Tribuna
PNL
Crăciun cu colinde româneşti
Crăciun cu colinde româneşti
În mentalitatea populară, lumea nu poate fi fără de margini. Dintotdeauna se ştie că există, dincolo de albastrul văzut al cerului, un spaţiu al lui Dumnezeu. E, de fapt, locul din care Creatorul priveşte înspre cei cărora le-a oferit drept dar viaţa, iar ca supremă datorie dragostea. Românilor le-a hărăzit să nu aibă o mai mare împlinire spirituală decât prin intermediul Religiei (Emil Cioran).

Religia Ortodoxă, păstrătoarea învăţăturii nealterate a primului mileniu creştin (Ene Branişte, Ecaterina Branişte), se îngemănează la români şi cu atât de frumosul obicei al colindatului, practicat cu ocazia Naşterii Domnului, a Sfântului Vasile, a Bobotezii şi a Sfântului Ioan.
Chemare sfântă la puritate şi curăţenie sufletească, Sărbătoarea Crăciunului îşi are obârşia în vechi timpuri ale istoriei şi pare să nu aibă nicăieri în lume încărcătura de trăire şi fervoare cu care este întâmpinată în spaţiul dintre Dunăre şi Carpaţi. Aşteptate cu înfiorarea a ceea ce urmează să aducă unui popor mult prea mult obidit de vremuri potrivnice, zilele de Crăciun devin mereu suportul de mulţumire sufletească şi speranţă pentru fiecare în parte şi pentru toţi împreună. Formele pe care colindatul le îmbracă în teritoriile în care românii sălăşluiesc sunt multiple. Anunţată de versurile unor colinde de o rară acurateţe şi puritate- ,,O, ce veste minunată!,, poate fi considerată un model inegalabil de candoare-, Ziua cea Sfântă nu vine fără a fi îndelung pregătită, cu multă şi mare atenţie, de o întreagă perioadă a Postului dinaintea Crăciunului. Repetate până la asimilarea deplină şi duse înspre perfecţiune, colindele sunt cântate afară sau în interiorul casei de cei reuniţi în cete de colindători, ducând cu ei o stea ce o întruchipează pe cea ce le-a vestit odinioară păstorilor şi magilor Naşterea Pruncului cel Sfânt.
Lumea în care le e dat zilnic să-şi ducă traiul este cea în care românii au învăţat din moşi-strămoşi să păşească călăuziţi de Steaua Naşterii ca şi de Lumina Învierii. Colindele Crăciunului rămân şi ele dovada că la poporul român există un mod specific de a gândi lumea şi de a se raporta la ea. În spaţiul cel vechi al unui sat ce-şi mai păstrează vatra din vremuri imemoriabile, ele au jucat rolul de liant între generaţii şi au făcut ca speranţa să nu se şteargă nicicând de pe chipul oamenilor. Cântate din Seara Ajunului până-n a Crăciunului au fost- şi mereu vor rămâne aşa- expresia cinstirii lui Dumnezeu. Şi o marcă a identităţii etnice.

Tiberiu Dumitru COSTĂCHESCU





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Forumul German

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

sevis

Comunicat de presa final

Vacanta Eurotrip
info
publicare anunturi
Licitatie publica

accentmedia