Tribuna
Emigrantul român între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire
Noua Zeelandă – Insula de Sud
Marius GHINESCU
2071 vizualizari
Noua Zeelandă – Insula de Sud
Episodul VI Corespondenţă din Australia

Soţia mea în clipele mele de cumpănă, când derutat sau  dezamăgit fiind de paşii făcuţi,  mi-a spus într-o zi încurajându-mă:  "Ca să reuşim şi atunci  când ne este greu, trebuie să  transformăm punctul în virgulă". Nu ştiu de unde a preluat  ideea, dar la mine a prins, îmi stă şi acum întipărită în minte. Şi când ţi-e uşor, Doamne fereşte de vreun "punct," completez eu. Că sunt insultat pe net de anonimi, nu e un lucru neobişnuit, sună a cutumă românească, neexportată până acum în diasporă. Ce mă intrigă cel mai mult este "diletantismul funcţional" şi reacţia ulterioară a celui care după ce n-a înţeles nimic din ce a citit, scuipă cu insulte.
În ceea ce scriu, folosesc vocabularul limbii române, uşor de descifrat până şi de un agramat.  Pentru  a  ilustra imagini reale din viaţa emigrantului,  am folosit cuvinte care să reflecte într-un fel ironia sorţii sale în diferitele ipostaze: brutală, abjectă, scabroasă, ca lumea în care din păcate trăim, cu proxeneţi şi curve, cu pedofili şi criminali, cu şuţi şi drogaţi. Ignoranţa nu-i o virtute domnilor. Limbajul, asta vă doare? Măcar să  fi avut habar de "Groapa" lui Eugen Barbu.  "E în Groapa (….) o sete de viaţă care răzbate în degradare şi abjecţie, asemenea sevei ce urcă din humă în irealitatea petalei" - Nicolae Manolescu 1963. De Poveştile "corosive" ale lui Ion Creangă  aţi auzit?  Fac parte din patrimoniul literaturii noastre.  Au fost citite de autor la Junimea,  la recomandarea lui Mihai Eminescu şi au făcut furori: "Povestea lui Ionică cel  prost (poreclit şi Irimiea)"scrisă în 1876 şi "Povestea poveştilor (Povestea Pulei)" datată în 1877, publicate pentru prima dată în 1939 de "Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă" retipărite în 1984 şi apoi în 1990 în "Convorbiri Literare". Titlurile prezentate aparţin în totalitate autorului cu paranteze cu tot.  Probabil m-aş fi ales cu mai puţină otravă  dacă dvs. telectuali rasaţi aţi fi gândit mai mult decât o curcă. Şi pentru că ţi-a dospit creierul de atâta moralitate şi etică gazetărească, dacă ştii ce-s ălea, B.(ă)UTORUle  îţi sugerez să dai fuguţa la cimitir, să-i înjuri pe scriitorii amintiţi şi să chemi şi vreo câteva televiziuni să te scoată din anonimat. Înjură-l şi pe Horia Roman Patapievici, că-i obişnuit, iar apoi du-te şi scârnăveşte pe la "căşile din ţintirime", ale  lui Sigmund Freud, Alfred Adler, Emanuel Kant. Vezi, din cauza ăstora şi-a altora ca ei, care au dat cu plaivasu pe hârtie, din cauza directorului Tribunei, ziaristul Mircea Biţu, "cioici" ca tine mă spurcă pentru că scriu cum scriu. Îmi ziceai pe net  c-ai fi vrut să afli cum e prin străinătăţuri, mai precis NZ, pentru că ceea ce spun eu e apă de scoc. Păi ce-ar fi să apelezi la o agenţie de voiaj, că au şi pliante colorate pe care poţi să le iei acasă, să te uiţi la poze (să nu-mi spui acum că eşti şi daltonist) şi să mai dai pe gâtlej oţârucă de licoare de cârcei meditând la ce-ai fi putut crea,  iar eu  n-o să mai fiu nevoit să pierd timpul răspunzându-ţi.
Mike, să nu cazi în derizoriu bazându-te pe cufuriţii  care speră să devină persuasivi, gen B.(ă)Utoru , rişti să devii ridicol, ceea ce e lamentabil. A studia e mai mult decât a "ceti".     
Îmi pare rău acum, când privesc în urmă, că nu am întocmit un jurnal, motiv pentru care trec de la una la alta. Numai un lucru e clar, timpul petrecut în Insula de Sud se identifică în cea mai mare măsură cu Ashburton-ul, orăşel de mărimea Cisnădiei. În toate aşezările neozeelandeze şi chiar australiene, casele  predomină  şi nu blocurile. Totul se întinde pe orizontală şi nu pe verticală, frumuseţea mediului înconjurător  fiind răsplătită de o mulţime de grădini cu flori, îngrijite cu "evlavie". Diferite soiuri de iarbă, tunsă mereu, completează arealul. Pentru prima dată-n viaţă am călcat pe aceste covoare verzi, în care piciorul se afundă la fiecare pas, de parcă ai umbla pe  burete. şoselele sunt aşa cum deseori am spus, "brici" şi includ aici până şi aleile dintre casele mărginaşe.
Centrul oraşului e străbătut de o cale ferată, pe care circulă de regulă marfare. Aşadar, pentru a-l parcurge (centrul), mai stai câteodată la barieră. La început am râs, dar apoi am descoperit farmecul întoarcerii în timp, apropo de filmele americane cu cowboy.
"Arcadele", aflat în aria de care vorbeam, reprezintă un fel de bazar. Acest nume e dat de o boltă care acoperă un culoar pietonal de vreo  50-100 de metri lungime, ce uneşte pe lateral clădiri cu  magazine de buzunar şi de o parte şi de cealaltă. Comersanţii vând de toate: bijuterii, oale, cuverturi, piese de mobilier… Băncile, centrele alimentare, poşta,  poliţia, toate sunt situate în mijlocul urbei. Ca fapt divers, cea mai înaltă clădire era cea a poliţiei, avea un etaj.

