Tribuna
Cursă contracronometru pentru viaţa de după moarte
Laura BUCIU
1892 vizualizari
Cursă contracronometru pentru viaţa de după moarte
Moartea uneori salvează vieţi. Nimic, însă, nu ar putea fi posibil fără cei care fac acest lucru, fără medici, acei oameni care fac transplantul. Sunt oameni care ţin în condiţii fiziologice normale persoana aflată în moarte cerebrală, care văd moartea şi o sfidează luptând pentru alte vieţi, dar şi oameni care stau faţă în faţă cu cea mai cruntă alegere: aceea de a explica familiei îndurerate că viaţa a părăsit trupul celui drag şi că de ei ar putea depinde alte vieţi, ale celor aflaţi în ghearele morţii din cauza unor boli terminale. Totul trebuie să decurgă în cel mai scurt timp. După declararea morţii cerebrale, prelevarea trebuie să se facă în cel mult 72 de ore.
Decesul vine când creierul moare

La Sibiu se face prelevare de organe de aproximativ cinci ani. În primii trei ani au fost cam 4 – 5 donatori de organe pe an. În 2013, însă, a fost doar un singur donator, iar anul acesta, au fost deja doi. „Numărul de donatori este imprevizibil, fiindcă donatorii cadavru apar în urma diagnosticării morţii cerebrale. Cauza morţii cerebrale este imprevizibilă. Poate fi din cauza unui traumatism cranian, a unui accident sau un pacient agresat sau poate fi din cauza accidentelor vasculare cerebrale”, explică dr. Mihai Sava, medic şef al Secţiei Anestezie - Terapie Intensivă şi KAY – Key Donation Person.
Este foarte important ca familia să ştie că în momentul în care moare creierul, cel drag moare şi el. Se spune, metaforic, că „aripa morţii vine deja când creierul moare şi nu când inima bate pentru ultima dată”. Aflăm că, de fapt, creierul este cel care ţine viaţa, iar când acesta nu mai funcţionează, nu mai există cale de întoarcere. „În România, conceptul de moarte cerebrală reprezintă moartea întregului creier, adică şi a emisferelor cerebrale, şi a trunchiului cerebral. Astea sunt nişte părţi ale creierului. Moartea cerebrală se poate diagnostica printr-o serie de reflexe stabilite prin lege. Toate semnele trebuie să fie îndeplinite. În plus, mai trebuie determinat traseul electroen­cefalogramei (EEG), care trebuie să nu aibă activitate electrică. E ca la inimă: când se opreşte inima şi apare o linie, aşa e şi la creier”, explică medicul Sava.

Moartea cerebrală, ireversibilă

Partea cea mai dificilă în această problemă de prelevare de organe este menţinerea donatorului aflat în moarte cerebrală, în condiţii cât mai bune pentru a nu se deprecia organele ce ar putea fi prelevate. „Trebuie menţinuţi toţi parametrii orga­nismului în limite fiziologice, în limite normale. Este un proces care necesită foarte multă tehnică şi o logistică foarte bine pusă la punct în Secţia de Terapie Intensivă”, spune dr. Mihai Sava.
În momentul în care este detectat un eventual pacient în moarte cerebrală, acesta trebuie monitorizat foarte strict şi trebuie pus diagnosticul de moarte cerebrală cât mai repede după instalarea morţii cerebrale. „Moartea cerebrală este un proces ireversibil. Trebuie să o surprindem cât mai repede şi să stabilim diagnosticul de moarte cerebrală. După ce s-a stabilit diagnosticul, încep două procese care se petrec în paralel: menţinerea fiziologică a pacientului în moarte cerebrală şi al doilea proces este obţinerea acordului familiei şi organizarea echipelor de prelevare”, a mai spus medicul.

Tu ce ai face?

Nu încape îndoială că atunci când auzim de o donare de organe, ne întrebăm cum am reacţiona dacă am fi chemaţi să decidem pentru cineva drag. Deşi pare dificil să menţii pacientul în limite normale fiziologice, ca profani, ne gândim că cel mai greu este să discuţi cu cei vii, cu familia. Medicul Mihai Sava spune că sunt lucruri diferite şi nu trebuie comparate. Există, în Sibiu, un medic specializat în a discuta cu familia despre donare. El este coordonatorul de transplant, Tiberiu Toabeş. El se ocupă şi cu organizarea ulterioară a procesului de prelevare. „Am avut pacienţi în moarte cerebrală în cazul cărora familia a refuzat să doneze organele. Anul acesta însă am avut doi pacienţi în moarte cerebrală şi familia şi-a dat acordul pentru transplant. În cazul celor care nu au acceptat, nu le cerem motive. Noi trebuie să le oferim motive pentru a accepta. Totul depinde de abordarea familiei, de descrierea situaţiei, să li se dezvăluie opţiunile. Mă refer la faptul că nu există cale de întoarcere în cazul pacientului cu moarte cerebrală. Asta e cel mai greu: să convingi familia că omul acela are complexe pe EKG, că respiră ventilatorul nostru, asta e cel mai greu, de fapt, să faci aparţi­nătorul să înţeleagă că omul e mort. Din cauza aceasta nu îşi dau acordul, că văd cum respiră, dar el e mort. Asta trebuie să îi faci să înţeleagă”, explică medicul şef ATI, Mihai Sava. 
Şi pentru medic e greu să treacă peste acest moment. „Impactul emoţional e foarte mare şi pentru medic. Dar noi trebuie să trecem peste asta. Practic, noi avem impacte psihologice tot aşa de mari şi atunci când tratăm un pacient care nu e în moarte cerebrală, un pacient tânăr cu o boală acută gravă. Impactul psihologic există, dar ca profesionist trebuie să te detaşezi şi să vezi imaginea de ansamblu şi să încerci să faci ce consideri că e mai bine”, mai spune dr. Sava.

Cursă contracronometru

Persoanele tinere înţeleg mai bine şi sunt mai receptive atunci când sunt puse să decidă asupra prelevării decât persoanele mai în vârstă. Paradoxal, însă, s-a observat faptul că cei fără prea multe studii sunt mai receptivi decât cei cu studii.
Familia care acceptă ca organele celui drag să fie donate nu ştie niciodată unde pleacă organele, pe cine salvează. Pot afla ulterior, după ce tot procesul se încheie, însă doar cu acordul primitorului.
În ceea ce priveşte timpul, echipa de prelevare trebuie să ajungă în timpul cel mai scurt la pacientul aflat în moarte cerebrală. Un donator, un pacient cu moarte cerebrală, nu poate fi menţinut mai mult de 48 – 72 de ore. Din momentul diagnos­ticării morţii cerebrale, cursa este contracronometru.
Diagnosticul de moarte cerebrală trebuie pus de o echipă de medici, formată din doi medici, care nu trebuie să fie medicul curant şi trebuie să fie medici primari în specialităţi precum ATI, Neurologie sau Neurochirurgie.




comentarii
2 comentarii

Nu e corect sa prelevezi organele unui om care in timpul vietii poate nu si-ar fi dat acordul pentru asta. apartinatorii nu pot hotara in locul lui. cel putin asa este in alte tari normale.
se cere acordul in timpul vietii.
eu
25.03.2014 08:52
pe pacienti normali ii omorati cu zile sa beneficieze maharii cu bani de organele noastre-doctori corupti si incompetenti ,ati lua si pielea de pe noi ,nu va ajute D-ZEU
luavar gaia
25.03.2014 17:36
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Licitatie publica

accentmedia