Tribuna
Astra film
"Cazul" Şora, sau decât să vorbeşti despre dictatură atunci când ai slujit-o, mai bine taci
Dumitru CHISELIŢĂ
843 vizualizari

A făcut şi face multe valuri acum promo-ul acela la magazinul online eMAG, în care Mihai Şora ne spune, în imagini de film de acţiune, despre cât de rău era sub comunişti şi cât de bună e libertatea (de a cumpăra de la emag, dar asta e pe planul doi). Clipul e realizat de  Papaya Advertising, cei care au realizat şi producţia aceea tembelă anti-referendumul-pentru-familie. OK, am înţeles, morala ar fi ca Mihai Şora spune că am suferit sub comunişti pentru ca să cumpărăm de la eMAG în anul 2019. Bine.

 

Taberele sunt împărţite, de la cei care şi-au scos eMAG din "playlist"-ul cumpărăturilor şi cei care au recuperat istoria "disidentă" a lui Mihai Şora, de la Ana Pauker la Ion Iliescu la apărătorii din zona hashtag, intelectuali sau simpli stradali, care marşează pe faptul că Şora a fost şi este un erou, că a stat în frig la proteste (era obligat?), că şi alţii au fost comunişti şi că, mai ales, are o vârstă înaintată şi nu se face să te iei de el, că e ruşine obrazului.

 

În fine am citit multe păreri, dar, din toate cele, am ales spre analiză una locală, postată pe profilul său de un om care e atât intelectual, cât şi civic, care s-a referit şi el despre persoana-subiect.

 

Câteva destule neclarităţi

 

De acolo aflu, printre altele, că "Domnul Şora a făcut rezistenţă antinazistă în Franţa". Bine. Deci era maquisard. Ca cei din FTPF sau France Combat. Întreb: există vreun document, vreo relatare, vreun articol publicat în ziarele clandestine sau italieni care să confirme activitatea antinazistă a lui M. Şora de pe teritoriul Franţei, de la intrarea germanilor în Paris până la eliberarea acestuia de Aliaţi?

Păi uite ce spunea Partidul despre el, când Domnul Şora a solicitat înregimentarea în PMR, care partid ce e drept, nu îl prea agrea, el "nefiind încă ataşat Partidului nostru" plus că "este un intelectual care sa (SIC!) format în şcoala filosofiei burgheze de a cărei influenţă nu se strădueşte să se debaraseze...". Partidul spune că "A trăit aproape 10 ani în Franţa şi din această perioadă este foarte puţin cunoscut şi nu sunt posibilităţi în momentul de faţă să verificăm trecutul lui". OK.  

 

"Întors de acolo să-şi vadă familia, n-a mai fost lăsat să plece - şi i s-a cerut să traducă în franceză acte oficiale pentru Ministerul de Externe. (Asta e partea din existenţa lui în care se spune că "a lucrat pentru Ana Pauker" - o minciună cap-coadă)."

Păi atunci, la Ministerul de Externe, "lucra" Ana Pauker. Deci, traducând acte oficiale pentru Ministerul COMUNIST de Externe, lucra pentru Ana Pauker, care şi ea, Tovarăşa Ana, "a făcut rezistenţă antinazistă", dacă e să o luăm aşa.

Plus că, atunci când s-a întors în REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ, în anul 1948, era exact la doi ani după ce Winston Churchill  a spus, pe 5 martie 1946, la Westminster College din Fulton- Missouri: "De la Stettin în Baltica până la Trieste în Adriatica, o Cortină de Fier a coborât peste Continent. În spatele acelei linii sunt (sau „zac”, dacă e să traducem corect) toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale şi de Est: Varşovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucureşti şi Sofia. Toate aceste oraşe faimoase şi populaţia din jurul lor sunt în ceea ce trebuie să numesc  sfera sovietică...". Deci Mihai Şora ştia, teoretic, unde merge şi ce e în România. Şi că de acolo nu prea mai poţi pleca înapoi în Franţa, chiar dacă la CV aveai avantajul de a fi (fost) din 1945, membru în Partidul Comunist Francez.    

"A făcut apoi, în edituri, ceea ce se cheamă "rezistenţă prin cultură" - care ce-i drept nu-i totuna cu rezistenţa stricto sensu pe care a făcut-o-n Franţa, dar căreia îi datorăm printre altele Biblioteca pentru toţi, prin care mulţi dintre noi au rezistat fără să se sufoce de tot în comunism."

 

Bine, dar mai e un detaliu: alţi intelectuali şi nu numai, tot atunci, erau preocupaţi să facă rezistenţă fizică la condiţiile din puşcăriile şi lagărele comuniste: bătăi, anchete, frig, înfometare, "reeducare", EX-TER-MI-NA-RE. Una e să suferi la un birou de editură şi alta e să suferi bătăile şi înjurăturile lui Maromet, Dulgheru, Goiciu, Ţurcanu şi subalternii lor. Una e să fii marginalizat de la o editură la altă editură şi alta este să fii marginalizat ca "ăsta e din ăia, politicii" la muncile cele mai jegoase ale categoriei "necalificat", chiar dacă pregătirea ta era cel puţin universitară. Aşa se petrecea cu duşmanii Republicii şi ai clasei muncitoare.

 

"A făcut după revoluţie rezistenţă anti-Iliescu atunci când şi-a dat demisia din postul de ministru în urma mineriadelor (singur printre politicieni)". Paradoxal este că după revoluţie "a făcut rezistenţă anti-Iliescu" din umilitoarea poziţie de ministru al Educaţiei, iar paradoxal, "demisia" lui coincide exact cu schimbarea Guvernului Roman 1 – CPUN cu Roman 2 – FSN, la 28 iunie 1990. E ca şi când ţi-ai da demisia din funcţie exact în momentul în care eşti înlocuit. Ceva nu bate, adică. Sau bate ciudat. 

 

"Cât despre opţiunea comunistă din primii ani ai tinereţii - din cauze & raţiuni similare, au căzut la comunism mulţi dintre cei care au ajuns apoi inamici admirabili & eficienţi ai comunismului. André Gide, Arthur Koestler, Lesek Kolakowski, Ignazio Silone, Panait Istrati & atâţia alţii au putut combate eficient comunismul tocmai fiindcă l-au cunoscut dinăuntru & i-au trăit intens dezamăgirea. Dezvrăjiţii de comunism, care au găsit forţa interioară să spună "nu!" iluziei, nu sunt mai puţin admirabili.

Toţi "reîntorşii" din ideologia comunistă au simţit că e de datoria lor să facă mărturisiri scrise despre naivitatea lor versus realitatea din teren. Andre Gide a scris "Retour de l'URSS" în plin stalinism. Koestler a scris "Darkness At Noon" în 1940. Kolakowski s-a luat de guler cu monstrul comunist acasă la el, în Polonia, ajungând să fie atacat chiar de preşedintele Republicii Populare Polone, Wladyslaw Gomulka. Silone a trecut doar de la comunisti la socialişti, deci nu se pune, iar sărmanul Istrati a scris "Spovedanie pentru învinşi". A scris ceva de genul acesta Mihai Şora? A avut vreo poziţie critică, publicată sau samizdată la adresa regimului comunist?  Un titlu ceva, o scrisoare care să condamne sau măcar o „spovedanie” chiar post comunistă? Întreb.

 

Până una-alta, Subiectul este, pe româneşte, acesta: un funcţionar al sistemului (care era funcţionar al sistemului în vreme ce alţii "funcţionau" ca deţinuţi vinovaţi de "thoughtcrime" prin universul concentraţionar românesc) povesteşte despre cât de rău era în acel sistem? Nu bate.

Nu poţi pune egal între un loc la o editură şi un loc pe prici în baracă, la Poarta Albă. Nici între a avea ca şef pe Tovarăşa Ana şi a avea ca şef pe un personaj negativ din „Memorialul durerii”. Sau între a fi marginalizat la alt birou şi a avea DO (Domiciliu Obligatoriu) în Bărăgan.

Trecem peste faptul că unii se  folosesc de suferinţele sub comunism ale românilor pentru a face reclamă la un magazin, chiar şi online, dar despre acest aspect vă pot răspunde cei de la Papaya Advertising (dacă vor avea chef, desigur). Oricum, în advertising totul e permis.





comentarii
1 comentarii

Da, acel clip publicitar mi se pare o lipsa de respect faa de cei care chiar au suferit din cauza ingradirii libertatii de cate comunisti. Libertate nu inseamna doar sa cumperi de la emag, inseamna cu totul altceva...
09.10.2019 22:56
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Profesional PN

acedo

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia