Tribuna
Anul începe în forţă, ca să nu ne plictisim... Ce îi mai preocupă pe români
Dumitru CHISELIŢĂ
1322 vizualizari
Anul începe în forţă, ca să nu ne plictisim... Ce îi mai preocupă pe români
Noul an "doi zeci-doi zeci" e la debut. La fel cum, în decembrie anul trecut, anul trecut era la final. Debutul văd că e în forţă, animat, cu acţiune, adrenalină şi "feedback" pe măsură (cam proastă ea, măsura). De la ofensiva de proiecte-mamut pe plan local: parcări sub şi supra terane, Stadionul, spitalul nu catedrala, la incendiile din Australia şi criza iraniană. Că românul, din naştere e specialist în orice şi aşa de implicat încât râde, înjură, boceşte, chiar se roagă la comandă. Ia să vedem...

Sibiul la început de an. Avem proiecte faine. În ritmul ăsta vor continua să fie proiecte

Pentru că nu mai e moda aia din vremea lui Ceauşescu cu angajamente, cu îndepliniri şi depăşiri de plan cincinal la început de an, la noi la Sibiu, avem alte metode din acestea motivaţionale: ni se prezintă frumoase proiecte despre şi din oraş. Bine şi aşa, zic eu, cu strada ne-deszăpezită, de decenii, decât de temperaturile "peste normalul acestei perioade" şi peticită cu ceva asfalt doar înainte de Prezidenţiale.
Deci ce vom avea? Păi, o dată, un nou stadion. Aşa, pe proiect, arată bine. Chiar dacă proiectantul ne arată nişte dealuri în loc de centrul Sibiului, dar hai să zicem că nu e acurateţe generală, ci doar particulară. Nu ştiu cum se încadrează în peisaj, deocamdată Municipalul a fost "modernizat", la cum văd pe după gard, cu desfiinţarea tribunelor iar partea spre parc a fost zugrăvită ciudat. Sau cu alte detalii care mi-au scăpat, îmi scapă şi îmi vor scăpa, de detalii ce sunt. Cică noul stadion, când va fi, va putea găzdui meciuri de cupă europeană. Asta dacă vor voi nemţii sau italienii să-l închirieze, că la ce fotbal avem la Sibiu...
O altă idee sunt parcările acelea sub-supraterane, care mă vor amuza teribil, mai ales cea dintre blocurile din Hipodrom. Mai ales că sunt curios unde îşi vor parca maşinile cei care şi le parchează acum, pe viitorul loc de par­care. Ce fac? Le duc în câmp? Le bagă în chimniţă? Le urcă în apartament? Iar apoi, la finalizarea din anul 202zecişiniştiucât, vor afla că oau ce parcare meseriaşă şi sub-supraterană avem în cartier, dar că... nu e moca. E pe bani. Neavând maşină ("Cuuuuum, tu nu ai maşinăăă?"), mă vor amuza doar cozile la intrare-ieşire. De parcările din Gării sau de la Piaţa Cibin nu zic nimic. A, sub Piaţa Cibin este o fortificaţie medievală întreagă, dacă nu ştiaţi. Sub Gării, nu, că s-a cercetat anterior.
*********
Interesantă atitudinea aceasta a multor dintre sibienii noştri. Se sperie, intră în panică, îi ia tremuriciul ori de câte ori ba sună alarma când e zi de apărare civilă, ba când sunt exerciţii NATO de zboară elicopterele militare pe cer, ba când bubuie aruncătorul de grenade în Poplaca. Dar NU se stresează când, de prin 20 decembrie până după Anul Nou, Sibiul suna ca la Decembrie 1989, de ziceai că se filmează ceva, de la atâtea petarde bubuite, nu îi deranjează focurile de artificii care sunau pe străzi de zici că Sibiul este supus unui bombardament aerian.
*********
A crescut îngrijorător numărul accidentelor ale căror victime sunt pietonii. Mai ales pe arterele acelea lungi unde seara-noaptea poţi să o arzi în viteză. Culmea, am citit şi sfaturi ale celor de la volan care îi învaţă pe pietoni cum să treacă pe zebră... Numai că nu le-a cerut să poarte şi veste reflectorizante pe ei, să fluiere din mijloace de fluierat, ori, de ce nu, să facă şi plecăciuni când mai trece o fiţă de maşină de fiţe, că, vorba aia, unu-i şmecherul şi altul e fraierul. Ce să povestesc, eu am păţit-o şi pe ziuă, şi nu neapărat cu maşini de maşini. Îmi amintesc de nea ăla care a uitat că e zebră unde era zebră, de alt nea, de Germania, care a intrat în giratoriul de pe Vlaicu aşa, "full speed", sau de toţi ăia care, atunci când apare zebra la orizont, în loc să reducă, o "calcă".

România la început de an: bulibăşeală la greu şi fake news idem

A, era să uit!. Că tot a fost o întreagă serie de sărbători care a trecut, cel mai mult mă seacă la ortodocşii mei faza asta cu "tradiţia" şi cu "aşa se face". Hai, că de foamea de shopping am tot scris şi asta nu trece lesne, că omul când se vede cu coşul semi-plin la mall, are deja impresia că a uitat ceva să cumpere şi, deşi nu a uitat, el se ambiţionează să facă plinul cu orice, mai ales cu ce nu are neapărată nevoie. Dar aici vorbim de altceva. De toată tevatura asta de dinaintea şi din timpul sărbătorilor. Facem curăţenie ca apucaţii în casă, de parcă nu am face curăţenie săptămânal sau periodic. Asta ca să putem zace de oboseală exact când nu e de zăcut. Facem mâncare cât un restaurant, pentru cele patru zile în care vom sta şi, în Numele Naşterii Domnului sau a Anului Nou, vom băga la maţ şi vom goli sticlele de băutură. Mai ales vin, pentru că "aşa e tradiţia". Tot în numele acestor sărbători, ne mai întâlnim aşa, în grupuri, pentru a ne uita la televizor, în smartfon sau a mai bârfi pe unii şi pe alţii. Ca să nu mai vorbim de toate informaţiile aduse din fundul epocilor în care noi eram teribil de păgâni, despre superstiţii din seria "to do/to do not" (ce se face - ce nu se face), jocuri de capre, de măşti, de urşi, vâsc aducător de noroc, mâncat de ne-găină dar de peşte pentru că unul umblă aşa şi celălalt altfel şi aşa vei umbla şi tu în noul an. Şi aşa mai departe. Păi parcă ne numeam popor creştin, nu? De ce ne agăţăm de lucruri ne-creştine?
A, la fel de ne-creştin lucru este şi îmbulzeala la Aghiasmă din Piaţa Mare, unde tot timpul se lasă aproape cu omor. Pe cuvânt, nu îţi vine să crezi câtă voinicie zace în "seniorii" (şi unii destul de ne-seniori) ca să împingă, până la nivel de chemat Ambulanţa, doar pentru a... împinge. Că alt rezultat nu este. Chiar nu înţeleg, după atâtea decenii de stat profesionist la coadă, că, dacă stai în ordine, prinzi mai repede? Şi la Paşti era la fel, dar, cel puţin la noi la biserică, oamenii au înţeles cum stă treaba şi s-au adaptat. Avantaj ei.

Anul nou a început, politic social vorbind, pe panică.

Mai ales financiar-personală. O dată, nu cresc alocaţiile pentru copii. Era vorba să ajungă la 300 de lei/copil, dar Guvernul a zis că nu se poate, că se creează dezechilibru şi că mărirea trebuie făcută "raţional". Acum, vă întreb pe voi, părinţi, ce faceţi, lunar cu 300 de lei per copil? Ajung? Dar cu mai puţin de 300 lei per copil? E OK, ajung banii? Hai să zicem că o alocaţie lunară pentru copii de 300 de lei ar fi, cu sau fără ceva mărunţiş, 30 de lei pe zi. Îi poţi cumpăra la copil cinci borcane de zacuscă, sau cinci pâini, sau un fel doi la un restaurant normal. Dar ce nu poţi face cu 30 de lei pe zi?, a uitasem, NU e 30 lei pe zi pentru că Nu se măreşte aşa, iraţional, că nu-s tarifele la energie sau carburanţi.e că e de pensionare,
ca să nu mai dăm banii pe ei.
Oricum, ministrul Finanţelor, Florin Cîţu, ne linişteşte în felul lui. Că dacă nu se reformează sistemul de pensii, noi, ăştia născuţi pe când era paranghelie la Woodstock şi război în Vietnam, o să luăm din aia... cum ne spuneau intelectualii în perioada REZIST, când a venit băiatul acela cu plăcuţele suedeze. Adică mumu. Şi nu mumu PSD, ci mumu contribuabili. Adică, dragi colegi de generaţie şi făcători de revoluţie, ar fi bine să rămânem tineri şi voinici până la adânci bătrâneţi, că atât cât am dat la stat din salariile noastre, atât nu vom primi înapoi. Bine că avem pensii speciale, cu sume speciale, la vârste speciale. Dar asta cică nu e discriminare.

Scad salariile profesorilor?

