Tribuna
PNL
Antract: "Aşteptăm să ne chemaţi şi la 140 de ani!"
Andra MARINESCU
1843 vizualizari
Antract:
Vin foarte des în Sibiu şi poate ar fi incorect să spunem şi că, pentru ei, oraşul de pe Cibin e o a doua casă. Ci doar... acasă. Acum 30 de ani, au pornit la drum. Cu chitara în mâini, cu vocea la microfon, cu toba şi cu alte instrumente care să le devină tovarăşe pe scenă. Antract a fost trupa care a deschis seara de sâmbătă a "Festivalului Tău”, cadoul pe care cotidianul nostru, Tribuna, l-a dăruit cititorilor săi, la împlinirea a 130 de ani de când a apărut primul număr. "Aşteptăm să ne chemaţi şi la 140 de ani!”, au spus, într-un interviu acordat TRIBUNEI, membrii formaţiei.
Anul acesta, trupa de rock Antract sărbătoreşte 30 de ani de când a cântat pentru prima oară în faţa publicului. Prezenţi la “Festivalul Tău”, din Piaţa Mare, cei patru membri ai formaţiei ne-au desluşit mai multe, în culise, după repetiţiile ce au adunat sute de oameni, chiar înainte cu câteva ore de începerea propriu-zisă a concertului. Paul Radu (voce), Bobiţă Cătuşanu (bass), Ilie Manole Vlad (chitară) şi Răzvan Gorcinski (tobe) au fost foarte deschişi. Astfel, am aflat că, deşi au 30 de ani - spun ei - nu sunt deloc în urmă cu noutăţile muzicii. "Deşi avem 30 de ani, suntem o trupă destul de actuală, pentru că am reuşit să ţinem pasul cu ceea ce industria muzicală din Europa cere în acest moment, în sensul că toată lumea care ne ascultă găseşte în muzica formaţiei sonorităţi noi. Asta înseamnă că am reuşit, cel puţin pentru moment, să depăşim acel statut al unei trupe care, deşi are 30 de ani, e un pic pră­fuită...", spune Bobiţă Cătu­şanu, liderul trupei Antract. Acesta a dat şi startul acestui drum. Acum circa trei decenii, vâlceanul a dat naştere formaţiei care ridică publicul în picioare la fiecare concert.

Inspirat de revistă

Povestea Antract nu s-a numit aşa dintotdeauna. "Iniţial ne-am numit Mini-Paradox, pentru că Paradox era trupa cea mare, care
ne-a descoperit pe noi. Dar, crescând, ne-am dat seama că trebuie să avem o identitate a noastră şi nu putem fi la nesfârşit Mini-Paradox. Şi atunci am ales Antract, într-o conjunctură care deja este ştiută cel puţin de fanii noştri", povesteşte Bobiţă. Ei bine, dacă nu toţi cititorii cunosc povestea, botezul trupei a fost cam aşa: "Eram pe coridoarele Radiodifuziunii Române, imprimam o piesă. În acele vremuri, în anii '80, se făceau comisiile care să treacă textele pe care le cântau formaţiile rock la vremea aceea. Şi ne-au întrebat la un moment dat cum ne cheamă. Am zis: formaţia Mini-Paradox. Şi au zis că nu le place şi că trebuie să ne schimbăm numele. Şi am găsit repede un nume: Antract. Era numele unei reviste a Teatrului din Piteşti, "Alexandru Davila". Mi-a plăcut că are legătură cu scena, că e acea pauză dintre actele unei piese de teatru", desluşeşte secretul fondatorul trupei.

O viaţă dedicată muzicii

Pentru ei, ziua de 8 martie nu înseamnă numai ziua când mamelor, soţiilor ori prietenelor le oferă un buchet de flori şi le spun “La mulţi ani!”, ci chiar ziua de naştere a Antract. Nu toţi au fost în formaţie de la început, dar au aceeaşi pasiune, care le-a devenit, în fond, o meserie mult iubită de fiecare în parte. “Nici nu îmi aduc aminte ce am făcut înainte să cânt. Cânt de la 14 ani încontinuu”, mai spune Bobiţă Cătuşanu.

La Sibiu, acasă

Cel care îi face pe băieţi să se simtă la Sibiu ca acasă este Ilie Vlad Manole, sibianul care şi-a dorit dintotdeauna să facă parte din trupă. “Eu cânt cu Antract din vara lui 1997. Am ajuns nu ştiu dacă neapărat dintr-o întâmplare sau dintr-o şansă, dar cert este că la Antract mi-am dorit să cânt. Ascultam albumul lor, <<Blestem>>, un album pe care băieţii l-au scos în ‘95. Pe vremea aceea, lucram într-un bar şi îl puneam des acolo, spunându-mi: <<Uite, asta este o gaşcă în care
mi-ar plăcea să cânt>>. Şi astrele au făcut în aşa fel încât, în 1997, eu să ajung lângă ei”, povesteşte chitaristul, ce a făcut parte mai înainte din formaţia RIFF. Cu toate că face parte din Antract de ani buni, nu a lăsat Sibiul pentru Bucureşti. “Nu stau în Bucureşti. Mă încăpăţânez să stau în Sibiu. Ei tot trag de mine, de foarte mult timp, dar nu pot să mă despart de oraşul ăsta. Nu sunt croit pentru Bucureşti. E puţin greu, dar mi-am asumat asta şi prefer să fac naveta ca să locuiesc aici”, spune Manole. Este căsătorit şi are trei copii. De altfel, speră ca cel mic să îi calce pe urme şi să ţină chitara în mână, la fel ca tatăl său.

“Cam sătui unii de alţii”

Ce face în timpul liber Antract? “Nu prea ieşim împreună, că suntem cam sătui unii de alţii. Petrecem foarte mult timp împreună, chiar mai mult decât cu familia. Dar atunci când avem timp liber, mai ieşim cu ceilalţi prieteni, mai stăm cu familia”, povestesc băieţii. Paul Radu, solistul trupei, are şi o altă mare pasiune: motocicletele. “Am cea mai frumoasă motocicletă din ţară”, spune zâmbind. La rândul său, Bobiţă Cătuşanu se poate mândri cu reuşitele din domeniul fotografiei. “Am reuşit să fiu primul din România care face o expoziţie tridimensională cu alţi prieteni de-ai mei, cu Muzeul Satului din Râmnicu Vâlcea. E vorba de o expoziţie ce a fost vernisată inclusiv în foaierul Senatului României şi sunt bucuros că a fost în premieră”, spune basistul.

Cea mai cerută piesă: “Eşti frumoasă, dar eşti proastă”

Pe scena Festivalului Tău, artiştii au smuls mii de ropote de aplauze cu simpatia, carisma şi melodiile lor. Cea mai iubită de public - spun ei - este piesa “Eşti frumoasă, dar eşti proastă”. “Nu e un cântec maliţios, care vrea să facă mişto de fete frumoase, ci este un cântec care amendează forma lipsită de conţinut”, explică Paul Radu.
De Sibiu, îi leagă, aşadar, Manole. Dar şi publicul, şi atmosfera pe care reuşesc să o facă alături de spectatorii de aici. “Niciodată nu ocolim Sibiul în turneele noastre, pen­tru că este un oraş ex­traordinar de frumos. Am fost onoraţi când am primit invitaţia să cântăm pentru TRIBUNA.Tuturor cititorilor le dorim să fie la fel de con­sec­venţi. Este o vârstă, cea de 130 de ani, onorabilă, impre­sionantă. În seara concertu­lui, a fost un public minunat. Aşteptăm să ne chemaţi şi la 140 de ani!”, conchid mem­brii trupei Antract.



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Forumul German

qhouse sibiu

Palatul Brukenthal Avrig

sevis

Vacanta Eurotrip
info
publicare anunturi
Licitatie publica

accentmedia