Tribuna
PNL
Emigrantul român între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire
Marius GHINESCU
3222 vizualizari
Emigrantul român între succes, aşa ş-aşa şi dezamăgire
Episodul XXVI - Corespondenţă din Australia

Am încercat să păstrez  ordinea cronologică a faptelor, orientându-mă după fotografii, contracte de muncă şi mai ales după „evenimente” care m-au aruncat în afara „universul meu eclatant”. Pentru că n-am ţinut un Jurnal, (niciodată n-am avut unul) mai mult ca sigur că mi-a mai scăpat câte ceva. Bunăoară, n-am vorbit despre sistemul medical din Australia, conceptual similar cu cel din NZ (de care am amintit).
Mercantilismul în sănătate se practică pe tot globul. Activitatea medicală face parte dintr-un lanţ al business-ului pus în slujba celor cu probleme de sănătate. Farmaciile, industria aparaturii medicale, industria hotelieră (spitale cu paturi şi hrană pentru bolnavi) ... completează afacerea. Desigur parte din cei pomeniţi vor spune că sunt elucubraţii furnizate de imaginaţia mea. Dacă n-aş fi fost în cauză, treacă meargă, dar făcând parte din „experiment”...  Înainte de a perora pe subiect e bine să-i dăm totuşi Cezarului ce-i al Cezarului. Probabil nu toată lumea ştie că pentru a deveni medic persoana în cauză nu prea are viaţă. Nu e uşor să buchiseşti şase ani la rând memorând şi „vizualizând” oase, muşchi, nervi, organe, pentru ca apoi încă trei ani de „calificare” la „modo grosso” după care încă vreo şase ani de învăţătură pentru o specializare, iar apoi minimum vreo trei ani pentru o supra specializare şi iată că la 40+ de ani (când în România unii iasă la pensie), oamenii ăştia îşi încep cu adevărat cariera şi ca să o poată susţine, tot trebuie să mai acumuleze cunoştinţe. Acum, dacă vorbim în general de „omul medic” situaţia nu mai e atât de „coşeră”, tocmai pentru că-n lumea asta sunt oameni şi oameni, deci medici şi medici; şi lipiţi de ei asistenţi şi asistenţi (medicali bineînţeles).    
În Australia există acea asigurare medicală, „medicare”, ce oferă rezidenţilor gratuitate pentru un consult general la „General Practician” – GP (medic de familie) şi intervenţie spitalicească dacă e nevoie. Pe lângă aceasta există şi acel „privat medical insurance” la clinici particulare, unde trebuie să cotizezi în funcţie de vârstă, de afecţiuni ... Policlinicile arată bine olfactiv, curate aranjate şi cu toate astea nemulţumirea la început mi-a fost dată (ca şi-n NZ) de înfăţişarea medicului la locul său de muncă şi nu vorbesc de unu doi „rătăciţi”, vorbesc de o majoritate care prin vestimentaţie, cel puţin pentru mine, dă impresia de piaţă. Doctorii (din policlinici) se prezintă la cabinetele lor înţoliţi cam ca la grădinăritul din fundu* curţii, e adevărat curaţi, dar şifonaţi la propriu, uneori cu şlapi în picioare, ca ăia de se poartă pe plajă, cu părul ţepos sau vâlvoi dacă nu-s chei, iar ele cu basma roată pe frunte, cam cum au ieşit de sub duş, din bucătărie, sau ... Întâmplarea face ca medicul la care eu apelez din când în când, să fie şi patronul policlinicii. Mi-a relatat că „ţinuta de stradă” a personalului medical se doreşte a fi „o apropiere faţă de pacient”, în „pioneze” uneori cu psihicul. M-a frapat şi faptul că la vreo 10 medici există doar o singură asistentă, care îţi mai ia o tensiune, dacă medicul n-are timp, te mai măsoară, îţi mai gâdilă orgoliul într-un salon cu două, trei paturi, utilat şi pentru mici intervenţii chirurgicale. „Medicul de familie” consultă în biroul său nu mai mult de 10 minute, (asta-i norma) fiind în acelaşi timp şi persoana care îţi introduce datele-n computer, unde sunt păstrate şi restul de informaţii furnizate de specialiştii pe la care ai mai fost.
Spuneam că medicina este o afacere şi încă una bună. Să vii ca medic de undeva de pe Continentul Negru, sărac lipit şi să reuşeşti să-ţi deschizi două clinici profesând, e ceva. Se câştigă şi cu consultaţiile, ca pe bandă. Dacă mă doare un picior, doctorul meu e focusat numai pe acel picior şi refuză să discute despre o altă suferinţă pe care o am, la o mână spre exemplu, „asta-i altă poveste” şi te programează iar. Banii aşa se adună, vizită după vizită, dolar peste dolar. Doamne fereşte să ajungi la specialist, alţi bani, altă distracţie. Aşa am păţit cu două unghii de la un picior, afectate de o micoză. Medicul de familie m-a trimis la dermatolog, întrucât medicaţia nu putea fi dată fără acceptul acestuia (asta-i legea). Când am intrat în cabinetul specialistului am rămas siderat. O lumânare cu un miros dulceag aşezată-n colţul biroului pâlpâia a mort. Perdele cu fire aurii prin ţesătură, erau încadrate de draperii grele, pluşate-n vişiniu şi cuprinse la mijloc de şnururi împletite. Toate astea-ţi săreau în ochi, se aflau în faţa ta. Câteva rafturi spânzurate de un perete erau „împodobite” cu elefănţei, iar pe un piedestal situat în stânga biroului trona o statuetă cu Buddha. Personajul acestui „sanctuar” arăta la fel de straniu ca şi încăperea. Îmbrăcat cu robă albă şi un turban pe cap, părea un maharajah al sec.al VII-lea. Era  trecut bine de a doua tinereţe, sfrijit şi scofâlcit, cu barbă sură şi mustaţă groasă răsculată la deal. Doi ochi de „şerpe” te cătau de după nişte ochelari rotunzi, negrii. Întrevederea n-a durat mai mult de trei- patru minute. S-a uitat scurt la unghiile mele, mi-a spus că trebuie refăcută analiza cheratinei numai în laboratorul său, iar apoi cu gesturi „regale” mi-a „dat papucii”. De regulă nu-s mut, dar până să casc gura, a intrat peste mine „o învelită” în cearceaf cu bulină roşie-n frunte, iar eu, „volens nolens” am ieşit negru de furie pentru că  trebuia să-i plătesc consultaţia 290 de dolari, pentru nimic (la specialist dai grosul din buzunarul tău). L-am înjurat până noaptea târziu când m-am vârât în aşternuturi. „Medicul de familie” chiar dacă nu bâjbâie-n ştiinţă, nu-şi depăşeşte competenţele, pentru că legea nu-l iartă. Au fost şi cazuri în care unii doctori au plătit pentru erori de diagnostic sau procedură şi aici nu vorbesc de idioţi care au dat reţete de slăbit la grăsune, ce erau de fapt gravide (şi alea proaste beton). O tensiune se ia peste pulover (dacă-i iarnă) iar un consult cu stetoscopul se face de asemeni peste îmbrăcăminte. Nici vorbă ca o reprezentantă a sexului frumos să fie pipăită de medic la sâni, pentru că i-a spus acestuia că are noduli, palpări la burtică sau în alte zone mai „sensibile”,  he, he, asta ar fi „crimă”, „sexual harassment”. Dacă pacientul e de sex feminin, îi indică doctorului locul unde simte că ceva nu-i în regulă iar acesta îi arată tot cu degetul, alte puncte fără să atingă corpul, „aici, aha şi aici”? E China mileniului III î.e.n.
În spitale, dacă vorbim de aspect, tot personalul e îmbrăcat după rang: medicii poartă culoarea verde, bluză şi pantalon, asistentele albastră, ş a m d. Curăţenie peste tot, „bec”, până şi toaletele arată a farmacii, nu mai vorbesc de saloane (pat cu televizor) o normalitate într-o instituţie de sănătate publică. Eşti tratat cu amabilitate şi empatie. Analizele medicale, dacă ai ajuns la „Urgenţă” se fac imediat şi eşti apoi „verificat” la o grămadă de aparate, după  un consult general. Internat în spital cu dureri în piept, după o zi şi jumătate am ieşit cu diagnosticul de „reflux” gastric. Ca pacient am observat că toate investigaţiile cu aparatură medicală se fac de „asistenţi -tehnicieni” şi nicidecum de către medici, care doar „citesc” radiografiile ce le parvin şi le interpretează, după care dau verdictul. Acelaşi lucru se petrece şi la „optometrist”, poziţie probabil inexistentă în România, te vede doar o persoană care mânuieşte aparatura şi verifică după norme generale funcţionare olfactivă, iar dacă te înscrii în valori standard, medicul oftalmolog habar n-are de existenţa ta, întrucât nimeni nu i-a solicitat un consult. Rezultatul, din punctul meu de vedere e CATASTROFAL. Am avut câteva seri în care atunci când priveam la televizor, cu ochiul stâng vedeam numai jumătatea de jos a ecranului.  În urma examenului „oftalmologic” totul se prezenta a fi OK, verdictul fiind, ”pleoapele-s hiba”. Şi pentru că arvunisem biletul de avion pentru România, am luat legătura prin Internet cu Dr. Horaţiu Dan pentru o intervenţie chirurgicală la „obloane”. Mi le-a tăiat puţin, întinerindu-mă totodată. După o săptămână, seara, tot privind la micul ecran, n-am mai văzut nimic preţ de aproape jumătate de minut, tot cu ochiul stâng. Chirurgul plastician mi-a spus că problema nu-i de la pleoape şi m-a îndrumat la medicul oftalmolog Dr. Liviu Bran, care după examinare, mi-a dat răspunsul: ”trebuie să mergeţi urgent un medic cardiolog”. În gândul meu, „Ce are sula cu prefectura, dar hai la cardiolog”, tot la Clinica  Polisano, că eram acolo. După consult rapid, a venit verdictul  dat de Dr. Mircea Vlădoianu: „Urgent pe masa de operaţie, carotida-i înfundată”. Am „bânguit” eu ceva iar răspunsul medicului a fost: „Dacă nu faci infarct, în cel mai bun caz poţi ajunge paraplegic din cauza unui accident vascular”. Parcă m-a lovit cu leuca-n cap.  Am plecat buimac, n-am vrut să stau, am dorit încă o opinie, „păi ce mi-au zis ăia-n Australia, îs nebuni”? Am încercat să contactez cardiologi sibieni  pe care-i cunoşteam, erau în concediu, doar Dr. Radu Cojan era pe acasă, dar şi el  bolnav la pat cu temperatură. A venit totuşi să mă vadă şi m-a convins că nu-i a glumă. Mi-am sunat soţia-n Perth. A luat primul avion şi hai la Sibiu. După două zile Dr. Nicolae Florescu şi echipa sa mi-a vârât două stenturi (în timpul primei intervenţii a mai descoperit ceva şi la inimă)  în vasele obturate, readucându-mă pe linia de plutire. Carevasăzică am plecat din Australia „sănătos tun”, cu analize de invidiat, „arhivat în timp” şi de medicul cardiolog (care-mi prescria leacurile de tensiune) şi era cât p-aci s-o mierlesc. Nu mai vorbesc de stomatolog, îţi „zgâmăie”  dintele un an, după care ţi-l scoate că-i paradit rău şi-i mai şi plăteşti un porcoi de bani pentru munca-n zadar. Şi problema cu unghiile, de care am vorbit s-a rezolvat în câteva minute la Sibiu după un scurt consult, fără analize speciale. Sătul de atâta „profesionalism” australian, sau ghinion (parcă prea multe coincidenţe au fost ca să vorbesc de ghinion), prefer astăzi să practic turismul medical: în fiecare an când ajung în Sibiu merg la un cardiolog de clasă, Dr. Oana Purcar, pentru evaluare şi medicaţie, iar ca medic stomatolog o prefer pe Dr. Corina Muntean (Greavu). Amintindu-le pe cele două doamne şi pe chirurgul plastician, n-am făcut-o cu intenţie de reclamă (competenţa lor e demonstrată zi de zi), ci pentru un fapt mai puţin obişnuit zilelor noastre; sunt medici care şi-au făcut timp să-mi răspundă la un e-mail, sau la telefon când i-am apelat chiar din străinătate, disperat după un răspuns.  
Şcoala de medicină românească e una de top, păcat că sunt aşa de puţini doctori români în Australia, plină de asiatici şi africani. Şi cu toate astea, tot am să le reproşez ceva purtătorilor „halatelor albe” de Acasă: DECESUL Revistei „Sibiul Medical”. Înfiinţat la 15 Februarie 1934 periodicul a funcţionat până-n *45, iar după o întrerupere de peste o jumătate de secol, mai precis după *89, un grup de medici entuziaşti, condus de eminentul cardiolog Dr. Şt. med. Radu Ispas, a dat viaţă Noii Serii a revistei, sub siglele Asociaţiei Medicale Române şi apoi a Colegiului Medicilor şi Facultatea de Medicină din Sibiu. Ploua cu articole din toată ţara: Sibiu, Cluj, Tg. Mureş, Bucureşti, Oradea, Craiova... ba chiar din Germania, Anglia, SUA, Belgia. Toată elita medicilor sibieni (nume cu rezonanţă internaţională chiar), la care se adăugau universitari din Tg. Mureş şi Cluj erau implicaţi, inclusiv medici din Spitalul Militar şi CFR; ba mai mult, a apărut după câţiva ani încă un periodic sibian, „Acta Medica Transilvanica”, condusă de Prof. Dr. Liviu Vulcu. Sediul Redacţiei „Sibiul Medical” comun cu al Colegiului Medicilor aflat în P-ţa Mare, găzduia şi o bibliotecă cu mii de volume de specialitate, o sală de protocol cu mobilă decorativă şi tablouri pe pereţi. Era un du-te vin-o continuu, medici, studenţi, simpozioane, conferinţe, ce mai, activitate intensă. De unde ştiu toate astea? Păi eram Secretarul de Redacţie al ambelor periodice medicale.  Într-o scurtă vizită în locul cu pricina, anul trecut, am aflat că revista a fost „îngropată” după plecarea mea în străinătate şi am vizualizat încăperile odată pline de viaţă, care au fost  dezghiocate apoi de conţinut; cu săli a paşilor pierduţi într-o „cantină” în carantină, cu podele ce scârţâie a vaiet de istorie într-o mediocritate „eclatantă” de renovare interioară. Păcat de studenţii medicinişti de azi, frustraţi de un decanat obliterat în gândire, păcat de munca antecesorilor care au crezut într-un viitor al cunoaşterii pe bază de carte. În *99 am publicat „Sibiul Medical – repere” un volum ce cuprinde-n paginile sale o sinteză a publicaţiilor în cei 10 ani de la reapariţia Revistei (nume, lucrări, ani) în care sunt prezentaţi şi membrii Colegiului de Redacţie, 34 la număr (nume sonore de altfel)  ce acopereau toate specialităţile medicale. Pasionat de istorie şi influenţat în parte de conjunctură, mi-am ales ca temă de doctorat „Trecut şi prezent în medicina sibiană”, un subiect acum perimat, pe cine dracu mai interesează astăzi trecutul, cât despre prezent, ce bine ar fi fost ca toată cercetarea şi lupta medicilor (sibieni în special) cu blestematul ăsta de Covid,  să fi fost consemnată în „Sibiul Medical”. Am visat şi eu, că-i gratis şi tot fără de arginţi e şi tratamentul pe care ni-l aplică nepoţica mea, „medic specialist în terapia inimii şi sufletului”.  Pe mai departe mă integrez în comunitatea cu „capu-n jos”, ca-n emisfera sudică, poate şi de aceea în această poziţie autorităţile nu mai vorbesc de măşti, de distanţare de... te execută, eşti idiot plăteşti, sau dacă n-ai mărunţi vreo cinci mii de dolari, te răcoreşti la Hotel de „cinci gratii”, în camere cu zăbrele de doi pe doi confort sporit.  
Continuarea într-o zi de marţi, peste o lună, cu alţi protagonişti la rând, dar până atunci MULTĂ SĂNĂTATE!