Daaaaaaa, zic reţelele. Nuuu, zice Ministerul. Pe cine să crezi? Oricum chestia mă lasă rece, nefiind din categoria veşnic avantajată a bugetarilor. Măcar de s-ar mai regulariza, ca să spun aşa, procesul de învăţământ, ca
să nu avem, din nou, profesori cu salarii mărite şi elevi cu super-note la BAC dar care să aibă dificultăţi de exprimare în română-scris ori lipsuri revoltătoare în minima cultură generală. Apropo, pe 17 decembrie 2019, am văzut, la Timişoara, un sondaj pe stradă în care tineretul acesta habar nu avea ce s-a petrecut acolo în 1989 şi dădeau răspunsuri demne de stand-up comedy.

Lumea la început de an. Urâtă

Deci avem stare de conflict în Iran. Chiar mi-era dor, că uite, câteva luni nu a mai fost niciun conflict din ăsta major, şi se plictisea lumea. Americanii lui Trump au reuşit performanţa de a întoarce pe dos IAR Orientul acela Mijlociu, executându-l "chirurgical", via dronă (cum am auzit despre războaiele astea globale, din joystick, că acum poţi merge la război în timpul serviciului iar după aia să mergi acasă să petreci cu familia) pe un anume Qasem Soleimani, despre care nimeni nu ştia înainte, dar la care toţi acum sunt experţi. La fel cum sunt experţi în relaţiile SUA-Iran şi în Iranul liberal din vremea şahului Reza Pahlevi. Acum taberele sunt împărţite: unii sunt anti-americani şi îl înjură pe Trump că vrea, ca orice preşedinte american respectabil, războiul lui, şi îi laudă pe iranieni că sunt o oază de nesupunere mondială şi de independenţă proprie. Cam cum era România sub Ceauşescu. Ceilalţi sunt mai mainstream, adică îi fac nebuni şi extremişti pe iranieni şi justifică măsurile americane. Acum e de văzut. Dacă în două săptămâni nu va fi ceva mai serios, vom avea iar "războiul asimetric", din perioada ocupării Irakului, numai bun pentru a ne acomoda iar cu "ameninţare teroristă" pe tot globul. A, şi poate ceva criză a petrolului, că e zonă fierbinte, şi atunci să vedem distracţie.

Cum a cedat încălzirea globală spiritului creştin

Evident că toţi avem cunoştinţă de incendiile din Australia. Bineînţeles că toţi am bocit şi am dat share şi am pus emoticoane înlăcrimate la imaginile cu animale carbonizate, ursuleţi koala în posturi destul de stresante psihic pentru privitori, la canguri care sar pe fond de "zid de flăcări", chiar dacă nu ştim să arătăm exact pe hartă unde e acel NSW - New South Wales.
Ecologiştii şi enviromentaliştii de serviciu, abia au aştetpat să ne arate obrazul şi să îşi arate gradul de "awareness" cu privire la "Global War­ming" - încălzirea globală şi rezultatele ei dezastruoase. Imaginile erau de un aşa impact încât am văzut şi cerbi cu coarnele în flăcări, deşi în Australia nu există aşa ceva. La fel s-a plâns şi când erau incendii în Amazonia, la fel nu prea s-a plâns când erau focuri în Siberia (e Rusia lui Putin, foaie verde....) la fel s-a lăcrimat şi când Greta a spus Hau der iu la ONU. Numai că, dintr.-o dată, a venit un curent creştin peste toţi cei atenţi la australieni. "Să ne rugăm să înceteze focul" "Pray for Australia!".  Chiar şi ăia care râdeau astă vară de români că fac slujbe pentru venirea ploii, o dădeau cu prayer-uri intense. Şi, în loc ca focul să se întindă, aşa, ca de Global Warming, a venit ploaia.
Şi toată lumea s-a bucurat. Şi a dat slavă lui Dumnezeu, că le-a ascultat rugile. Aşa că la meciul acesta, Religion - 1, Global warming - 0.
Şi apropo, tot văd ştiri din zona anglo-saxonă despre ceva arestări, în Australia a unor persoane bănuite de incendiere voluntară. Adică avem o încălzire globală cu mâini şi cu picioare... dar staţi liniştiţi, Climate Change stă la pândă şi va lovi din nou. La Sibiu temperaturile nu prea mă conving de vreo încălzire, nici măcar în casă, când porneşti centrala.

(Pen)ultima oră

Firea le-a spus celor care o contrează că "Mutaţi-vă din Bucureşti, dacă nu vă place în Bucureşti!". Aşa îmi auzeam şi eu în 2007, când comentam despre neregulile din Sibiu: "Nu-ţi place, du-te la Bucureşti!". Fie roata şi pătrată...
A, am aflat că Iranul are o "armă secretă" foarte tare. "Luptătorii proxi". Adică o reţea de miliţii străine şi foarte fidele cauzei. Bine. Chiar nu ştiam. Zici că citesc din cartea lui Mădălin Hodor despre Revoluţie. Oricum, am chef să auzim (şi) de bine.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Muzeul Brukenthal

Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia