Tribuna
CUNOAŞTE-ȚI MONUMENTELE! Biserici de sub biserici:
Biserica fortificată din Seliștat – un monument aproape uitat!
Biserica fortificată din Seliștat – un monument aproape uitat!

 

Ioan Marian Țiplic

Maria Crîngaci Țiplic

Adrian Nicolae Șovrea

În continuarea seriei de articole ce prezintă cercetările arheologice realizate la o serie de biserici fortificate din regiunea Sibiului ne mutăm în zona dintre Olt și Hârtibaci și vă propunem, de această dată, o incursiune în arheologia unei biserici fortificate puțin cunoscută și rar vizitată: Biserica fortificată din Seliștat.

Cercetarea arheologică la Biserica Evanghelică din Seliștat s-a desfășurat ca urmare a demarării unui proiect de restaurare cu finanțare europeană și a vizat obținerea unor date preliminare  legate de planimetria bisericii și a cronologiei acesteia. Cercetările arheologice, realizate de o echipă de arheologi de la Centrul de Cercetare a Patrimoniului și Istoriei Socio-Cuturale de la ULBS (dr. Ioan Marian Țiplic, dr. Adrian Nicolae Șovrea) și de la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu (dr. Maria Crîngaci Țiplic), au reprezentat prima abordare arheologică a ansamblului ecleziastic fortificat, reprezentând prima etapă a cercetărilor arheologice în cadrul proiectului de restaurare. După știința noastră monumentul a intrat și în faza de implementare a proiectului de restaurare dar nu avem știință dacă și cine anume a realizat cercetarea arheologică impusă de reglementările legale privitoare la astfel de situații.

Cercetarea arheologică preliminară s-a desfășurat în anul 2018 și a urmărit să ofere răspunsuri la câteva întrebări legate de planimetria bisericii, cotele de fundație ale acesteia și referitor la cimitirul ce a funcționat în  jurul bisericii.

Localitatea Seliștat (germană Seligstadt, maghiară Bolodogváros, latină SelgestatFelix locus, villa Felicis) este un sat aparținător comunei Șoarș, situată în vestul județului Brașov, într-o zonă colinară a podișului Hârtibaciului, aproximativ la 30 km nord de Făgăraș, fiind așezat pe cursul a două pâraie (pl. 3,4). Satul este considerat ca făcând parte din vechea zonă de colonizare germană. K.K. Klein consideră că Seliștat face parte din ceea ce Teutsch numea așezări săsești secundare ce au fost întemeiate după 1264 pe traseul unor mai vechi prisăci ce legau Târnava de Olt și de pasurile din zona Carpaților Meridionali[1].

În evul mediu, din punct de vedere administrativ şi ecleziastic, a aparţinut  împreună cu alte 21 de localități de scaunul Cincu, respectiv de capitlul Cincu-Kosd[2]. La sfârșitul secolului al XV-lea erau înregistrate 34 de gospodării, o școală, o moară , trei ciobani și doi săraci, iar în 1532 erau 53 de gospodării[3]. La recensământul din 1880 erau înregistrate 628 de persoane, din care 348 germani și 256 de români, recensământul din 2002 marcând un spor demografic negativ accentuat, și o schimbare majoră în structura etnică, adică din cei 224 de locuitori recenzați, 133 sunt români, 86 romi, 3 germani și 2 maghiari[4]. De-a lungul existenței sale localitatea a fost una de mărime mică, reperele demografice reflectându-se atât în dimensiunile planimetrice relativ mici ale bisericii fortificate cât și în evoluția ei arhitecturală sau în gradul de conservare.

