Tribuna
Sevis
CU INFINITĂ STIMĂ, PROF. VASILE RUSU LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 85 DE ANI
CU INFINITĂ STIMĂ, PROF. VASILE RUSU LA ÎMPLINIREA VÂRSTEI DE 85 DE ANI

Profesorul, scriitorul, cercetătorul şi omul Vasile Rusu împlinește în 10 iunie 2021, 85 de ani... Destinul său se aseamănă cu a celor ce i-au dat viaţă, cu a oamenilor dârzi de pe meleagurile sălăjene. Datorită Dictatului de la Viena a trebuit să plece în pribegie… A părăsit paradisul copilăriei atunci când ţinutul a fost transformat în lagăr, cu sudalma unui neam mândru pe buze şi cu libertatea plină de răni şi de vânătăi. După ce a dat sărutul de foc verde, pur şi sfânt locului natal, ca un copac cu rădăcini în cer şi frunza pe pământ, şi-a căutat loc de popas în locuri rămase în libertate.  Aşa a ajuns pe malul Cibinului, la Sibiu, unde şi-a întemeiat o familie, sfinţind locul care l-a primit cu mărinimie. Aici, la Sibiu, devenit un Mecca românesc, mai mulţi pribegi români, scăpaţi din băile de sânge, cu carnea ruptă de dulăi fascişti şi horthyşti, s-au putut realiza material şi spiritual. Doar amintirile poartă taina lor în tăcere şi durere. Caut să mi-l închipui pe tânărul fugar Vasile Rusu, mai palid ca o rază de lună, cu ursita norocului pe un umăr, cu cea a nenorocului pe celălalt umăr, cu speranţa în braţe, înaripat de gândul unei împliniri prin propriile forţe, oprit pe malul Cibinului...

Acum, după ce l-am cunoscut bine, mărturisesc că nu-i omul pe care musai trebuie să-l iubeşti, dar nu-i nici omul pe care trebuie să-l urăşti (mai ales pentru convingerile sale, câteodată explozive), ci omul pe care merită şi trebuie să-l respecţi şi să-l preţuieşti. Destinul a făcut să fim alături şi să tragem la cotiga cu roate de aur numită „Rapsodia” sibiană, până ce norocul dinspre viaţă se va întuneca, iar semnul alb al zilei se va săvârşi în lutul din care suntem zidiţi. Până atunci, domnule Profesor, spiritul dumneavoastră mult detectabil de frumos, cu gândul rupt din înaltul devenirii fiinţiale mai poate anihila haosul ce ne înconjoară tot mai mult.

Ştiu prea bine credinţa sa în puterea cathartică a cuvântului scris şi vorbit, dublată de ecloziunea unui poliglot selectiv şi cu o mare imaginaţie sintetică. A navigat ca nimeni altul pe marea cuvântului eminescian, înfruntând pericole venite din partea piraţilor înverşunaţi în ură viscerală pentru voievozii limbii române. Fantezia sa e dusă până la limita parabolicului, de fapt, e a omului de atitudine cu maniere manifeste. Fiind un ateu declarat, structura sa temperamentală poartă toată gama gesticii umane, de la scrâşnire în dinţi la priviri ucigătoare, de la ironie la sarcasm, de la duioşia moale la ieşiri intempestive. Ascultându-l, te faci părtaş fără voie la demersurile sale oratorice cu sensibilităţi simpatetice, ce te fac să-l iubeşti, să-l urăşti, să fi gelos, să râzi sau să verşi o lacrimă descoperind adevăruri cutremurătoare. Apropierea de un asemenea om, dacă nu vrei să te prefaci, e dificilă şi plină de fluctuaţii, departe de automatismul obişnuit dintre oamenii obişnuiţi. Poate că nu natura sa de „a dăscăli” pe oricine m-a făcut să fiu oscilant, ci mai degrabă extraordinara sa putere de a decripta sufletul uman, teama de un om trecut prin multe, educat și necruțător când își susține ideile.

Orice metaforă devine banală în faţa ochiului exigent de dascăl al privirii omului cultivat, care în orice moment îţi poate trimite săgeata irisului despicând infernala umbră ce sapă la temelia luminii în care dânsul crede cu înverșunare.

Prea lucid în conversaţie, mascând melancolia, poartă și farmecul unui dialog spontan, direct, în care certitudinile parcă apar din senin, surâsul lui intelectual ucigând orice reflecţie contradictorie. Istoric profund, poartă totuşi o Weltanschaungsphilosophie proprie, cultivată în laboratorul dialogului didactic cu accente de vitalism inepuizabil. Scrierile sale, de la poezie la eseu, critică sau proză poartă o pecete de autonomie, în alchimii nu de abdicare, ci de înstăpânire. Cuvântul rostit, cât şi cel scris devine încarnare profetică şi împlinire, având exerciţiul spiritual macerat în doxologia lucrurilor existenţiale, neperisabile. Veşnicia e o cucerire, o vrere a omului, existenţialitatea noastră depinzând de drumul voit pe care îl alegem. Vasta cultură îl descumpăneşte pe ascultător care, cuprins de oarecare boală dogmatică, întâlneşte subit un chirurg dezdogmatic abil. Respingând orice sistem, autorul e un liber-cugetător, poate un adept al lui Rilke care spunea că „Dumnezeu, dacă a făcut omul, sigur nu a făcut oamenii”. Deci nici Istoria. Credinţa în acest caz devenind o superstiţie. Are în schimb o credinţă împănată cu patriotism de bună calitate ceea ce îl face să aibă un ţipăt de conştiinţă într-o lume plină de frivolitate intelectuală. Fraza poartă pecetea unei şlefuiri zilnice la un foc spontan care poate declanşa o reacţie în lanţ. Am redescoperit virginitatea tragică a vieţii în pagini ce impun o vehementă răscolire a sufletului omenesc şi am simţit jalea adevărului din blestemul unor incantații interioare înfiorate. Oricum, scriitorul Vasile Rusu nu poartă un război cu fluturii, cu păsările, cu iepurii, ori cerbii. Poartă un război cu nemernicii, delatorii, păduchii, pupincuriştii, adică cu oamenii… Cu un soi de oameni…

Masa de lucru a fost Masa Rotundă a lui Brâncuşi, muindu-şi pana în pasta de lumină a Neamului Românesc coborâtă cu durere pe o Coloană a Infinitului. Dar a scris şi cu ţepe de arici muiate în călimări cu blasfemie, cu acizi şi vitriol. Trecând „pustiul roşu” cu Drapelul României în suflet în cei peste 50 de ani de teroare, cu „groaza bătându-i în tâmplă” a aşteptat ziua când ticăloşii vor fi îngropaţi de vii. Cred că încă mai aşteaptă această măreaţă zi ca pe o scânteie albă ce va pune capăt nesfârşitei amăgiri şi când „făcătorul de pâine” va învăţa din nou frumosul meşteşug de a fi ţăran, adică de a fi veşnic… Rănile provocate i-au incendiat talentul şi l-au supus mereu izbânzii. De aceea se crede un OM bogat! Cărțile sale mi-a demonstrat că este… Aş zice că este un soldat „înecat într-o fericire rotundă”, dodoloaţă, cum e Ţara, care apără hotarul morţii şi-l împinge cu un pas dincolo de dincolo.

Anii ce vor urma să-i trăiţi întru sănătate, ca să puteţi înveli coapsa cuvintelor cu cântec zbuciumat de sensuri şi rostiri şi să puteţi privi adânc în substanţa lucrurilor, detaşat de meschinăria machiată artificial, ca apoi să împărtăşiţi toată experienţa celorlalţi, mai tineri, avizi de cunoaştere, dreptate şi adevăr. Pentru că sunteţi omul născut cu har, când iute, când domol, când repezit, când chibzuit, bine ancorat într-o diversitate caleidoscopică culturală exemplară…

 

SIBIU, 6 IUNIE 2021          Ioan Gligor Stopiţa, red. șef  rev. „RAPSODIA”

 

 






comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
O istorie ragasita

sibiu-turism

Staer

A.D.I. Eco Sibiu

Anunturi Tribuna

EVENIMENT TV

Comunicat_de_Presa_benef-finali-2 - finalizare

comunicat-incheiere-proiect-dabo

Vacanta Eurotrip
info
PORTAL MEDICAL
Licitatie publica

accentmedia