De ce în Noua Zeelandă
se construiesc într-o proporţie
 covârşitoare imobile  din lemn,

este o întrebare la care o doctoriţă, medic stomatolog importat din India, a dat răspunsul: "Păi dacă s-ar  face casele din cărămidă s-ar scufunda insula". Pentru toanta cu pricina "ştergea praful în cabinet" o ex doctoriţă din Deva, care ne-a şi relatat povestea. Aşadar, casele neozeelandezilor se construiesc  în general din material lemnos, care se comportă  bine  la mişcările tectonice, întâlnite destul de des în Insula de Sud. Podeaua (din scândură) este aplicată pe o structură de caferi lungi. Pereţii la fel, structură de lemn  pe care se prind în cuie scânduri suprapuse,  imitând solzii de peşte, asta pe exterior. În interior, doar la unele case se punea şi izolaţie, între scândurile exterioare şi cele interioare. Toate odăile erau tapetate apoi cu hârtie colorată (tapet cu modele).  Ferestrele au numai un singur rând de geamuri. Pereţii care despărţeau camerele nu erau izolaţi, ceea ce crea un vădit disconfort fonic. Dacă unul din membrii casei sau vreun musafir simţea nevoia să meargă la toaletă, trebuia să strângă din buci ca nu cumva să pârţâie prea tare, să se facă remarcat.
Seara, în general,  toţi membrii familiilor (români, englezi, neozeelandezi…) se adunau pentru a lua cina şi a mai povesti de una alta, apoi, înaintea unui duş binefăcător, dacă n-a fost făcut înainte de masă, se duceau la culcare.
M-am luat cu vorba şi-am uitat de acoperiş, tot o componentă a imobilului, cu o  structură construită tot din "lemnuşe", dar acoperită cu tablă sau ţiglă. În anotimpul rece şi umed, răpăitul stropilor de ploaie răsuna în toată casa, ca un ecou prelungit  al vremii de afară, peisajul bacovian făcându-se simţit uneori şi-n sufletele noastre.

Ritualuri, principii de viaţă, componente adânc  întipărite în  mintea noastră

Dacă uneori suntem depăşiţi de ele, ne mirăm mai ca viţelul la poarta nouă.  Păi cum să existe  case aşezate pe patru sau şase scaune?  Vă asigur că nu-i o glumă. Realitatea bate imaginaţia. Am privit îndeaproape minunea tocmai să mă conving de ceea ce văd. Explicaţia era foarte simplă, se puteau muta mai uşor în altă locaţie.  Asemenea transporturi erau văzute destul de frecvent pe şosele.  Practic, nu? Te muţi de pe o moşie pe alta cu casă cu tot, ca melcul, dar cu altă viteză.
Un amic de-al nostru a locuit o scurtă perioadă de timp la marginea oraşului, într-o asemenea casă, numai că era aşezată pe  butuci  (nu pe scaune). Ca să nu se vadă din exterior, aceştia erau uniţi între ei cu scânduri. Imaginaţi-vă un ţarc din "blăni" de cherestea aşezate longitudinal, una deasupra celeilalte. Iarna era mai greu,  că te lua dracu’ de frig cu tot focul în sobă şi mai ales când bătea vântul: şi de sus şi de jos şi din lateral. Toţi membrii  familiei ocupau o singură cameră din cele trei sau patru aflate in clădire.  
Precizarea pe care musai trebuie s-o fac este că aceste construcţii se aflau în arealuri în care se creşteau animale, păsări sau se culegea rodul pomilor fructiferi, a viţei-de-vie.
La o fermă de mere a ajuns o colegă de facultate  a soţiei, prietene la cataramă. Împreună cu cele două fete ale sale au ajuns  la capătul nordic al Insulei de Sud, lângă Nelson. Aceeaşi otreapă de agent de emigrări, Lyn  Sparks, împreună cu acoliţii săi, le-au "aranjat" jobul.
Într-un weekend am dat o fugă până la ele, ca să le ducem o maşină. În câteva săptămâni se termina culesul, iar posibilitatea cea mai simplă de-a ajunge mai la vale, era cea pe patru roţi. Ne-a  bucurat foarte mult revederea, dar ne-am  întristat atunci când am văzut vânătăile lăsate de hamurile coşurilor cu mere, pe care le purtau la cules. Să te abţii, şi să nu-ţi arăţi revolta? Nu cred. Trebuie să le zici neghiobilor chiar în momentul cu pricina, ceea ce ei nu vor să audă: părerea ta, dacă vrei să-ţi păstrezi demnitatea. Chiar dacă nu-i prea creştineşte ceea ce spun, rămân la părerea că ticăloşii  trebuie băgaţi în origine fără menajamente şi spusă chestia asta  chiar pe limba lor, ca să priceapă.
Că I-am apostrofat  pe un contractor neozeelandez care m-a înjurat fără motiv, e o nimica toată. Era proprietarul unei companii ce lucra în regim de colaborare cu fabrica de autobuze. "Cum îndrăzneşti să mă-njuri măgarule, ar trebui să ştii că fiecare dintre emigranţii români  care lucrează aici, are mai mută educaţie (şcoală) decât tine şi toată familia ta adunată la un loc. Învaţă să respecţi dacă vrei să fii respectat. Crăcea al meu a tulit-o, ca mai apoi  să mă reclame la comenduire,  pentru că l-am ridiculizat în faţa celor doi angajaţi ai săi, spunând că-i needucat.  Mi-am spus păsul în faţa boss-ului cel mare şi managerilor prezenţi (din celelalte departamente), subliniind că reacţia mea am considerat-o normală vizavi de situaţia creată.  "Nimeni nu m-a avertizat că protocolul  prevede ca toată echipa  să părăsească maşina atunci  când apare contractorul  să facă verificări (atunci  îl văzusem pentru prima dată) şi nu cred să fie stipulat undeva  că are dreptul să mă-njure. Afirmaţia  mea vizavi de educaţie  se poate verifica, iar eu sunt primul care o va demonstra ." S-a făcut linişte şi-n linişte-am ieşit. Au fost corecţi şi mi-au dat dreptate,  ba mai mult, în perioada vacanţei universitare, fiul meu a putut lucra şi el la autobuze, să-şi mai facă un ban de buzunar, neîntrebându-l nimeni nici de CV, nici de ce ştie să facă. Oricum, s-a achitat "magna cum laude" de job-urile primite (fixare a unor componente în interiorul autobuzelor).
Datorită faptului că la această fabrică funcţiile de conducere erau deţinute de neozeelandezi calificaţi la locul de muncă, fără o pregătire tehnică sustenabilă, modul lor de operare lăsa mult de dorit. Cunoştinţele de bază le lipseau, nu tu matematică, fizică, structuri de rezistenţă… într-un cuvânt  nimic, "tabula rasa", ba mai mult se ofensau dacă erau interpelaţi de noi (românii). Rezultatele uneori erau catastrofale. Un autobuz era să cadă de pe caprele pe care stătea, după instalarea motorului şi a cutiei de viteze. Centrul de greutate se modificase.  A trebuit să bat la uşa boss-ului  cel mare ca să intervină, întrucât managerul de sector,  paralel cu tehnica, nu înţelegea  pericolul iminent.
Apoi dacă n-aţi auzit de un autobuz tăiat pe din două atunci când era aproape gata de "lansare",  vă spun eu acum. În lungime depăşea standardul impus de lege şi atunci "ia dici". Taie-l frate cu flexul  şi scurtează-l, că şi ăia de la Rolls Royce tot manual construiesc maşinile.
continuarea 11 februarie 2020





comentarii
4 comentarii

Scriitorul englez Samuel Butler a scris un două romane a căror acțiune are loc în Noua Zeelandă : EREWHON și ÎNTOARCEREA ÎN EREWHON. E vorba de o societate imaginară, în care boala e considerată infracțiune pasibilă cu temnița, iar corupția e tratată cu plante medicinale...
Agenteur-X7
29.01.2020 16:54
Exceptional! Abia astept Episodul VII. Va salut din Sibiu!
Ica
30.01.2020 08:42
Dumneata copil de profesor --eu de pantofar -- pe care l-au omorit comunistii cind aveam doar 6 ani--- nu ma pot pune la aceiasi masa cu dumneata -- terminand scoala profesionala apoi la liceul seral dupa 8 ore de munca la Independenta iar Duminica construiam casa -- fiindca nu mi-a placut sa cersesc de la statul comunist nimic -- iar literatura nu prea am avut( citeam multa literatura tehnica din Anglia si Germania -- procurata de la un inginer - mecanicul sef ) dar citeam cum puteam povesti -- normale -- si chiar daca aveam acces la cea porcoasa nu citeam nici daca ma platea cineva -- hei ,ce sa faci om cu judecata de curca -- Fiecare cum discerne -- In biblie scrie ---Cercetati toate lucrurile --Si luati doar ce e bun -- Asa ca fiecare cu gustul lui. Va intreb daca situatia din Romania de azi, va place-- Prima data cind am venit in Ro am parcat la cazarma 90 si hai hui prin centru am mers la WC de linga Bulevard ies ----- o femeie cu un copil de mina tragea sa plece dar copilul indaratnic si-a fixat privirea la chioscul de ziare - ma uit si eu erau expuse femei in fundul gol copilul zise mamei -- mama sa dam niste bani la femeile alea sa-si cumpere haine -- femeia rosise iar eu de rusine am plecat rapid -- si ma gindeam cum sau schimbat lucrurile in tara --i-mi amintesc cum inainte de asa zisa rev . un coleg de serviciu a fost tuns in virful capului de catre un politist pentru ca avea parul ceva mai lung - cind am iesit de la lucru in piata Cibin aproape de Morilor -- Parerea mea nici ca aia ,dar nici caruta trasa de cai fara haturi. Deci, nu va faceti probleme am studiat mai mult decat am citit-- God bless you---
mike-
31.01.2020 04:15
Greu e sa multumesti pe toata lumea Mirceo. Ce sa-i fac, ma cam impiedic in amanunte, dar daca vrei sa aflii cum se sfârseste povestea, trebuie sa astepti pâna dau coltu, asa ca mai ai de umblat prin parc.

Novelistul englez a cunoscut in NZ o societate formată în parte, chiar de conationali ticniti, exilati de Coroana, tocmai pentru a se proteja. Ce-a iesit? Si astazi sunt o gramada care aud voci. Nu vreau sa anticipez, poate mai ai rabdare sa citesti din „agentura” mea.

Iti multumesc Ica pentru apreciere. De la sublim la derizoriu nu e decât un pas. Ce-am sa ma fac acum?

Mike nu te supara pe mine pentru ca ti-am intors „palmele”. Nu mi se pare corect ca eu sa tot incasez fara sa raspund. Citeste, uitand de prejudecati si lasa deoparte ideile preconcepute, Dumnezeu iti va fi alaturi oricum.
Marius Ghinescu
06.02.2020 08:01
Din aceeasi categorie
sevis

ADR CENTRU

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
Licitatie publica

accentmedia