1815 - PIUARIU-MOLNAR, Ioan (n. 1749, Sadu, Sibiu - d. 16 mart. 1815, Cluj) - 205 ani de la moarte: primul medic oculist, filolog şi traducător. Fiu al preotului din Sadu, Ioan Piuariu - luptător pentru drepturile românilor (Popa Tunsu). Se presupune că primele studii le-a făcut în colonia aromânească a Sibiului, urmând apoi liceul săsesc din Sibiu. După absolvire, se dedică medicinei: lucrea­ză ca doctor la Orşova, în Banat, apoi este medic în regimentul grăniceresc de la Jupalnic, fără să aibă studii de specialitate. După propria-i mărturisire, a deprins meseria de la un specialist grec; în 1776 e numit de către guvern, "medic al săracilor", lucru care îi asigura un salariu fix; din 1777 e numit "protomedicus", adică primul între medicii principatului. Multă vreme istoricii români au considerat că Ioan Piuariu-Molnar a fost primul doctor în medicină de naţionalitate română, însă cercetările ulterioare au dovedit că a fost un magistru chirurg (titlu academic, care nu scade cu nimic valoarea şi reputaţia lui ştiinţifică!). Din 1778 îşi continuă studiile la Facultatea de Medicină din Viena. Devine chirurg foarte cunoscut, puterea lui de vindecare depăşind graniţele Transilvaniei. Profesor de oculistică la Academia Regală din Cluj (1791), la Catedra de Oculistică înfiin­ţată pentru el. S-a căsătorit cu Ana Re­gina Sebastian, văduvă Arasni (1783), căsătorie care îi favorizează bunele relaţii cu saşii din Sibiu, ce îl vor sprijini pentru obţinerea titlului de nobil de Müllersheim (1792). Prelegerea inaugurală a cursului din 1791 a fost publicată doi ani mai tâziu, sub titlul: "Paraenesis ad auditores chyrurgiae in lyceo regio academico Claudiopolitano habita a Ioanne Molnar de Mullersheim de morbis et medicina oculorum profesore publico quum primum sua collegia ordiretur"/"Sfătuire rostită în faţa ascultătorilor în liceul regal clujean de Ioan Molnar de Müllersheim, profesor public al bolilor şi vindecării ochilor, când mai întâi şi-a deschis cursurile". Lucrarea are meritul de-a fi cea dintâi scrisă de un român în domeniul medical. A încercat să scoată un ziar pentru poporul român, întreprindere eşuată însă. Adept al Ilumi­nismului; colaborează la redactarea memo­riului "Supplex Libellus Valachorum" (1791). Tipăreşte "Retorică adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvântări. Acum întâiu izvodită pe limba românească. Împodobită şi întemeiată cu pildele vechilor filosofi şi dascăli bisericeşti" (1798) şi un tratat "Eco­nomia stupilor" (1785), o a doua ediţie apărând sub titlul "Povăţuirile de sporire a stupilor" (1808). Autorul celei dintâi gramatici române pentru germani ("Deutsch-Wala­chische Sprachlehre"", Viena, 1788) al unei istorii universale după Millot ("Istoria uni­versală", Buda, 1800); postmortem Hoch­meister îi publică un extras "Wörterbuchlein Deutsch und Walachiosches. Vocabularium nemţesc şi românesc" (1822). Sub influenţa Lojei francmasone Sf. Andrei din Sibiu (desfiinţată în 1790) a iniţiat prima publicaţie ştiinţifică medicală românească, "Sfătuire către studenţii în chirurgie" (1793), care, din nefericire, nu a apărut din lipsă de fonduri. În Revoluţia lui Horea, a avut rol de mediator între guvern şi românii răsculaţi. Ioan Piuariu-Molnar a trecut la cele veşnice la 16 martie 1815, fiind înmormântat la Biserica din Groapă, ctitorie a naşului său de cununie, negustorul Hagi Pop (Predescu, 1999, p.              564-565).
1750 - HERSCHEL, Caroline (n. 16 mart. 1750, Hanovra - d. 9 ian. 1848, Hanovra) - 270 de ani de la naştere: astronom englez, de origine germană, una dintre primele femei astronom (Popovici, 1977, p. 171).
1910 - KLEIN, Albert (n. 16 mart. 1910, Sighişoara - d. 8 febr. 1990, Sibiu) - 110 ani de la naştere; 30 de ani de la moarte: doctor în teologie, profesor, episcop (Lexikon…, 1993, p. ).
1940 - LAGERLÖF, Selma (20 nov. 1858, Värmland - 16 mart. 1940, Marbacka) - 80 de ani de la moarte: scriitoare suedeză, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (1909) (Stănciulescu, 2005, p. 716).
1995 - IANCULESCU, Magda (n. 30 mart. 1929, Iaşi - d. 16 mart. 1995, Bucureşti) - 25 de ani de la moarte: soprană română. Carieră internaţională, cu o manieră rafinată de interpretare, preluând roluri de soprană de coloratură (Lucia di Lammermoor, Lakmé),, cât şi de soprană dramatică (Tosca, Aida) (Stănciulescu, 2005, p. 596).