Satul este atestat pentru prima dată în 1355[5], când este menționat ca parte pusă în posesie a locului Valea Pășunii, alături de Netuș, Noiștat și Movile[6]. În comparație cu localitatea, ansamblul bisericii evanghelice fortificate domină așezarea, fiind așezat pe panta abrupta a dealului care mărginește satul în partea de NE. Biserica este atestată pentru prima dată în anul 1461 cu hramul Sf. Nicolae[7]. Datarea de început a construcției bisericii este incertă, o parte din istoriografie considerând că biserica ar fi fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea[8], având ca argument proporțiile relativ mici ale lăcașului: nava cu 12,56 m lungime pe 7,30 m lățime, iar corul cu 8 m lungime și 4,8 m lățime; lungimea totală a bisericii nu depășea 24 m[9]. Virgil Vătășianu datează biserica, cu precauție, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, încadrând-o în categoria bisericilor-sală gotice timpurii, cu cor pătrat închis printr-o absidă pentagonală și fără clopotniță; de asemenea lansează ipoteza posibilității ca în această fază biserica să fi fost tăvănită [10]. În partea de nord a corului a avut o sacristie, demolată cândva la începutul secolului al XVI-lea, cu ocazia fortificării bisericii[11]. Cu toace că istoriografia nu are un punct comun pentru perioada în care s-a realizat fortificarea bisericii, de reținut sunt limita inferioară și superioară a coordonatelor cronologice, adică a doua jumătate a secolului al XV-lea și primul sfert al secolului al XVI-lea, când biserica trece prin două etape principale de fortificare. Într-o primă etapă are loc o modificare majoră a corului, când peste el este construit un turn cu trei etaje, primele două din piatră de râu, iar al treilea nivel constând dintr-o galerie de lemn scoasă în consolă și sprijinită pe bârne și contraforți. Astfel, zidul corului fortificat este sprijinit de 11 contraforți, patru dintre contraforți, în retragere, fiind mai vechi provenind de la absida poligonală gotică timpurie, care au fost supraînălțați odată cu construirea turnului de deasupra corului, unul provenind de la vechea sacristie demolată și transformat în contrafort, iar ceilalți șase construiți odată cu etajele fortificate ale turnului[12] (pl. 1 și fig.3). În a doua etapă de fortificare, care a avut loc la începutul secolului al XVI-lea, s-a fortificat nava bisericii, respectiv s-a construit o boltă gotică stelată cu nervuri de teracotă, ale cărei urme se văd astăzi în pod, iar peste această boltă s-a ridicat un etaj de apărare realizat din cărămidă, și astfel zidul navei bisericii supraînălțate este sprijinită pe 10 contraforți legați între ei de arcade semicirculare, care sunt prevăzute cu guri de turnare[13] (fig.1).  În urma fortificării, biserica a mai rămas cu o singură intrare la nivelul parterului, în partea de vest, și aceasta fiind prevăzută cu o hersă. Tot în a doua etapă de fortificare s-a construit și fortificația din jurul bisericii, a cărei incintă a fost adaptată terenului; în partea de NE a fost alipit zidului de incintă un bastion cu trei nivele; iar în interiorul bisericii, în colțul de nord est al sălii, lângă amvon a fost săpată o fântână[14].

Secolul al XIX-lea vine pentru biserică cu o serie de modificări și reparații. În 1848 are loc o primă etapă puternică de refacere, când bolta gotică în rețea din navă și cor este înlocuită cu una în stil baroc, semicilindrică sprijinită pe stâlpi și arce dublou. În 1883 au loc lucrări de reparații la corul fortificat.[15] În 1896 are loc o nouă intervenție când pereții șubrezi ai navei și ai corului sunt consolidați cu tiranți de fier, în această perioadă fiind mărit contrafortul de nord-vest. De reparațiile secolului al XIX-lea țin și modificările făcute ferestrelor și ușii de pe latura de sud a sălii. În 1912, partea de nord a incintei a fost demolată, iar în partea de sud zidul a fost demolat și construită școala de azi[16]. În 1964 se realizează o restaurare în urma căreia partea superioară a sălii a fost legată cu o centură de beton armat[17].

Astăzi, ansamblul bisericii evanghelice este format din biserica-sală fortificată descrisă mai sus, turnul bastion din partea de nord-est, câteva fragmente din incintă păstrată în partea de  vest și sud-est la nivelul solului. În interiorul bisericii se mai păstrează elemente de arhitectură ce par a proveni din etapa gotică, cum ar fi o nișă realizată în bloc de gresie, amplasată pe peretele de sud al corului și ancadramentul aflat în poziție secundară a unei uși zidite în peretele de nord al corului (fig. 4, 4a).

În prezent comunitatea luterană din Seliștat este reprezentată doar de câțiva membrii iar biserica este semiabandonată, fiind utilizată rar pentru serviciul religios și mai mult pentru activități specifice taberei de tineret ce funcționează în imediata vecinătate a ei.

 

CERCETAREA ARHEOLOGICĂ

Cercetarea arheologică a fost gândită să se desfășoare în două etape: o etapă de cercetări preliminare derulată înainte de obținerea aprobărilor derulării proiectului de restaurare (desfășurată în anul 2018) și o etapă de cercetări arheologice extinse concomitent cu etapa de execuție a lucrărilor de restaurare (despre care  nu avem informații dacă s-a derulat sau nu). În acest sens a fost solicitată o primă autorizație de săpătură în care au fost planificate 4 unități arheologice: C1-C3 în exteriorul bisericii și C4 în interiorul bisericii (Pl. 1, 6-7). Aceste casete au fost amplasate în așa fel încât să se obțină informații legate de evoluția planimetrică și cronologia cimitirului din jurul bisericii. 

ÎN LOC DE CONCLUZII

Situația stratigrafică din jurul monumentului a fost puternic deranjată de șanțurile pentru drenarea apei pluviale, ce au fost săpate pe tot perimetrul exterior al bisericii. Pe latura de nord a bisericii șanțul de dren a distrus porțiuni din fundația sacristiei. În C1 și C2 sub stratul vegetal cu grosimi diferite se află un strat cu numeroase fragmente de țiglă și mortar, ce ilustrează o etapă de refacere ce poate fi conectată de restaurările din secolul al XIX-lea. Totodată, se poate afirma cu certitudine că a existat o sacristie pe latura de nord, abandonată și apoi demolată, ea fiind prezentă pe planul lui Treiber.

A fost cercetat și un nivel de înmormântare cu cel puțin două orizonturi de înhumări: unul anterior secolului al XVI-lea, în cadrul căruia mormintele sunt orientate vest-est și un al doilea, databil după secolul al XVI-lea, cu morminte orientate nord-sud sau sud-nord (fig. 5, 5b, 5d). Nici unul dintre morminte nu a avut inventar, motiv pentru care este dificilă o datare mai strânsă.

Mormintele cercetate pe laturile de est și sud, precum și în interiorul bisericii ilustrează cel puțin trei orizonturi de înhumări:

  1. Orizontul I – cîndva până la mijlocul secolului al XIV-lea (de acest orizont ar ține M10, ce este cel mai vechi mormânt și este anterior actualei planimetrii a corului);
  2. Orizontul II – din secolul al XIV-lea (contemporan construirii planimetriei gotice păstrată în mare parte și în prezent) și până la Reformă, orizont de care țin majoritatea mormintelor ce au orientare VE, situate mai ales pe latura de sud a bisericii;
  3. Orizontul III – după trecerea la reformă (după 1540), de care țin mormintele orientate NS și SN.

Analizând coroborat datele stratigrafice și orizonturile de înmormâtări din jurul bisericii se poate avansa, ca ipoteză de lucru pentru etapa a doua a cercetărilor arheologice, că biserica a avut cel puțin două faze planimetrice (fig. 11), așa cum sugerează poziționarea mormântului M10 din C2 și situația fundațiilor din C2 și C4. M10, ce a fost deranjat de fundația navei de sud, dar și elevații ce nu se țes cu fundațiile aferente, precum și existența unui fragment de zidărie  ce nu aparține nici de fundația arcului de triumf actual și nici de cele ale corului sau navei de sud actuale, toate sunt câteva argumente care ne îndreptățesc să lansăm ipoteza unei faze planimetrice anterioare celei actuale, cel puțin la nivelul corului, ipoteză ce poate în a doua etapă de cercetare (sau a fost clarificată în măsura în care această etapă a avut loc și nu avem noi informații aduse la zi) .


[1]  Karl Kurt Klein, Transsylvanica. Gesammelte Abhandlungen und Aufsätze zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen in Siebenbürgen (München, 1963), 180-181, 224, n. 28.

[2] Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania (București, 1992), 227.

[3] Albert Berger, „Volkszählung in den 7 und 2 Stühlen, im Bistritzer und Kronstädter Distrikte vom Ende des XV. und Anfang des XVI. Jahrhunderts”, Siebenbürgische Vierteljahrsschrift. Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde 17 (1894): 67.

[4] E. Wagner, Historisch-statistisches Ortsnamenbuch für Siebenbürgen, (Studia Transylvanica 4), Köln, Wien, 1977, p. 354-355; Árpád  R. VARGA, Erdély etnikai és felekezeti statisztikája Brassó megye településeinek etnikai (anyanyelvi/nemzetiségi) adatai 1850-2002 [Statistica etnicilor şi a confesiunilor din Ardeal. Judeţul Brașov. Date ale recensămintelor între 1850-2002], în http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002.htm (accesat: 12 noiembrie 2018). 

[5] Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, Bd. II: 1342 bis 1390, hrsg. von Fr. Zimmermann, C. Werner, G. Müller (Hermannstadt, 1897),110-111, nr. 694; Documenta Romaniae Historica. C. Transilvania, vol. X: 1351-1355, editor Ștefan Pascu (București, 1977), 343-344, nr. 328.

[6] Maria Emilia Țiplic, ”Oaspeții germani” în sudul Transilvaniei. Istorie, arheologie și arhitectură (sec. XII-XIII) (București, 2011), 287.

[7] Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, Bd. VI: 1458–1473, hrsg. von  G. Gündisch (București, 1981), 98-99, nr. 3249.

[8] Gustav Treiber, Mitttelalterliche Kirchen in Siebenbürgen. Beiträge zur Baugeschichte aufgrund der Raumverhältnisse (München, 1971), 102-103.

[9] Walter Horwath, Siebenbürgisch-Sächsische Kirchenburgen, baugeschichtlich untersucht und dargestellt, zweite, verbesserte Auflage (Sibiu=Hermannstadt, 1940), 15. Prima ediție a fost publicată în 1933; Herman Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen, 697.

[10] Virgil Vătășianu, Istoria artei feudale în țările române, vol. I (București, 1959),  122-123.

[11] Denkmaltopographie Siebenbürgen – Kreis Kronstadt 3.3.: Großschenk, Tarteln, Stein, Seiburg, Leblang, Bekokten, Felmern, Rohrbach, Seligstadt, Scharosch / Topografia monumentelor din Transilvania – Judeţul Braşov 3.3.: Cincu, Toarcla, Dacia, Jibert, Lovnic, Bărcut, Felmer, Rotbav, Seliștat, Șoarș , hrsg. von / editat de  Christoph Machat (Thaur bei Innsbruck, Sibiu, 1995), 315-317.

[12] Ibid.

[13] Juliana Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneşti săseşti din Transilvania (Sibiu, 1983), 26.

[14] Ibid.

[15] Denkmaltopographie Siebenbürgen, 315.

[16] Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen, p. 698.

[17] Fabritius-Dancu, Cetăţi ţărăneşti săseşti, p. 26.

.
.
.
.
.
.
.
.






comentarii
1 comentarii

Un articol foarte interesant. Asteptam si altele asemenea articole.
Lae
13.02.2023 20:03
Din aceeasi categorie
Abonamente

Filarmonica de Stat Sibiu

EVENIMENT TV
visa medica
Tribuna
TURSIB