Tribuna
Centrul Sibiului, în era certificatului verde. Sau a spaţiilor de închiriat
Dumitru CHISELIŢĂ
582 vizualizari
Centrul Sibiului, în era certificatului verde. Sau a spaţiilor de închiriat
De fiecare dată când apar perioade cu măsuri din acestea interesante privind deplasarea, acce­sul, vânzarea-cumpărarea şi libertatea de a beneficia de ele, este util şi benefic să vezi cum este situaţia în teren. Situaţie care îţi oferă o realitate ne-pocită de alţii, ne-citită pe net, ne-văzută la teveu, ci una chiar faţă în faţă cu tine. Şi care îţi arată că "normalitatea" ea a devenit ca linia orizontului: tot mergi spre ea poate o ajungi, dar ea se îndepărtează la infinit. Nu, peisajul nu e normal în centrul Sibiului. Nici la margini.

Da, ştiu, este un trend mondial, dar asta nu înseamnă să nu vezi şi să nu spui asta. Mai ales că oraşul nostru este socotit un obiectiv vizitabil tot anul, nu sezonier.

 

Cam pustiu pentru un centrude oraş turistic...

OK, era luni şi nici iarba nu creştea. OK, vremea era aşa de normală pentru această perioadă încât era un grad Celsius, umed, ceaţă şi o senzaţie de frig ce depăşea gradul acela din "mercurul termo­me­trelor" ca stare interioară. Bineînţeles că nu poţi avea pretenţia ca centrul să arate ca în iulie-august, în timp de festivaluri, cu lume de tot felul făcându-şi sel­fieuri în tot felul, cu balo­naşe, gogoşi, urlete de copii care nu primesc întocmai şi la timp ceea ce vor, grupuri de familii sau de familii reunite în grupuri, terase pline şi starea aceea de veşnic concediu. Un alt OK era ora. În jurul amiezii, lunea, oamenii localnici sau flotanţi sunt de obicei la lucru. Lucrul de la lucru sau lucrul de la "remote". Chiar şi turiştii sunt lunea la lucru, la ei acasă. Acestea ar fi, să zicem, circumstanţele ate­nuante pentru pustietate.

Plus că, de o vreme, poate de teama de a ieşi în decor să nu păţeşti ceva, oraşul CHIAR a devenit mai pustiu. Poate ca becurile "de sărbători" să mai anime centrul, atunci când se va da drumul la becuri...

 

Ce a fost, ce nu mai este... Sau centrul devine tot mai "de închiriat"

De regulă şi în mod nor­mal, centrul unui oraş este un vad comercial perma­nent. O dată, pentru că e centru şi este la distanţă aproximativ egală de mar­gini. Apoi, "centru" înseam­nă, teoretic, calitate. Centru înseamnă şi că locul nu este dedicat doar local­nicilor, ci şi vizitatorilor oraşului care, iată, după un "sejur" de două-trei zile (sejur vine, nu, de la "sept jours", aşa-i?) pot trăi cu impresia că aici e altfel, că e Viena sau Berlinul pe mal de Cibin. Şi asta tot din cauză de becuri, mese, terase, vitrine sau firme luminoase. Dar se pare că pandemia şi mai ales măsurile luate împotriva... împotriva, a cam dat cu flit activităţilor economice care nu prea duduie. Dacă mai adăugăm aici şi su­per-măsura "paşaportului verde" de pedepsire a nevaccinaţilor, avem un decor superb de sugestiv. Asta pentru că, oricât s-ar marşa pe cumpărăturile online, ele nu sunt aşa de dezvoltate la noi, deci nu se poate pune egal între clientul din magazin şi cel de la tastatură. Aici se adaugă şi alte elemente, ca de exemplu faptul că multe spaţii comerciale sunt închiriate, deci nu "pro­prietate", iar dacă ex­piră contractul şi con­sideri că-s prea mulţi bani de dat pentru o "locaţie" vizibilă dar neprofitabilă, ai dreptul să pleci. Ceea ce şi faci. Iar spaţiul rămâne pustiu, cu şansa de a se umple cu altceva... Aşa că nu ne mai mirăm de spaţiile de tipul "a fost şi nu mai este" şi de vitrinele cu nimic pe care e lipită o hârtie pe care poţi citi (dacă te interesează) că spaţiul e "de închiriat". Aşa că, de la pandemie, mă­suri ciudate pentru cum­părători, sezonul din an plus alte motive, Centrul Sibiului are destule spaţii comerciale cu nimic sau locuri unde ştiai că e ceva dar de fapt a ajuns să fie altceva.

La Frieda, de exemplu, se observă clar că spaţiul s-a restrâns, deşi este unul din locurile populare ale oraşului. Ce să-i faci, colac peste pupăză peste măsurile anterioare de interdicţie, au băgat şi passul. Dar seara tot am mai văzut mişcare pe la terase. Dar spaţiul tot s-a restrâns.

