Tribuna
Corespondenţă din Australia
Emigrantul român între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire Noua Zeelandă – Insula de Sud
Marius GHINESCU
2722 vizualizari
Emigrantul român între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire Noua Zeelandă – Insula de Sud
Episodul V

A mai trecut un an şi cu bune şi cu rele, carevasăzică am intrat deja  în deceniul al treilea, cu dorinţa şi speranţa de a ne fi mai bine, locul în care ne aflăm neavând importanţă. Fiecare emigrant a plecat de la această  idee, de a-i fi mai bine,  de a vedea "luminiţa de la capătul tunelului" în altă parte a lumii, căci acasă…. El (emigrantul) a riscat din toate punctele de vedere odată cu plecarea sa în necunoscut. Chiar dacă la orizont se prefigurează "bunăstarea", nimeni nu poate anticipa cum va fi începutul. La capătul pământului e mai greu. Cale lungă din Noua Zeelandă până acasă, unde să poţi cere ajutorul sau să plângi pe umărul unui prieten. Privind  în urmă, totul pare o bagatelă acum, dar atunci…

Au trecut aproape doi ani

de când am pus piciorul pe pământ străin, mai exact în Insula de Sud a Noii Zeelande, în Christchurch primul oraş, după care Ashburton. Aici, de-a lungul acestei perioade, s-a format o comunitate românească închegată, marea majoritate fiind alcătuită de ardeleni, dar dominată de sibieni.
 După cum relevam anterior,  în weekend - uri ne vizitam şi povesteam, făcând haz de necaz, ultimele întâmplări petrecute de regulă, la locurile noastre de muncă.  
Printre cei care au păşit de la început cu dreptul, au fost mecanicii şi electricienii auto. Toţi erau unu şi unu şi hai să ne lăudăm puţin, toţi erau sibieni. Au rămas ca la dentist nu numai patronii atelierelor auto ci şi  mecanicii neozeelandezi când i-au văzut pe ai noştri demontând în bucăţele motoarele diferitelor tipuri de maşini sau cutii de viteze, scoţând şi toată măţăraia de cabluri.  După înlocuirea pieselor uzate (cilindri, cămăşi, segmenţi, biele, bucşi … roţi dinţate din angrenajele cutiilor de viteză), îmbucau motorul, cutia, reînnodau măţăraia de sârme iar maşinile, fără excepţie, că era mare (tir) sau mică (Honda, Nissan, Toyota… ) plecau la "sfert de cheie". Bariera lingvistică a constituit o problemă minoră pentru ei, întrucât ştiau ce trebuie să facă la locul de muncă. Mai greu a fost  începutul când încercau mai cu o înjurătură ca acasă, mai dând din mâini,   să-i convingă pe cei din jur să-i lase-n pace, să-şi vadă de treabă. După o lună erau plătiţi aproape dublu comparativ cu-nceputul. N-au lipsit nici păţaniile hazlii. Patronul la care lucra unul dintre mecanicii sibieni i-a spus acestuia,  în biroul său, că-i va face cadou un bilet la marea cursă  de cai ce va avea loc pe hipodromul din Christchurch. Văzând că nu înţelege ce-i zice, neozeelandezul a încercat să-i explice arătând cu degetul spre un tablou, în care era el probabil,  cu o cupă-n mână, călărind un cal. Fotografia cu pricina se afla agăţată lângă o fereastră prin care se vedeau tir-urile aliniate în curtea interioară a companiei. Crezând că-i vorba de vreo  problemă tehnică, concitadinul nostru s-a apropiat încet  de geam,  încercând din răsputeri să identifice maşina cu pricina, ignorând astfel şi cal şi cupă şi călăreţ. Unul vorbea, celălalt dădea din mâini şi viceversa. După un timp s-au lămurit lucrurile şi "discuţia"
s-a încheiat cu un "Happy End" româno-neozeelandez.

O altă categorie care a păşit cu dreptul în ţara kiwi-oţilor,

a fost reprezentată de cei care "le aveau" cu creşterea animalelor: oi,  vaci, capre… Aceştia lucrau la ferme unde aveau asigurate cam toate facilităţile: casă, masă şi salariu. Condiţiile de locuit cred că sunt inimaginabile pentru un locuitor al satului românesc. Habitatul era compus din minimum trei dormitoare şi sufragerie, toate mochetate, bucătărie şi dependinţe faianţate. Toate camerele erau mobilate, iar bucătăria dotată cu maşină de spălat vase, farfurii, tacâmuri… Laundry - ul (mai pe româneşte, spălătoria) era dotat cu maşină de spălat haine, cu rafturi şi dulapuri. Din încăperi nu lipsea aerul condiţionat, iar în anotimpul rece căldura o dădeau de regulă caloriferele electrice. Televizorul era de asemenea parte din mobilier. Apa caldă, apa rece curgeau la robinete, fără restricţii. Pentru masa zilnică era asigurată carnea. Salariul era bun, aşa că la muncă, băieţi.
La prima vedere totul părea c-a venit Raiul pe pământ, dar… Fermierii noştri trebuiau să se scoale în fiecare dimineaţă la ora trei, patru pentru a se pregăti de lucru: adică să se spele, să  îmbrace"costumul" de gală cauciucat, de culoare gălbuie, să încalţe cizme tot de cauciuc,  să  îmbuce câte ceva şi apoi, cu mănuşi "fine" tot cauciucate, hai la treabă.  Aproape totul  se făcea automat, se puneau "capse"  ( "un fel de vibratoare" pentru colectarea laptelui),  la ugerele vacilor, care veneau una după alta, săltând parcă de bucurie. În timpul mulgerii, vitele excitate la maxim de "capse" aveau un "orgasm" necontrolat,  adică, n-aveau nici o jenă în a-şi face nevoile pe fermierii noştri. La terminarea mulsului a zeci sau sute de cornute, băieţii şi fetele noastre aveau până şi-n gură căcat şi pişat de vacă. Dacă e să vorbim de miros, păi vă asigur puţeau mai dihai decât o budă publică fijiană. Nici săpunurile cele mai fine nu puteau scoate izurile pestilenţiale  ce emanau din însăşi persoanele care  practicau această activitate. În shop-uri îi recunoşteai după miros. Imaginea dimineţii se repeta şi seara cu mizerie şi-njurături.

Iarna e de regulă fără zăpadă în Insula de Sud,

de aceea nici nu se fac adăposturi pentru animale, doar munţii şi partea de jos a insulei sunt acoperite de nea. Frigul "împletit" cu umezeala îţi intrau în oase, oricât de bine te-ai fi  îmbrăcat. Văcăriţele noastre după ce luau pe ele o grămadă de bulendre,  îmbrăcau şi salopeta impermeabilă.  Dacă în timpul mulsului o scăpau nevoile pe vreo fătucă  (în anotimpul friguros), până să fugă la budă (la câteva sute de metri depărtare de "mulgătorie"), până să-şi  dezbumbe "costumul de cosmonaut" şi  ţoloabele aflate dedesubt, treceau văcuţele nemulse. Aşa ceva era de neconceput. Remediul pentru sexul frumos părea mai puţin delicat, dar eficient. Ce puteau face în acele condiţii, se crăceau niţel ca să li se deschidă "valvele" şi se uşurau şi de una şi de alta. Şi  pe dinafară erau la fel de sulemenite cu căcat, numai că de astă dată dejecţiile aparţineau cornutelor.
Mamăăă, de ce tratament facial se bucurau: natural, direct de la sursă, proaspăt, fără aditivi sau conservanţi. L-aş recomanda (tratamentul) cu precădere unor "pulitruce" d-ale noastre, care-au fost la cârma ţării şi-au "bătut câmpii" cu mult zel, peste tot pe unde-au umblat. Bine că n-au ajuns şi prin Australia sau Noua Zeelandă, că le puneau ăştia să depănuşeze ananasul şi să facă pandişpan din balegă de vacă.  
M-am luat cu vorba şi-am uitat de cowboys.
 Păi la băieţi era mai simplu, dacă li se umflau băşicile,  desfăceau şliţurile, trăgeau de izmene, scoteau hoştropica şi arde-o, măi frate. Că se mai pictau oţârucă cu bălegar  nu era bai mare, se curăţau mai târziu la duş. În cazul în care "le mergea burta" adoptau soluţia consoartelor, desfăceau curu şi dă-i.
Pe lângă mulgerea vitelor mai erau o grămadă de lucruri de făcut, ca fermier: mai trebuiau reparate şi mutate  gardurile pentru schimbarea padocurilor, mai trebuiau  irigate terenurile  păşunate deja, mai trebuia făcută curăţenie… şi apoi veneau fătările, vaccinările.. şi asta continuu,  fără weekend-uri libere. Puţini au rezistat mai mult de un an.
Tot ce-am relatat legat de viaţa la fermă sunt întâmplări reale, povestite "ad literam" în cadrul comunităţii noastre de cei care efectiv au lucrat în domeniu, cu detaliile prezentate.
Trecând peste toate aceste inconveniente, strângând din dinţi, unii au prosperat, devenind părtaşi la această afacere, fie asociindu-se cu proprietarii bovinelor, fie cu posesorii terenurilor. Alţii, care au rezistat mai multişor, au mai crescut şi câte o raţă, o găină şi chiar purcei. Zăboanga l-am botezat  pe săteanul mucalit din arealul medieşean implicat într-o "dramă cu godaci", pentru că aşa zicea el că va numi Noua  Zeelandă, Zăboanga. De Crăciun  a jugănit doi râtani  în faţa deţinătorului fermei, uluit de ceea ce vedea - în Noua Zeelandă este permisă sacrificarea animalelor doar în abatoare.  "Ce reguli, ce trăsnăi îs astea, ăştia-s porcii mei,  ia, unul ţie, unul mie". Şi-a făcut omul cârnaţi, tobă şi alte alea. După  ce-au mâncat din "Pomana porcului" şi-au degustat  din răchia ardelenească, neozeelandezii prezenţi la bairam în frunte cu proprietarul, jurau
c-or să emigreze toţi în România. Medieşeanul era priceput,  harnic şi ager la minte, ca tot omul de la ţară. Numai cu engleza o dădea în bobi, că de, cu cine să converseze, de la cine să înveţe.
Copiii celor ce lucrau în ferme mergeau la şcoală, devenind în scurt timp translatori de nădejde pentru părinţii lor. Autobuze speciale aveau misiunea de a-i duce pe prichindei la instituţiile de învăţământ şi  de a-i aduce acasă după terminarea orelor. Voia bună a celor mici mai îndulcea puţin din amarul vieţii celor mari, dar, pentru că întotdeauna e un dar, ce să-i faci, nimic nu vine pe gratis, toate au un preţ care trebuie plătit. Nu există "nu ne dă"  (nici înainte de alegeri parlamentare şi nici după).
Continuarea în data de 28 Ianuarie 2020

