fie foarte, foarte clar ce-am spus ieri şi poate încă nu a ajuns foarte limpede la toată lumea, repet: cuvântul de ordine este "Staţi acasă!". Este regretabil să observăm, şi în viaţa noastră, şi în viaţa publică, că de multe ori cele mai bune intenţii creează cele mai mari complicaţii. Aşa se pare că se întâmplă şi cu un aşa-zis acord încheiat între Ministerul de Interne şi Bise­rica Ortodoxă. Probabil inten­ţiile sunt foarte bune, dar nu s-a înţeles foarte bine ce se doreşte acolo. Mulţi ro­mâni au înţeles că este cazul să ne rela­xăm. Nu este cazul să ne rela­xăm! Iar explicaţiile care s-au dat au fost prea opti­miste. (...) Aşadar, dragi ro­mâni, indife­rent ce vă spun unii şi alţii, eu vă spun acelaşi lucru pe care îl spun şi medicii, în frunte cu ministrul Sănătăţii, acelaşi lucru pe care îl spun experţii, acelaşi lucru pe care îl spune Organizaţia Mondială a Sănătăţii: Staţi acasă! Altfel, după sărbători, vom avea în­mormântări!". Mai ştiţi? A
spus-o preşedintele de atunci şi de acum Klaus Iohannis. Para­doxal, după sărbători nu am avut înmormântări, dar mul­­ţumim pentru ameninţa­rea de atunci, nu am uitat.

Am avut în schimb tabele cu infectaţi şi vindecaţi, restricţii, interdicţii, magazine închise, isterici, fanatici virusaţi mai ales la cap, nişte alegeri de tot râsul atât ca ofertă de candidaţi cât şi ca prezenţă la vot, un Crăciun şi un An Nou la fel de interzis ca Paştile. Acum e altceva. Cred. Vom vedea. E abia joi

 

Joia Verde, în care

se vopsesc ouăle

şi se tranşează mielul

 

Înclin să cred şi chiar să îmi dau dreptate că românul, chiar şi cel autodeclarat cu pumni în piept ca daco-roman get-beget şi super-giga-orto­dox nu mai ştie ce sărbă­toreşte când sărbătoreşte, indiferent dacă vorbim de Paşti, Crăciun sau zi ono­mastică. La cum observ, el sărbătoreşte sărbătoarea. Sau celebrează faptul că a terminat curăţenia de primăvară. Sau a intrat într-o criză de shopping cu ocazia zilelor libere date cu gene­rozitate de Guvern. Sau intră în Sezonul 2 de luat jucării pentru copii, schimbând doar personajele: pe Moş Crăciun/Santa Claus cu Easter Rabbit/Iepuraşul "de Paşte". Învierea Domnului? Poate o mino­ritate de îndoctrinaţi religios, cu capu-n Evumediu, or sărbători şi se vor bucura de aşa ceva. Noi sărbătorim sărbătoarea, nu cauza ei.

Mâncăm miel, pentru că "de Paşti se mănâncă miel". De ce se mănâncă miel şi ce treabă are mielul cu Învierea Domnului? Simplu: pentru că "aşa se face". Mielul jertfit îl simbolizează pe Iisus jertfit pentru noi. Mielul e nevinovat şi fără păcat, la fel ca Iisus. Deci tu tai/mănânci mielul pentru a conştientiza jertfa prin răstignire, pentru tine, a lui Iisus. Sau mănânci că aşa se mănâncă pentru că ştie toată lumea, de Cărciun tai porcul şi de Paşti tai mielul. Îi arăţi la copil ce frumos e mieluţul, apoi îi dai friptură din mieluţul acela.

Ouăle roşii sunt roşii pentru că simbolizează sângele lui Iisus cel răstignit. Noi mai facem în plus ouă galbene, verzi, maro, punem abţibilduri cu iepuri sau amprente de frunze. Pentru ca apoi să ne lăudăm cu cantitatea lor: "eu am vopsit 20"/"ba eu 30".

De Paşti se face curăţenie în casă. Ca o conştientizare a faptului că tu trebuie să-ţi faci curăţenie în tine. Sau nu. Faci curăţenie pentru că, evident, "aşa se face" şi pentru a te lăuda apoi cu cât de obosit eşti. Întorci casa pe dos pentru a o re-aşeza la loc doar pentru că străbunii făceau aşa ceva doar la sărbători pentru că nu aveau timp altcândva, deoarece aveau de muncit la câmp, la vite, de plecat cu negustoria, etc. Dar tu ai acum timp să faci oricând curăţenie, dar totuşi, cel mai mare caz il faci tot la sărbători. Cu casa interioară din tine? Păi nu o vede nimeni, nu mă pot lăuda cu ea, nu se oftică vecinii cu ce am făcut.

DE unde ştiu că joia se tranşează mielul? Pentru că am auzit zgomot de satâr pe la vecini, seara, când vopseam ouăle. Evident că nu tăiau ouă cu satârul. Nici cârnaţi. Dar de ce i se spune "Joia verde" la joia de dinaintea Învierii? E verde pentru că aşa i se spune, că e verde. De fapt, una din explicaţii ar fi că, în această zi se obişnuia să se mănânce mâncare făcută din verzituri, că şi aşa ieşiseră, că era primăvară.

 

Citesc şi mă înfior de cât de creştini sunt românii când o dau pe "conform tradiţiei". Pe pagina "La blouse roumaine" aflu că "în Joia Mare dinainte de Paşte" (de PAŞTE, evident, nu PAŞTI), "creştinii ortodocşi" dintr-un sat din sudul Româ­niei "îşi comemorează apro­piaţii trecuţi în nefiinţă" (orto­docşii şi creştinii nu cred că morţii sunt "în nefiinţă", wha­tever), ia ghici cum, "printr-un ritual al focului" (creş­tinesc, nu?) . Când? "Înainte de răsărit". "Focurile sunt înteţite şi ard în cimitire toată noaptea, timp în care familiile aprind tămâie peste mor­mintele străbunilor, pentru îndepăr­tarea duhurilor rele". Dimi­neaţa când se sting focurile, înainte de a pleca superor­todocşii de localnici "lasă pacheţele de mâncare, flori şi băutură pe jos". De ce? Pentru că "în Joia Mare mormintele se deschid, iar spiritele revin acasă". Ce văd aici pe post de tradiţie e un păgânism cât roata carului, dacă tot o dăm pe tradiţii, ca să nu zic de la obraz că mini­mul 90% din tot ce "conform tradiţiei" se face, este doar vrăjitorie curată sub pretexte creştine. Mai mult nu mai zic că mă enervez iar. Adică "tradiţia" e la fel de creştină ca oferta "de paşte" de la mall, nu?

 

Vinerea Mare,

când înconjurăm biserica

 

În Vinerea Mare, cine poate, ţine post negru. Adică nu mănâncă şi nu bea nimic pănă după apusul soarelui. Cine nu, mănâncă, dar tot de post. În timp ce face mâncare de ne-post: ciorbă CU CAR­NE; tocană CU CARNE, friptură evident CUI CARNE, drob de miel CU CARNE (că cel din comerţ are aditivi deci nu e bun).

Dimineaţa, citesc o urare oficială adresată şi mie, că-s sibian, care după ce bagă aia cu protejatu pe noi şi pe ai noştri, ne trânteşte un "Paşte fericit!" şi un "Hristos a înviat!". Păi, luând-o de la coadă la cap, în Vinerea Mare, Hristos este pus în mormânt. Slujba Învierii- Învierea, are loc în noaptea de sâmbătă spre duminică. Deci NU. Nu-mi urezi "Hristos a Înviat" înainte de a Învia. Cu atât mai puţin tâmpenia aceea care e mai mult îndemn, dar folosită de toţi PR-ii şi marketerii şi chiar indivizii, "Paşte fericit!". Când lumea nu era aşa de evoluată încât să stea 24 de ore pe zi cu ochii beliţi în smartfon, înainte de Paşti ne uram şi se ura "Sărbători Fericite". Cred că am scris de m-am plictisit, asta cu păscutul fericit e o traducere imbecilă a urărilor anglo-germanice ca "Happy Easter" - "Frohe Ostern". La ei sună bine, la noi nu. Cine vrea să pască fericit de Paşti pentru că aşa i se spune, nu are decât. Unii au altceva de sărbătorit atunci.

La coadă (e sezonul cozilor încă, e coadă la orice, numai la lipici nu) la o alimantară cunoscută, un şef, după tonul deranjat al vocii, le tot spune cetăţenilor cumpărători din incintă că-s prea mulţi şi că se închide la opt seara pentru că restricţiile naţionale aşa zic. Când spune de restricţiile naţionale şi de ora 8, are un stil de Arafat nervos că i se pun întrebări care nu-i convin, iar când spune că e înghesuială în magazin (nu era, dar whatever) era chiar nervos şi nu uită să pomenească şi că va fi "înghesuială în spitale". Adică, v-aţi prins, dacă e multă lume la el în "market" precis toţi vor ajunge la ATI, (fără mască!) pentru că de aia.
M-am decis să evit şi eu ris­curile şi să nu mai calc pe aco­lo, să nu ne riscăm unii pe alţii chiar aşa. Banii mei pot merge şi în altă parte, în definitiv.