comentarii
18 comentarii

Hmm, frumos. Am citit tot pe nerăsuflate. Chiar eram curios de sistemul medical de acolo. Nu e mare diferență cu cel de " peste baltă" . Medicare aici e pentru cei ieșiți la pensie. Pentru toți ceilalți e sistemul medical privat. Poți să îl cumperi ( dacă îți permiți) sau dacă nu atunci poți avea asigurarea medicala care e obligatoriu ptr toți angajații. E oferită de compania la care ești angajat dar și tu contribui la fiecare cec. Acum 7nele asigurari medicale sunt " foarte proaste" ( ai de platit tu însuți poate chiar și $ 12 mii pină ca doar după aceea să înceapă să plătească firma de asigurări).
Serviciile in spital și la cabinet medical sunt f scumpe. Totul este privat. Doctori din toată lumea și aici dar majoritari indieni din Asia.
Nici nu se uită la tine pina cînd nu au datele de pe cardul de asigurare medicala. Nu există tarif la fel la doua unități sanitare . Totul e liber. După serviciul oferit pacientului ei trimit informații la asigurarea ta cu cît cer ei pe servicii făcute.
O mînă ruptă poate costa chiar și peste $ 7mii, o naștere ( să asiste doctor la naștere) peste $ 15 mii, etc.
Sănătate multă va doresc și aștept cu nerăbdare următoarele episoade.
Doamne ajuta!
Un om bun
05.11.2020 05:58
Om bun, iți mulțumesc pentru încurajări. Da, sistemul de sănătate australian este unul dintre cele mai sigure din lume, un avantaj deosebit de mare comparativ cu celelelalte de pe mapamond. Medicare-ul de aici iți asigura confortul psihic, daca esti rezidentul acestei țări, pentru că nu ai grija banilor și e benefic nu numai pentru pensionari, ci pentru toți, indiferent de vârstă. Știu de la sora mea în state e altfel, alte legi, altă mâncare de pește. Oricum nu-mi rămâne decât sa va doresc SĂNĂTATE că-i cea mai de preț.
MG
05.11.2020 10:24
Domnilor, in urma citirii acestui articol (si a altora dinainte) si a comentariilor dvs ajung la o singură concluzie: acolo ați dorit să fiți, doar atât. Nu este deloc o scofală sau un eroism plecarea, așa cum a fost privită decenii la rând. Lumea este peste tot cu bune si cu rele, iar ROMÂNIA este limpede că nu este nici pe departe o țară de dat la spate, de disprețuit si de urât așa cum au făcut cu ea atâția "plecați". Merită să aibă oameni care să o respecte, să o locuiască si să o iubească. Să rămână pe loc si să lupte cu tupeul si nonvalorile, până la urmă Dumnezeu răsplătește pe cel ce caută dreptatea.
prof. in românia
05.11.2020 22:04
Decat sa fiu un CERVANTES- care sa ma lupt cu morile de vant, mai bine --valea--------- Te intreb profesorule de romana --- cind maharii tari au distrus uzinele, fabricile cand au chelit padurile cind au pus totul la pamant apoi au imprumutat bani grei de la F.M. bagand tara in datorii ce ai facut ?? ai transpirat luptand cu hotii?? sau ai pus lacat la gura-- Am plecat inainte de asa zisa revolutie -- de ce ?? fiindca adevaratele valori au ajuns hartie de sters la fund -- iar lingaii mari mahari in partid ---- Cum sa iubesti maharii tarii care au pus in inchisori pe cei credinciosi -- batuti crunt pana la moarte?? -- Afla ca iubesc tara unde m-am nascut dar urasc --urangutanii politici-- pacat de asa tara frumoasa si bogata cu oameni onesti dar condusa de cimpanzei -- Mentalitatea oamenilor pusi in functii nu sa schimbat nici azi---- am simtit pe pielea mea acum un an vizitand Romania - Te trateaza de parca ai fii sclav pe mosia lor-- cu totul contrar Americii, unde toti absolut toti te trateaza cu RESPECT. - Asa ca Tutea a avut dreptate -- Am facut puscarie pentru un neam de idioti. Ce zici de salariile astronomice si pensiile speciale a celor din varful piramidei?? de asistatii sociali ( BUNI DE LUCRU) FARA NUMAR ) CARE USCA BUGETUL TARII?? dar-- angajam lucratori din Asia -- De pamantul arabil 40/100 dat la straini--?? Daca va venii la carma un VLAD TEPES -- JUR CA MA INTORC IN TARA -- Pana atunci GOD BLESS YOU Ps. Agreez cu Mihai Posada --la fraza -- Imi place mai mult cum scrii ca acum fara blesteme si imprecatii vulgare -- nota mea -- fiindca citesc si tineri care pot copia -- stilul
mike-
06.11.2020 00:58
În februarie - martie 1965 am am fost concediu medical cam două săptămâni . Eram în clasa a VIII-a ; când m-am întors la școală , în locul Domnului Profesor era un altul, mai în vârstă.

Nu am aflat de ce ; tocmai atunci se desfășurau evenimente epocale precum decesul lui Gheorghiu Dej, avea loc o lovitură de stat în Republica Dominicană condusă de generalul Wessin y Wessin ( ! )iar Dinamo a învins Steagul Roșu cu 10-1 ( 5-0 ).
Acum cred că am dezlegat misterul, după ce am aflat de la dl.Mihai Posada că Dl. Ghinescu a început să predea la nou- înființata ( pe atunci ) școală nr 16.Cred că asta s-a întâmplat chiar la începutul anului 1965...
Sismondi
06.11.2020 12:12
Chiar nu mă interesează ce vei face tu "mike"... sunteți penibili doar cei care VREȚI, de atâta vrut v-ati pus coada pe spinare și fuguta. In rest, nu aveți cine stie ce calități, de fapt sunteți plini de egoism si tot ce vă interesează este să vă fie bine. Restul e aruncat de praf in ochi si de fapt nimeni nu vă întreabă, vreti să vă justificati practic față de voi înșivă.
V-ați dus la de-a gata, acolo unde alții au rămas pe loc si au făcut ce trebuia să faceți si voi in propria țară: să aplici legea indiferent ce este in jurul tău, să îți asumi greutăți si să le depășești, să nu mai denigrezi etc . In general, țările merg înainte după cum istoria demonstrează.
prof. in românia
06.11.2020 22:06
Altfel, mulțumiri d-lui GHINESCU pentru modul realist (uneori prea realist) în care ne-a destăinuit crâmpeie din experiențele de viață, trăite personal sau împreună cu familia. Este nevoie de curaj să faci asta și să poți vorbi chiar despre momentele dificile și uneori dureroase. De fapt, aceasta e Viața!
Și mai frumos este că s-a gândit să împărtășească aceste trăiri cu Sibienii, în mijlocul cărora a trăit.
prof. in românia
06.11.2020 22:38
Mam dus la de-a gata-- de unde sti dumneata?? La de-a gata cu mainile goale -- engleza de balta- dar am muncit omule , din greu si fiind sincer am castigat incredrea oamenilor. Compania ma trimis la College pe banii ei -- si m-am ridicat unde nici nu visam---- de la facultate din Timisoara am fost dat afara fiindca eram (dusmanul poporului ???)-- Tata fiind arestat din cauza credintei in Dumnezeu batut crunt --trimis cu mainile pe piep acasa ramas orfan la 6 ani Mi-am luat viata in-- piept dar nefiind membru de partid eram marginalizat cu toate ca iubeam munca si respectam pe oameni si nu am facut rau nimanui-- din contra Te intreb domnule profesor -- si te rog raspunde cinstit-- Cine nu vrea sa traiasca bine -- adica sa le fie bine?? Iar calitatile oamenilor nu le stie nimeni doar atunci cand ai de a face cu ei -- asa ca nu da note-- pana nu cunosti persoana --doar esti profesor. Ma socat dualitatea caracterului dumitale-- in primul comment, critici pe autor apoi il lauzi in al doilea -- come on man , be onest
mike-
07.11.2020 03:56
Îți recomand să citești MATERIALISM ȘI EMPIRIOCRITICISM de V.I. Lenin, CRITICA PROGRAMULUI DE LA GOTHA de Karl Marx și DIALECTICA NATURII de Friedrich Engels.
@mick
07.11.2020 13:41
Domnilor, înainte de toate țin să va mulțumesc pentru ca ați avut rabdarea necesară să-mi parcurgeți rândurile. Dom* Profesor, din păcate opiniile noastre legate de percepția traiului pe alte meridiane nu converg. Alegerea mea sau a altora de a lupta cu viața în afara granițelor nu o puteții judeca ca pe o trădare de neam și nu veți găsi în cele scrise de mine, dispreț față de țara în care m-am născut (nepoțica mea vorbește curent românește cu accent ardelenesc, nu englezesc), disprețul nedisimulat față de politicieni e altceva. În viață fiecare își dorește ceva mai mult decât are și atunci caută „acel ceva” în altă lume. Niciodată emigrantul nu le va dobândi pe toate, dar acest lucru îl apropie și mai mult de glia unde a deschis ochii. De fapt e vorba aici de CIVILIZAȚIE, ÎNCREDERE și RESPECTUL ACORDAT, de la vlădică până la opincă, un punct sensibil antamat de Mike. Scriam într-unul din articolele publicate, că opțiunea de a emigra sau imigra este într-un fel îngrădită de calificarea pe care o ai. Un umanist are șanse minime de supraviețuire într-o altă lume, daca nu se recalifică. Să spele vase, să dea cu mopu... nu e o soluție. Emigarantul „vrea”, dar nu se poate plânge că „nouă nu ne dă”, slogan de Acasă, pentru că în „Afară” acest lucru se numește cerșit. Dvs. aveți un rol important în țară, să-i educați pe tineri, să-i faceți să gândească, să perceapă sensurile cuvintelor, ca să nu ne mai întâlnim cu anunțuri sau reclame de genul „ pentru telemea vă servește de la ouă” sau „pate de porc cu ficat de gâscă” sau „masă dreptunghiulară ovală”. Sincer, vă doresc mult succes și poate, de ce nu, mai multă toleranță pentru ăștia ca mine, plecați din „țara mea de cânt, țara mea de DOR”.
Toată stima Domnilor și multă sănătate.
MG
07.11.2020 13:42
Cacofonia exprimă un mod aparte de a judeca
MG
07.11.2020 13:46
Nu l-am lăudat pe dl Ghinescu, i-am mulțumit doar pentru că și-a deschis sufletul față de atâția necunoscuți. A făcut-o cu sinceritate si curaj, spre a fi și altora de învățătură (deși a avut si ecouri negative) .
Asta este tot, în rest opiniile rămân la fel - faptul că acum avem o Țară și o identitate, se datorează celor care de-a lungul secolelor AU RĂMAS și au TRĂIT cu tenacitate și perseverență, nu s-au împrăștiat și risipit.
Dar oare cât mai contează în acest timp acele valori ?....
.... de final
07.11.2020 14:48
Peste 5 milioane de Romani plecati din tara dupa rev.( te rog sa ne dai --MOTIVUL plecarii lor). -- In tara muncesc 5 miloane ( nu sunt sigur) cu job-uri nesigure la companii straine -- angajati la stat gramada mare cu venituri babane si sigure -- Cei plecati au trimis bani grei in tara -- iar dumneata vorbesti ca noi uram tara --- realy?? ( citat --de urat si dispretuit asa cum au facut cu ea atatia plecati). Avem o tara si o identitate -- glumesti omule avem o tara aservita total strainilor-- chiar citeam ca o doamna ceva mahara la U.E.-- daca putem sa- i zicem doamna, a propus sa nu se mai dea bani tarilor care nu agreaza cu homalaii -- dar nu a precizat -- nici sa nu mai colecteze bani de la acelle tari-- Bravo Polonia si HUNGARY-- pentru verticalitate. Bine zice domnul Ghinescu fa-ti datoria de profesor sa nu mai lasati sa iasa pe banda prostalai cu diplome-- invata-tii sa munceasca sa puna umarul la scoaterea tarii din sant , sa fie --ONESTI - cu ei si cu cei din jur --Altfel Romania va dispare curand nu din cauza emigrantilor, ci din cauza celor ce o conduc la nimicire-- Omului nu-i poti da cu dea sila -- . aici vorbesc de INTELEPCIUNE-- DISCERNAMANT-- care vine de la DUMNEZEU-- dar ,daca nu le ai ,atunci ti se valua si putinul pe care il ai-- Have a good day man
mike@ de final adica profesorul de Ro.