 





comentarii
17 comentarii

Mi-am adus aminte de un banc spus de profesorul de istorie Ghinea în 1963 : De ce vițelul e cel mai prost animal ? Pentru că taică-su e bou și maică-sa, vacă !!
Mentat
14.01.2020 18:58
Am vrut să scriu GHINESCU, nu Ghinea...
14.01.2020 19:10
Asta vrea să sune a ironie maestre ? Dacă da, îmi este mie rușine pt. tine.
M. Ghinescu
15.01.2020 07:39
Asta vrea să sune a ironie maestre ? Dacă da, îmi este mie rușine pt. tine.
M. Ghinescu
15.01.2020 07:41
Nu e ironie, dar fiind vorba în articol de zootehnie, mi-am adus aminte pur și simplu, de o anecdotă povestită de dl. profesor la începutul unei ore, într-un moment de bună dispoziție !
Știu că ați fost atacat aiurea de unii postaci, și sânteți bănuitor la orice ambiguitate.
Îmi cer scuze pentru incident...
Că să temin într-o notă pozitivă ,îmi aduc aminte că la teza din noembrie 1962 am avut calificativ maxim ( subiect, Imperiul Carolingian ).
Mentat
15.01.2020 15:53
Hai că te-ai prostit de tot! La începutul serialului am citit cu interes bazaconiile tale, încercând să aflu și eu cum e prin străinătățuri. Am constatat apoi că nu vezi pădurea din cauza copacilor, adică scoți în evidență aspecte absolut minore și fără relevanță, ba în ultimul timp chiar scabroase: beșinile chineze sau neozeelandeze, acum diverse forme de excremente umane sau animale. Omule, ești dus cu capul? Ce fel de jurnalism făceai în RO? Că după cum scrii acum, vai și-amar! Pe mine m-ai pierdut de cititor. S-auzim mai bine!
B.Utoru
18.01.2020 10:55
Cu tot respectul dar -- ati ucis pe Creanga, Eminescu, Ispirescu-- acele povesti in care am trait noi copii tarii unde am invatat sa traim onest --adevarat, copilarii cu greseli-- apoi catre maturitate visam -ilene cosizene pe care le putei avea de la imparat, doar daca te dovedeai capabil sa lupti sa muncesti-ORICE- ca sa intretii noua familie indiferent de conditii de munca -- apoi terfelim lecturile care ne aduc in vizual probleme de familie , nationale si internationale --(moara cu noroc, descult-padurea spinzuratilor -- autori -Slavici, Preda, Rebreanu)-- un Cosbuc cu iarna pe ulita, un Agarbiceanu in primavara -- si va-ti alaturat unei literaturi (moderne ?) care parca ataca munca si onoreaza smecherismul- cocalarismul si manelismul -- toate lipsite de miez -- superficiale-obscene goale de continut .-- Nu va judec dar nu e felul meu de literatura -- sorry
mike-
18.01.2020 19:52
În Tribuna din 28 ian veți găsi răspunsul
M. Ghinescu
19.01.2020 17:49
Atenție ! Dl. Ghinescu își încarcă pumnul ( ca Hercule în binecunoscutul joc pe calculator ).
hakerru
19.01.2020 18:02
mike agramat aparator de literatură și laudator de ORICE munca, te-ai facut iar de cacao la Portland cum te tot dai admirator de New Zealand!
Fă curat în gură și du balega la gunoi că te prinde proprietarul de la "ferma ta de vaci" si te dă afară.
20.01.2020 15:18