Vineri seara se înconjoară biserica. Anul trecut nu s-a înconjurat, pentru că aveau oficial  probleme cu bisericile. Pe baza a ce teorii ale conspiraţiei creştine sau a ce analize de mari specialişti în virusarea maselor nu ştiu, că zilnic, în mall, lumea îşi rupea capetele şi îşi sufla reciproc în ceafă, în campanii de prăduială a orice era de mâncare sau dezinfectare. Ei, anul ăsta ne-am luat bisericile înapoi de Paşti. De la cine? De la cei care pun lacăte. Pe biserici şi nu doar pe biserici.

Evident că am fost, chiar dacă doar în trecere, la bi­serică, la Slujba (Denia) Pro­hodului, "când se înconjoară biserica".

"Cu cei răi, Hristoase,

Ca un răufăcător

Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toti

Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău.

 

Mai frumos cu chipul

Decât oamenii toţi,

Ca un om se vede mort şi fără chip.

Cel ce toată firea a-nfru­museţat"  

 

Lume suficientă, parcă special să ne arate că realitatea din realitate este alta decât ce vi/ni se arată la ştiri sau din ce comite individul "pe reţelele sociale". Chiar dacă suplimentul de măsuri "pan­demice" este vizibil (mască, etc.) tot e altceva. Mai ales altceva decât are impresia ceata progresistă şi repre­zentanţii săi. Dar în fine, ei ştiu despre biserici şi credincioşi de la ştiri sau de la tovarăşii influenceri de profil.

Evident că nu au lipsit nici auto-cocalarii de pe carosabil, care băgau tare în boxele maşinii  exact când treceau pe lângă lăcaşul de cult. Evident nu au lipsit nici "forţele de ordine", mai exact jandarmii. Un lucru pozitiv a fost că virusu' a băgat spaima mai ales în cei care veneau la biserică pentru a se afla în treabă sau a se da şmecheri. Acum vine doar cine simte nevoia să fie acolo.

Pe drumul înapoi, unul cu număr de Gorj ia în viteză, la aroganţă, giratoriul de la capătul cu Rahovei. Zic şi eu, "uite mă, cu ce se ocupă unii". Apoi, tot pe Rahovei, la trecerea de la piaţă, hop. Poliţia. Şi dublu hop, băiatul vitezist, într-o mică pauză de explicaţii. Ei, ăsta e avantajul mersului pe jos. Nu îţi face piciorul frumos neapărat, dar nu depăşeşti vreo viteză legală. Şi ar fi OK să văd mai multe echipaje prin Sibiu, mai ales pe bulevardele lungi şi drepte, mai ales seara când începe paranghelia. Nu de alta, dar nu doar ne-mascaţi trebuie să se vâneze...

 

Sâmbăta, zi de

ultime pregătiri.

A, şi de 1 Mai

 

"Ziua Muncii" a picat nefavorabil amatorilor de nostalgii tovărăşeşti anul acesta. 1 Mai "muncitoresc" este în 2021 sâmbăta de dinaintea Paştilor. Cel puţin la noi, la ortodocşi. Interesant e că, de când mă ştiu, Ziua Muncii a fost o zi în care, oficial, nu s-a muncit. A mai fost aşa în 1937. Tot interesant e că au dispărut tradiţionalele articole despre "cum era de
1 Mai în care un pitzi jurnalist care nu a prins nici măcar guvernul Stolojan ori mondialul din State întreabă pe un neică fost muncitor căruia îi joacă evident me­moria feste, despre cun decurgea "sărbătoarea oa­me­nilor muncii", cu concluzia, desigur, că era mai frumos şi mai bine.

În schimb îmi apare de undeva un articol despre Maia Morgenstern, din 2011, în care spune despre rolul său din "Patimile lui Iisus" al lui Mel Gibson, în care spune că ea a fost pedepsită pentru că a jucat în acel film controversat şi că de aceea, pentru că a jucat, nu a mai primit roluri la Hollywood. Şi mai recunoaste că rolul din filmul lui Gibson nu i-a "schimbat viaţa sau concepţiile". Şi că acest lucru a cam şocat multă lume obişnuită să afle de convertiri după roluri biblice, care a fost contrariată de faptul că M. Morgenstern şi-a tratat rolul ca pe un rol. Pentru cine nu ştie, ea a jucat rolul Fecioarei Maria în acel film.

Filmul a fost "controversat" la vremea lui, dar este şi un film excelent. La excelenţa filmului contribuie şi Maia Morgenstern. Dacă "produ­cer"-ii de la Hollywood au ales să o "sară" pe actriţa noastră, e ghinionul lor. Nici ei nu mai fac filme ca în anii "de aur", cu actori "de aur". Ba chiar dimpotrivă. Oricum prefer cinematografia europeană, pe departe. Oricum, urmărind palmaresul cinematografic al Maiei (am zis corect?) Mor­genstern am realizat că am văzut destul de puţine filme şi că în materie de desfacere filme ne-ame­ricane, adică europene, România e praf, chiar daca toţi îşi rup cămăşile de pe ei că suntem UE. Cât despre convertirile actorilor după un rol, eu zic că în marea lor majoritate sunt poveşti romantice şi lovituri de PR. Richard Chamnberlain nu cred că a devenit catolic după rolul din Pasărea Spin, deşi se consideră o persoană religioasă. Joakim Nätterqvist (cel care a jucat în "Arn", nu a devenit cavaler templier după ce a jucat în film, şi nu cred deloc că Ralph Fiennes a avut probleme de a simpatiza cu ideologia nazistă pentru că a fost SS-istul din "Lista lui Schindler" ori cu cea comu­nistă pentru că a fost politruc în "Enemy at the Gates". Ca să nu mai pomenim aici de întreaga tevatură făcută pe tema "convertirii" la creştinism a lui Shia LaBoeuf în timpul
şi după rolul (tanchistul "Bible") din "Fury", care s-a dovedit, după mine, doar o declaraţie despre implicarea lui într-un rol. Ca ortodocşi celebri de la Hollywood, am aflat de Tom Hanks (care a jucat în total neortodoxul Codul lui Da Vinci), şi de Telly Savalas.

La toate astea mă gândeam în timp ce aranjam de ciorbe, tocănuri şi alte delicii pentru masa de Paşti. 

 Mesajul lui Cîţu de Paşti: "Credincioşilor care cele­brează Sărbătorile de Paşti le doresc sănătate, armonie, iar speranţa să ne lumineze gândurile, în timp ce privim spre cel de lângă noi şi, împreună, spre viitor". Zici că e Cenaclul Flacăra al Tine­retului revoluţionar. Mesajul lui Iohannis "Vă urez tuturor ca Sfintele Paşti să vă aducă sănătate şi pace în suflete". Sună altfel, zic eu.

Chiar când să închid, văd că Times New Roman iar se bagă în seamă cu miştouri cocălăreşti, doar ca să arate cât de cool sunt ei. "Beiza­deaua lui Dumnezeu, prinsă cu 200 km/h pe un măgar tunat în Ierusalim". Da, vor sări iar unii la mine că "bă, e umor, e pamflet", e din alea. Sincer, când citesc paginuscule din acestea de aşa-zis umor pentru trotinetişti, mi se face dor de Urzica din comunism. Era infinit mai bine scrisă.

 

Noaptea Învierii,

când a fost liber

pentru toţi

 

Paradoxal (sau nu), virusul şi-a luat o pauză în Noaptea Învierii: e liber să circuli până la 5 dimineaţa. Dacă anul trecut am "sărit" (deşi nu am dorit) slujba-slujbele Învierii Domnului din motive de lasă să nu-mi mai amintesc că mă enervez iar şi e sărbătoare, acum decid să NU absentez.

Aşadar, de pe la 23:40 ies din casă, pe o temperatură superbă de noapte de vară, de care, sincer, îmi era dor. Pe stradă (bulevard, noa), oameni care merg spre biserică. Pe carosabil (tot bulevard, noa) maşini care ori merg şi ele spre o biserică, ori se bagă în seamă, cu muzica bubuind în boxe, că e voie acum să te bagi noaptea în seamă, că doar e Învierea şi dacă ortodocşii au voie, ei de ce nu, gen. Vorba minis­trului Sănătăţii. "Suntem în-
tr-o perioadă complicată". Cred că de la retragerea aureliană suntem aşa.

Despre cum a fost slujba de Înviere la biserica de la mine, am scris. Despre cum, să spunem, 15 la sută din cei prezenţi erau în plus şi nu aveau ce căuta acolo, nu am scris, dar e o poveste veche, care se ambiţionează să continue. Pentru unii, mai ales din targetul pubero-adolescentin, Învierea de la biserică e o mare fiţă de eveniment la care e cool să fii prezent şi să te bagi în seamă. Nu că ai fi tu marele cre­dincios, dar apoi te poţi da mare cu ce mari fapte de curaj ai comis tu acolo şi cum se uită lumea la tine că ce fenomenal erai (aiurea, te priveau doar că erai penibil cu atitudinile acelea de mus­culos fără muşchi, cu ochelarii de soare deşi era noapte, cu şedinţa de poze cu smartfonul în faţa bisericii ca să arăţi că @inviere. Pe mine m-au dat gata, să zicem, unii care
şi-au aprins ţigările de la Lumină. Că de aia au luat Lumină, de aia au adus oamenii Sfânta Lumină de la Ieruralim, pentru ţigările lor. Am mai văzut selfie-uri în biserică, de exemplu. Am mai văzut destule, şi am regretat că nu s-au deschis, ca în vremurile bune, cluburile, că aşa erau şi asemenea umani mai rari pe la biserici, că se adunau unde doreau ei. Dar, pe bune, dacă nu simţi nevoia să mergi într-un loc, de ce mergi? E ca şi când tu ai fi manelist şi te-ai duce la concert la filarmonică şi ai cere dedicaţii la prim-solist. Sau ai da cu bani în muzica militară a garnizoanei când e ceremonialul de Ziua Eroilor. Adică nu are rost să fii undeva unde nu ţi se potriveşte. Dar, cum am spus, asta cu com­por­tamentul şmeche­resc de Înviere e o poveste veche.

Pe Mihai Viteazu patrulează automobile de orice fel, cu muzici de orice fel, de la îmţa-îmţa de club la "din partea meaaa". Doar e noaptea în care e voie, nu? E liber pentru toţi, virusul nu lucrează în minivacanţă. Tot caut explicaţii privind restricţiile nocturne şi tot nu găsesc ceva fezabil, oricât aţi înjura. Hai, gata, e sărbătoare. Hristos a Înviat!

 

Ziua de Paşti, când

ne-am odihnit

după atâta muncă

  

"Zilele acestea, oferiţi-vă şi oferiţi cadou şansa revenirii la normalitate prin vaccinare. Veţi găsi centrele deschise şi în aceste zile. Vă mulţumesc pentru că sunteţi alături de noi în acest efort de a reveni la viaţa de dinainte de pandemie", spune, în mesajul de Paşti, noul ministru al Sănătăţii, Ioana Mihăilă. Zilele acestea, adică ziua aceasta, de 2 mai, a Sărbătorii Învierii Domnului, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii ortodoxe şi greco-catolice. Românaşii noştri sunt cam rupţi de oboseala acumulată, după maratonul de curăţenie-mâncare-fugit după bere şi după pâine şi se odihnesc. Pasiv, în pat,sau activ, ori plimbându-se, ori aranjând în curte un grătar. Sibiul miroase a grătare în zona de case. Nu ştiu dacă discută, între două înghiţituri de bere sau vin de casă, despre oferirea cadou a şansei revenirii la nor­malitate prin vaccinare. Apro­po, înţeleg că e campanie, dar când uraţi ceva cuiva, dragi urători oficiali, nu mai amestecaţi ideile. Nu de alta dar 20 de ani am fost tocaţi la cap să-l iubim pe Ceauşescu şi nu a mers. Hai să lăsăm sărbătoarea - sărbătoare şi campania de vaccinare-campanie de vaccinare şi să nu le facem (de fapt faceţi) ghiveci doar de dragul de a arăta cât de grijulii sunteţi faţă de noi. Ar fi chiar o premieră să vă pese, apropo. Plus că e destul timp în celelalte zile, de orice campanii vreţi.

Afară este o vreme superbă, chiar dacă mai picură aşa, doar ca să facă în ciudă celor care au anunţat că "de Paşte" va fi urât. Ei bine, nu a fost. Ba chiar am lăsat geaca la o parte. Spre deosebire de a doua zi, care va fi mai răcoroasă. Dar a doua zi este deja zi de muncă, pentru ca "noi presa" aia ce o înjuraţi să vă dea ştiri pe care să le daţi scroll la grătarul de a doua zi de Paşti, din grădină sau din mijlocul naturii... Dar asta e altă poveste. Apropo, un prieten sas şi neortodox spune, pe facebook, că este corect PAŞTI, nu PAŞTE. Doar noi românii corporatişti şi din edvărtaizing zicem că nu. Că cică PAŞTE. Oricum sper că aţi profitat de libertate şi aţi sărbătorit de PAŞTI, nu aţi păscut fericiţi conform în­demnului.    






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Sevis - din Marginimea Sibiului

Somarest

venactiv

Comunicat de presa policrom

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
PORTAL MEDICAL
Postare anunturi
Licitatie publica

accentmedia