"Bufniţa", de exemplu, unul din cele mai vechi res­taurante, care a funcţionat fără întrerupere de prin secolul al XIX-lea încoace, a devenit, precum ştim, sală de jocuri pe nume "Las Vegas". Alegerea lor, asta e. Fosta cofetărie "Trandafirul Roşu" este din nou pustie şi de închiriat, de parcă asta ar fi starea ei normală. Pe faţadă se văd încă urmele ultimei destinaţii, "Gyros King" parcă. Păcat că unii dintre ocupanţii spaţiului au distrus prin "reamenajare"  trandafirul acela din mo­zaic de la intrare. Magazinul Telekom mă anunţă că nu va mai fi Telekom, ci Oran­ge. Foarte bine. Pe lângă ei, magazinul Vodafone ne spune că e în inventar.

Dabo Grill este declarat închis temporar, iar un de­sen simpăticuţ arăta că aici Tuborg-ul la halbă era 6 lei. Oho, ieftinuţ. Ştiu locuri
tot prin zonă unde berile româneşti erau la 8-9 lei. Un alt spaţiu comercial cu nimic dar, poate, în curs de amenajare (se vedea ceva activitate în interior) e cel al fostului "Mercur" de lângă fosta librărie "ABC". Un altul, de pe lângă Pacea este tot de închiriat, 102 metri pătraţi, la un număr de telefon fix. Evident că nu mă pot abţine să nu pome­nesc de spaţiul unde era o filială a unei bănci, Raiffai­sen, chiar lângă intrarea de la Pacea, dar pe aia aşa o ştim de multă vreme, şi ştim şi ştiţi şi de ce. Doar că nu m-am putut abţine. Un alt spaţiu care a avut destule destinaţii este cel al fostei "Delicia", care a fost atâtea lucruri, de am uitat, dar îmi amintesc de ceva cu "grill". Acum este gol. A, finalmente (zic acum aşa, dar chestia e de mai multă vreme) spaţiul acela batjocorit de la atâtea intervenţii interioare care mai de care, rămas în topo­nimia neoficială ca "Bucu­ria Copiilor" (fost BCR, fost Zara) a redevenit util. Aici e un restaurant pe nume "FAIN", dacă vă inte­resează.

Pe o altă uşă cu vitrină ni se spune că s-au mutat în Piaţa Mare. Bine-bine, şi aici? Un loc pustiu rămas aşa de multă vreme este cel al fostului magazin de optică medicală, devenit Nippur Farm, devenit nu mai ştiu ce, faimos iubito­rilor de Sibiu vechi prin termometrul exterior de epocă de pe faţadă, ce aparţinea "droguerie"-i Loew. Magazinul s-a dus, la fel şi termometrul care devenise un simbol al Sibiului. Şi ca să fim în ton, şi filiala BCR de la "Palatul Transsylvania" a plecat, rămânând un superb spaţiu de închiriat. Din nou.

Deja m-am oprit, ca să nu dau în depresie comercială sau în astenie pandemică de toamnă-iarnă... Dar poate merită continuat, că am impresia că prea am fost pe fugă.

 

Ce e voie şi ce nu e voie, sau cum cultura nu e o chestie esenţială

Bineînţeles că majori­tatea spaţiilor comerciale erau interzise pentru nevaccinaţi. Adică puteai intra doar cu certificatu'. Cu certificatu’ ai voie să bei bere (chiar dacă eşti vac­cinat şi infectat să zicem, nu contează, că ai certifi­catu', ce mă-sa!) sau să mănânci cotlet cu cartofi la restaurante. Cu certificatu' aveai voie să bei cafea.  Cu certificatu' puteai chiar intra să te uiţi la cizme, ghete şi pantofi. Cu certificatu' pu­teai să accesezi o agenţie de turism de unde să iei o vacanţă pe bază de cer­tificatu'. O culme a umorului este că mai vedem pe vitrine şi reduceri sau oferte. Evident, pentru cei cu certificatu'. A te încălţa iarna nu e o activitate esenţială, poţi umbla cu pantofii rupţi pe zăpadă, e chiar indicat pentru că te îmbolnăveşti, ai simpto­me, te sperii, te testezi îţi iese cum trebuie şi astfel poţi contribui la numărul de infectări.

Culmea amuzamentului este nu că ţi se cere pass-ul acela la restaurante, terase şi etc, unde hai să zicem că e un anume risc de infectare că prea se zbânţuie lumea pe acolo, mai mănâncă, mai scuipă, îşi mai suflă nasul, mai strănută, mai tuşeşte, îi mai curge din gură, se mai freacă de scaune şi de semeni.