Te credeam mai destept -omule-FARA NUME-- serios --dar m-ai amagit -- In primul rind nu-ti dai numele -- te-am invitat la Portland dar nimic -- ai avut sansa -- plateam eu biletele -- , Iar daca spui ca m-am facut de cacao-- poti sa-mi explici cum anume ,sa stiu si eu?? - Felul tau de vorbire te da de gol asa ca nu trebuie sa intervina altii ca sa te caracterizeze-- Chiar locuesti in Portland ?-- atunci ma scutesti de vreo 3 mii de dolari -- care la mine e un mizilic HAI LA INTALNIRE -pe bune -- dar ma gindesc ca tu nu ai trecut granitele Sibiului -- ma insel?? Cred ca ai crescut mare fara sa-ti duci tu cosul de gunoi la pubela ( cred ca asa se numeste tomberonul acolo in Ro. )---Mami si tati te-au crescut ca pe o floare in geam -- ai grija sa nu patesti ca fiul carciumarului -- cind i-au murit parinti ----saracul sa dus si el la groapa -- fiindca a fost invatat sa faca nimic -- nici lingura sa si-o duca singur la gura --Nu ai trecut prin astfel de incercari -- nu vorbi -- doar traind astfel de momente vei afla adevarata lupta ca sa supravietuesti --- In final nu e rusine a munci ci a cersi de la altii --,ps-- gramatica pe care o stiu e de acum 30 de ani asa ca am scuze-- So, no comment my friend !!!
mike-
21.01.2020 03:57
Eu mulg vaci in nz dar ce spui tu 10% realitate si restul povesti vanatoresti. Care isi vad de treaba lor o duc bine , restul se plang de toate si debiteaza absurditati din astea.Aici la vaci diploma nu conteaza daca esti harnic si ai experienta dar problema e ca vin multi cu diploma si fara experienta crezand ca ajunsi aici o sa fie manageri. Apropo capsurile alea nu vibreaza ca de ar vibra ar afecta ugerele vacilor , mastite si alte 'damagiuri'.Si Inca ceva...sti de ce nu sunt romanii uniti ? Din cauza povestilor de acest fel.Romanii nu se respecta intre ei , ei doar isi bat joc de alti romani si de munca lor.Sa aveti o zii buna.
Johnny
22.01.2020 13:34
Petru cel ce vorbește de „povești vânătorești” va părea incredibil dacă-i voi spune că mă bucur pentru el și că regret faptul de a fi lezat într-un fel imaginea celor ce-și câștigă o pâine muncind la fermă. Nu asta a fost intenția mea. Trebuie totuși să vin cu câteva precizări. Prima ar fi că, eu vorbesc de anii 2001,2002. Presupun că în aproape douăzeci de ani s-au schimbat multe. O altă precizare vizavi de - „capse” („un fel de vibratoare” de colectare a laptelui) - citat din textul meu. Ghilimelele de rigoare dau sensul stilistic cuvintelor și nu le traduc „ad literam”, pentru asta le-am pus și-mi pare rău că nu le-ai perceput ca atare. O altă precizare legată de viața la fermă o vor aduce și câteva persoane care au lucrat efectiv și de la care am aflat cele povestite în cercul nostru din Ashburton. Sper că vei recepționa corect acum mesajul meu. All the best Jhonny and I think that is better to laugh now than to swear me. I hope to be happy.
Marius G.
22.01.2020 15:36
Alo Tribuna !!! Voi cititi articolele inainte sa le publicati ?
Alo
24.01.2020 02:18
In alea 10 procente de adevar stai pe rotativa si pui capsele la coarnele vacilor ca sa nu te unpli de rahat stand la coada. Acum nu-ti mai pui salopeta de mulgator ci costum de tergal ca la tine-i farmacie la mulgatoare si mirosi a Chanel nu a balega. Adevarul nu trebuie sa te supere si nici comentariile mulgator de CAP.
Kent
25.01.2020 05:48
eu
26.01.2020 21:04
Am scris un comment si tribuna la sters -- am incercat si am scris simplu eu -- la primit -- culmea --sa scriu din nou?? pe scurt vAD CA NISTE PADUCHI SOCIALI - fac bascalie de cei ce muncesc onest sa-si castige painea si nu numai ci contribuie la bugetul tarii care la adoptat ---pe cand paduchii astia -- ( plina Romania de ei) din diaspora fac bascalie --- nesimtitii ---
mike-
26.01.2020 21:10
Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

ciclism.sibiu.ro

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia