Continental
Tribuna
Fake-news, adică o bârfă d-aia de-a noastră, puţin boită pe la ochi
Dragoş BAKO
960 vizualizari

Nu trece o zi fără să auzim vorbindu-se despre "fake-news", acele ştiri contrafăcute numite în limbaj colocvial şi "gherle" sau "tromboane". Cu toate că e tratat ca un fenomen de dată recentă, "fake-news"-ul e vechi de când lumea şi pământul, chiar dacă a fost propagat sub diferite forme. Nu măreţele realizări ale cincinalului, slăvite în ştirile "epocii de aur", nu puiul cu patru picioare de la începutul anilor ‘90 sunt pionierii făcăturilor de presă, ele datând, după cum spuneam, cam de când există şi bârfa. De fapt, "fake-news" reprezintă nişte bârfe tipărite sau publicate electronic, propulsate de prostie sau tentative de manipulare. Cum societatea noastră are multă aplecare către bârfă, e normal ca aceste produse media contrafăcute să aibă priză la un public destul de numeros. Succesul acestor fumigene depinde strict de capacitatea fiecărui receptor de a filtra informaţia, de refuzul de a ingera orice porcărie prezentată drept aliment informaţional. Când îţi apare înaintea ochilor o astfel de ştire, trebuie să te uiţi cine a lăsat-o să zburde liberă, ce năravuri profesionale au cei ce o promovează şi, dacă nu-i prea mare efortul, să încerci să desluşeşti resortul ce a trimis-o către public, adică interesul emiţătorului. E simplu, e ca la bârfă: când cineva îţi turuie verzi şi uscate despre altcineva, te uiţi cine e bârfitorul, te întrebi câtă încredere poţi avea în el şi ce îl mână în demersul denigrator. Mama natură ne-a înzestrat cu filtrul raţiunii şi cu puterea de a ne îndoi, iar aceste două instrumente pot separa realitatea de baliverne. Există posturi de televiziune şi publicaţii care şi-au ciuruit publicul cu interminabile rafale de ştiri false, de făcături şi baloane de săpun, conduită care i-a făcut pe cei mai zdraveni la minte să renunţe la a se mai informa din acele surse (vezi tabloide şi posturi TV vopsite în culorile senzaţionalului). Aşadar, "fake-news" nu e vreo noutate, vreun instrument de tortură a profesiei de jurnalist, descoperit recent, ci o practică veche, rebotezată în noua paradigmă a digitalului. Am aflat acum vreo lună că Alexandru Arşinel a murit (Slavă Domnului, e printre noi, puţin trist, dar viu), semn că "gherlele" nu se încurcă în manipulări de duzină, ci calcă în picioare tot, inclusiv lucruri sfinte cum ar fi viaţa unui om, emoţiile şi dramele. Aşa cum talciocurile clasice s-au mutat în spaţiul virtual, unde se vinde orice, de la şaibe ruginite la maşini de lux, sesiunile de bârfă întreţinute de precupeţele slobode la gură şi înguste la judecată îşi găsesc de multe ori loc de pripas pe aşa-zise platforme de informare. Nu e nimic nou, năravurile şi beţia de gânduri sunt aceleaşi, cu menţiunea că, din când în când, instrumentele de propagare îşi schimbă ambalajul. Sau, ca să fim în rând cu lumea globalizată, îşi fac un "update". 





comentarii
2 comentarii

Mai scrii din când în când la comanda patronului?
Observator de presa
21.02.2020 21:17
asa-i cand te uiti numai pe latrinele tv.nu-i asa jurnalistu-le pesedist? sau nu esti de acord cu scutirea de taxe pt.jurnalisti.ca nu am vazut un articol in acest sens.
gigi,jurnalistul de la latrine
22.02.2020 13:59
Din aceeasi categorie
Luna arborilor

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Apa Canal
Licitatie publica

accentmedia