07.11.2020 20:39
Tema aceasta a emigrarii in cautarea unui trai mai bun sau a statornicii in "Patria muma" este o decizie foarte grea si naste multe polemici. M-as bucura sa fie abordata in cadrul scolii romanesti ca tinerii sa priceapa mult mai multe din efectele unei astfel de decizii. Poate ca un om precum MG, autorul acestor articole, invitat intr-un astfel de loc ar aduce multe beneficii spirituale tinerilor rataciti (sau poate nu) in gandurile lor de viitor!? Daca asta este soarta tarii noastre, asta se doreste sa fim, o colonie a celor ce acum cateva secole pradau si jupuiam tari indepartate din lumea asta larga iar acum ne tin lectii de moralitate jupuind continuu din intelectualii coloniilor, ramane sa scrie istoria . Prezenta noastra fizica, aici sau acolo, consta doar íntr-un bilet de autobus, tren sau avion, caci inima oricum ne e' praf atat timp cand balanta vietii e inclinata anapoda. Sau poate ca noi suntem doar rezultatele efectelor unei lipse de oraganizare sistematica la nivel de administrare a tarii...greú de crezut ca ne putem singuri face rau!sau? Si eu sunt plecat de ceava vreme si chiar imi doresc sa fiu candva in pozitia de " inapoiat" cum se autointitula cunoscutul Dan Chisu intr-un articol. Si ma astept sa nu fie usor, ma astept ca cel ce gandeste acum ca am parasit tara lasadu-l pe el sa duca greul mai departe, o sa dea iara cu biciul din placere, fara a vedea si partea buna a lucrurilor. Acestia sunt de obicei si cei ce se vad in "fotografie" mult mai inteligenti decat sunt !!! In concluzie: am citit iara un articol adevarat de ziar. Articolul de ziar care te face sa-l citesti pana la capat, sa-l recitesti, care te pune pe ganduri si pe dictionar si care te obliga la efort intelectual este un adevarat articol de ziar. Nu il cunosc pe dl. MG insa sunt sigur ca nu m-as plictisi intalnindu-l, macar si in Tribuna! Respect!
Catalin
10.11.2020 11:09
Mike, domnul meu, vajnic apărător al emigrantului, e greu să schimbi mentalități, mai ales când la mijloc e vorba de oameni educați. Dacă se află la a doua tinerețe (așa cum sunt eu - bunic) zero șanse de convingere. Poate maleabilitatea în gândire este atuul nostru.
Sănătate și toate cele bune Mike.
MG
10.11.2020 16:07
Cătălin, dragul meu, sunt în viață, n-am murit ca să-mi cânți prohodul, că numai la groapă te laudă toată lumea cu popa-n frunte. Oricum, nu mă așteptam, mă onorează cuvintele tale. Mulțam, după asta ai voie să mă și înjuri odată, numai odată.
Acum o săptămână și ceva mi-am deschis cont pe Facebook, așa că putem lua legătura.
Numai bine.
MG
10.11.2020 16:20
Răspuns pentru un semn de întrebare pus de Catălin. Regret exprimarea „ca să-mi cânți prohodul”, e lamentabilă. Am vrut să scriu „ca să-mi cânți după prohod” (timpul în care-ți sunt adresate „laudatumuri” pt. însușirile de pământean). Uneori oboseala-mi joacă feste, nu e o scuză, ci o constatare.
Cu multă simpatie.
MG
19.11.2020 08:49
Acum daca ma biciuti cu 'creonul' peste sau dupa cap, cam tot asa ma doare! Multa sanatate!
Catalin
19.11.2020 10:29
Din aceeasi categorie
Forumul German

PSD Sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

sevis

Q-House

Vacanta Eurotrip
info
publicare anunturi
Licitatie publica

accentmedia