Ci că ţi se cere şi unde nu te poţi lăuda că e înghe­suială, ca să-l justifici. Dar hai să zicem şi asta. Dar cel mai amuzant e că ţi se cere în librării. Pentru Arafat, Gheorghiţă & ai lor şi fanii lor, cultura nu este o chestie esenţială. Dacă vrei proză sentimental-lacrimogenă, poţi intra pe RO-Vaccinare că ai berechet. Vrei teolo­gie pandemistă, intri pe synopsis. Vrei istorie? Vrei istorie. Vrei să citeşti neapărat? Mergi la mama sau bunicu', au ei ceva cărţi prin biblioteca aia a lor ne-cool, ne-motivaţională, dar cu cărţi vechi, frumoase, ci­tibile şi mai ales ne-scum­pe. Şi în definitiv ce-ţi trebuie să citeşti, nevac­cinatule, că şi aşa eşti un troglodit care crezi că pământul e plat. Citeşti comunicatele oficiale, te delectezi cu declaraţiile apocaliptice ale medicilor şi specialiştilor de televi­ziune, cu transcripturile de la conferinţele de presă de pe gov.ro. Cultura şi lectura - doar pentru cei cu certificat verde. A. şi băutura, uita­sem. La fel cum habar nu aveam că locurile cu cărţi sunt focare de infecţie. Da, te poţi infecta să te deştepţi şi asta e mai nasol. Dar hai, pe bune, certificat verde în librării? Nu trebuie să fii citit neapărat ca să vezi că asta e de tot râsul, mai ales că oricum în librării era cam pustiu de clienţi chiar în vremuri normale. Dar dacă e să le pui capac şi să pretextezi că "din cauza pandemiei", bine, fie ca voi.

 

Am "forţat" Târgul de Crăciun. Până se mai poate...

Chiar dacă timpul deja începea să se limiteze tot mai mult, nu am rezistat ispitei de a da o tură în "Târgul de Crăciun", să văd cum se montează utilajele acelea care repornesc Crăciunul. Ei bine, treaba evoluează satisfăcător: Pomul este montat, cu globurile acelea mari şi sferice cu tot şi arată ca de obicei, amuzant. Deja devine loc de selfie, plus două fetiţe deja studiau în detaliu structura pomului. Vedeţi, la finalul zilei dezinfectaţi-l, că nu se ştie.

Ce e de văzut acolo? Păi căsuţe din lemn, nişte căsuţe din lemn şi, în plus, alte căsuţe din lemn. Plus Căsuţa lui Moş Vaccinilă care nu ştiu dacă nu a redevenit a lui Moş Cră­ciun, că nu am văzut oa­meni să-şi rupă tricourile la vreo coadă pe acolo. Veţi zice că ce căştig ai să treci pe acolo prin Târg, cănd nu e nimic? Păi e simplu, te poţi plimba liber. Nu te întreabă nimeni nimic,
nu-ţi cere nimic. E ca pe vremuri. Ba chiar şi copiii dau mâncare la porumbei, şi bine fac. De aia zic că merită. După ce va începe oficial, nu veţi mai avea ocazia asta de plimbare nestingherită...

Deci am bifat. Spaţiile comerciale din centru sunt mai rare. Unde nu-i mai rar, nu e voie. Şi unde e voie, e comerţ. Centrul Sibiului a intrar  în era certificatului verde. Sau a spaţiilor de închiriat. Sau a ambelor. Succes, chiar dacă nu cred asta.

 






comentarii
3 comentarii

Cred ca saptamana viitoare dispare certificatul verde la "neesentiale" si chiar si la restaurante unde e incidenta mica
O sa-l reintroduca la cresterea cazurilor
23.11.2021 00:18
Oricum centrul arata deplorabil: numai gogoserii si covrigarii!
23.11.2021 21:27
cum poti sa zici asa ceva?! gogoseriile si covrigariile sunt cel mai fain lucru de pe centru si cel mai distinctiv lucru pentru Sibiu. Ca doar n-o fi libraria Humanitas, Carrefour Extra sau DM. Au foarte mare succes si sunt produse locale (ok, cu exceptia Maestro care nu e din Sibiu) si au foarte mare succes la turistii straini si nu numai. In alte orase sunt alte feluri de produse de patiserie si de aia zic ca accentueaza fain specificul local. In alte tari te plangi cand gasesti locuri de genul asta? esti culmea, pe bune.
@conentariul din 23.11
25.11.2021 11:25
Din aceeasi categorie
SEVIS

E-pneu

PARCUL MEMORIAL  MULTICULTURA

Vacanta Eurotrip
info
A.D.I. Eco Sibiu
EVENIMENT TV
Muzeul Astra
codul postal
VISA MEDICA
Comunicat de presa
Licitatie publica

accentmedia