Tribuna
Fabrica Sevis
Aniversarea lui Brukenthal, dincolo de temenele sau naţionalisme (I)
Baronul Samuel von Brukenthal, de la "personalitate europeană" la "ucigaş de români"
Dumitru CHISELIŢĂ
7634 vizualizari
Baronul Samuel von Brukenthal, de la
© Dumitru CHISELITA
Aşa cum se ştie şi aşa cum am tot scris de mai că ne-am plictisit (dar asta-i meseria, ce să-i faci), anul acesta, 2021, se împlinesc 300 de ani de la naşterea lui Samuel von Brukenthal, baron, ctitor al muzeului cu acelaşi nume, guvernator al Transilvaniei şi pretext pentru anumiţi sibieni să arate cât de mamă-mamă îl iubesc şi apreciază, şi pentru alţii cât de mult îl detestă. Că dacă i-aş întreba unde e amplasată Hecate în muzeu sau unde a fost înainte glastra aceea cu bucălaţi, ar strica tastatura tot dând pe Goagle sau dând doar cu presupusul. Da, toţi sibienii adevăraţi de reţele şi comentarii au vrut să arate cât de ataşaţi sunt personalităţii copleşitoare a lui Brukenthal, cât de pe spate s-au dat de admiraţie cu privire la moştenirea sa via muzeu (evident) la cât de iluminist a fost deşi a murit în secolul al XIX-lea când deja Iluminismul nu mai era o chestie cool şi la cum a contribuit la dezvoltarea Sibiului chiar. În paralel, ca replică la temenelele balcanice ale "mittel-europenilor de la Sâghii, a bubuit un naţionalism de buturugă, ce a opus execuţia lui Horea, Cloşca şi Crişan întregii personalităţi a lui Brukenthal, care a ajuns un fel de mâncător de români. E o reacţie neplăcută, dar oarecum normală la cât de unsuros pupă unii efigii de decedaţi.

În altă ordine de idei, dacă tot e moda să te baţi cu cărămizi, BCA-uri sau dale înierbate în piept pe moştenirea lui Samuel von Brukenthal, ar fi bine de văzut că multe din moştenirile sale sunt cam vraişte, dacă nu cumva chiar rase de pe suprafaţa Pământului Crăiesc. Ia să vedem de toate astea. Dar acum subiectul va fi altul.

Slavă lui Brukenthal! Sau cum se întrec "europenii" de sibieni şi "ardelenii" în temenele fanariote

Da, sunt 300 de ani de la naşterea baronului Samuel von Brukenthal. Prilej de a se organiza un adevărat festival "Cântarea Brukenthalului". Pentru că aşa ştim noi, românii, să omagiem un personaj, la modul "Slavă lui Stalin" şi "Din plai de Olt, stejar de Scorniceşti". Adică un fel de cultul personalităţii. Că asta ştim.
 Brukenthal a fost "un european timpuriu". A fost contemporan cu Voltaire, cu Rousseau, cu Maria Theresia. Cu George Washington nu a fost, că n-am citit asta nicăieri. A fost cel mai important colecţionar care a deschis cel dintâi muzeu din România (din România? Chiar?). Un exemplu pentru toţi. Un om înaintea vremurilor sale. El a lăsat moştenire Si­biului, Europei, posterităţii, mapamondului, galaxiei, colecţiile sale consistente cu tot felul de chestii, de la tablouri de valoare la clavecinul acela din salonul de muzică şi atlantul acela cu mâna veşnic ruptă de la intrarea în curtea 2 a palatului, pentru că de aia avem restauratori. Brukenthal a cultivat mediul intelectual şi "a creat o adevărată oază culturală în Sibiul finalului de secol XVIII" (adică restul Transilvaniei era un deşert de neghiobi, nu?).

Brukenthal chiar a apărut la un festival de folclor întreţinându-se prietenos cu... ţăranii români, într-un tablou dansant care reda după ureche un târg în Sibiul de final de secol al XVIII-lea. Brukenthal a umblat pe străzi şi s-a lăsat pozat la selfi, alături de soţia sa, Sofia. Se scrie în texte "Baronul" cu "B" mare, (deci şi Bucătar-şef sau Grăjdar ar trebui să se scrie tot aşa), pentru că dacă scrii Domnul Manager sau Domnul Preşedinte tot cu majuscule, de ce să nu scrii şi un titlu nobiliar, chiar dacă România, din câte îmi amintesc, e republică. Brukenthal va avea statuie în Piaţa Mare (deşi se pare că nu a cerut asta, dar nu te pui cu posteritatea...). În aceste zile, toată lumea bună care se consideră cultă, arată cât de alături de Brukenthal este ea, cât îl apreciază şi cât de conştientă e de moştenirea sa lăsată poporului.

M-a amuzat şi mâhnit postarea unui amic de reţele care, de dragul lui Brukenthal şi a etniei din care face parte fostul guvernator al Transilvaniei, a pus accent mai mult pe cât de beliţi sunt românii faţă de alţii.  Aflu astfel că Samuel von Brukenthal n-a fost "român neaoş", că s-a născut în Transil­vania care nu era în România atunci, că a mers la Viena despre care unii nu ştiau pe unde e deoarece erau, desigur români proşti, că Brukenthal a lăsat moştenire muzeul pe când "majoritarii" nu ştiau ce-i aia muzeu. Apoi dă în laude demne de al XIII-lea Congres al Partidului, cu "baronul" pe post de Ceauşescu. Aşa înţeleg că Brukenthal a contribuit la dezvoltarea Sibiului. Şi că palatul din zona istorică "săsească" (neapărat de precizat asta, pentru valahii inculţi) aduce sute de mii de turişti. Concluzia fiind că Brukenthal înseamnă cultură. Şi nu orice cultură ci doar una pentru lumea civilizată şi în ciuda "patriotarzilor". Vorba brigadierilor de la Bumbeşti-Livezeni: "Construim fără burghezie şi împotriva ei".

Veţi spune că e doar o postare singulară a unei persoane şi că îi acord prea mare atenţie. Numai că postarea asta arată exact modul de gândire a unei anumite categorii de "sibieni" şi de "ardeleni" care se mân­dresc, slugarnic, cu ce nu e al lor. Evident că ei, ca valahi, nu aveau acces nici să atingă poarta Palatului Brukenthal, necum să pătrundă în pinacoteca de la etaj să o viziteze, dar sunt foarte mândri că Sibiul "avea muzeu", desigur, când la Bucureşti cântau meterhanelele. Tor ei sunt daţi pe spate de ce palat Brukenthal era în Piaţa Mare, deşi strămoşii lor aveau voie acolo doar în zi de târg. Da, românii au fost aşa de prăpădiţi că nu au construit palate şi catedrale gotice. Detaliul că nu aveau voie asta le sare super-experţilor în istorie de cafenea.
Tot aşa, aflu, dintr-o replică a unei persoane celebre că Brukenthal a înfiinţat burse şcolare şi universitare în Mărginime şi în satele din jur. De pe urma burselor bruckenthaleze, au apărut şi primii valahi care au fost profesori, medici, avocaţi.

Ideea e că la finele secolului al XVIII-lea, Sibiul nu era, cum s-ar spune, un exemplu de civilizaţie şi urbanism. Zidurile cetăţii erau ruinate şi inutile deja, pâraiele de pe uliţele cetăţii erau orice, de la adăpat vite la transportat gunoaiele, nu se putea vorbi de confort dincolo de zona "elită" din jurul celor trei pieţe, militarii austrieci "cazaţi" la sibieni îşi făceau de cap. Nu mai pomenim de apa potabilă care totdeauna a fost o problemă în oraş. Sibiul era, da un oraş al vremii sale şi atât. Iar de bunul mers al oraşului se ocupa Primăria, nu guvernatorul Transilvaniei. Despre bursele oferite cu generozitate valahilor de către Brukenthal nu am auzit nimic până acum. Ştiu că Ioan Piuariu Molnar a fost sprijinit de Brukenthal la un moment dat, dar să nu uităm că ambii erau masoni. Dar asta nu a însemnat că baronul arunca cu banul în tot valahul ortodox care dorea să ajungă mare intelectual.

Mitul lui Gheorghe Lazăr, "fiul din flori" al lui Brukenthal

O altă "armă secretă" în favoarea iubirii de români a lui Brukenthal este cazul "fiului din flori" Gheorghe Lazăr. O adevărată telenovelă sau film indian, cu acţiunea pe domeniul de la Avrig. Samuel von, cât e el de baron, dă iama ca un tăuraş în slujnicuţele românce pentru că era un european iluminist, iar de pe urma unei idile mai intense cu una din valahe, ia naştere... tadammmm: Gheorghe Lazăr.
Evident că fiind un baron corect şi european (şi neavând urmaşi) domnul von Brukenthal îşi cultivă vlăstarul mai pe faţă, mai în secret. Altfel e inexplicabil până acum cum a făcut el aşa o pasiune pentru un fiu al lui Lăzăroaie (cică aşa se numea de fapt), neam de ţărani liberi şi înstăriţi, de îl ţine pe lângă el, ("l-a luat la el încă de mic copil")  la curte. Apoi îi plăteşte studiile la şcoala din Sibiu, la şcoala din Cluj, ba chiar pune pile ca el să studieze la Viena.
Ca o culme a culmilor, Gheorghe Lazăr (tot acum aflu) era singurul neam de valah care avea voie să intre cu calul în Sibiu, când dorea el.
Iubirea asta dintre tata Brukenthal şi fiul Lazăr a fost aşa de secretă încât nu e niciun document, nicio hârtiuţă care să demonstreze că baronul a cheltuit vreo centimă pentru un anume Gheorghe al lui Lăzăroaie din Avrig. La fel, nu există vreo corespondenţă între cei doi. Ori măcar ausweis-ul acela prin care Lazar & calu-so se puteau da prin centrul Sibiului.
Conform istoriei adevărate, nu cea emisă de snobilimea locală, Lazăr, fiu de ţărani bogaţi din Avrig, a fost trimis "mai departe" la studii, de fapt, de către dascălul său, Ioan Barac şi de către cumnatul său, care era preot. A ajuns să studieze la liceul catolic pentru că nu exista liceu ortodox românesc, deci e fără logică ca Brukenthal, evanghelic, să pună pile pentru fiu-su din flori ortodox, la un liceu romano-catolic. Banii de studii sunt ori de la ai lui, ori câştigaţi de el din meditaţii. Facultatea de la Viena e urmată printr-o bursă din taxa sidoxială plătită de credincioşi bisericii. Bisericii ortodoxe. Deci nu erau, din nou, pile sau bani din partea baronului. Care la acel moment era mort.
Super-mândrii aceştia de "moştenirea culturală a BaronuluI" care-şi porcăie naţia din care fac parte se pare că nu au idee că Samuel von Brukenthal, dincolo de faptul că era slujbaş imperial, deci austriac, nu a uitat că este sas transilvănean. Nu şi-a uitat etnia, nu s-a dat "austriac" şi a luptat pentru drepturile co-etnicilor săi. Şi de aceea, neavând moştenitori, şi-a lăsat după moarte, colecţia şi ulterior averea comunităţii. Mai exact, colecţiile sunt oferite testamentar, Gimnaziului Evanghelic, iar averea şi palatul din Piaţa Mare îi revin nepotului Johann Michael Joseph von Brukenthal. Dar moştenirea lui Brukenthal este şi ea interpretată ciudat spre comod. Vom reveni asupra ei.

Brukenthal cel Ticălos şi Sadic.  Arta de a cădea în caraghios de la atâta ură

Ca o replică, normală i-aş spune chiar, la olimpiada de sărumâini şi sala­maleicumuri la adresa baronului, pardon Baronului, a apărut, fulgerător, o altă imagine a lui Samuel von. Aceea de ucigaş sadic şi zbir al românilor ardeleni. Aflu, din postări vehement ultra-patriotice, că Brukenthal  nu a fost deloc un umanist luminat şi că, scurt, nu merită să fie sărbătorit de români. Pentru că baronul ne socotea ca fiind fiinţe de categorie inferioară. Un fel de nevaccinaţi adică. Aici trebuie să dăm dreptate, românii erau socotiţi persoane de categorie inferioară de către cele trei natiuni, cea săsească, ungară şi secuiască. Deci hai să fim sinceri, Samuel von Brukenthal, baron şi guvernator al Transilvaniei, o fi fost el iluminat, iluminist, şi mai nou european, dar nu cred că era înnebunit după valahi.
Dar de aici până la reprimarea violentă a răscoalei de la 1784 şi ordonarea execuţiei prin tragere pe roată a capilor ei, e totuşi destul de mult.
OK, poate explică ardeleniştii iubitori de imperii şi giga-sibienii adevăraţi (cu certificat de naştere în altă parte) de ce în super-Ardealul acela civilizat mai existau iobagi când în alte ţări europene nu mai era vorba de aşa ceva. Şi că, în ciuda reformelor împăratului Iosif al II-lea, Transilvania-Siebenbuergen-Erdely (vorba unui ardelenist separatist de facebook) se ambiţiona prin nobilii săi, să rămână la privilegiile medievale.
Nu ştiu dacă au existat (necum dacă au fost ordonate de Samuel von Brukenthal) execuţii ale românilor "la stîlpul infamiei" în Piaţa Mare pentru că au rămas peste noapte în cetate sau pentru că nu se supuneau umilinţei de a merge prin noroiul din mijlocul drumului în vreme ce saşii mergeau pe trotuare... Hei! Stop!

Dacă românii erau obligaţi să meargă pe "calea vacii", ar fi mers exact prin cursul de apă (care era şi, repet, canalizare, fleşcăind cu opincile ude pe toată lumea prezentă. În plus, nu ştiu cum mergeau privilegiaţii de saşi pe trotuare atâta vreme cât trotuare nu existau în Sibiu. OK, nu le era permis valahilor îmbrăcaţi ţărăneşte să se promeneze prin Oraşul de Sus, dar până la proba contrarie, nu cred că a fost executat vreunul pentru asta.

Despre Hora de la Rusca din Sebeşu de Jos, un alt argument din arsenalul anti-Brukenthal, părerea mea e că avem de-a face cu jumătate fapte, jumătate ficţiune culturală comunistă.
Credibil este că sebeşenii de jos "şi-au luat liber" în a doua zi de Rusalii, de la moşia lui Brukenthal, nemailucrând-o şi s-au dus acasă, şi au jucat faimoasa horă cu noduri de la Rusca. "Cine-a făcut hora-n deal? Slugile lui Brukenthal/ Cine-a făcut hora-n vale?/ Slugile măriei sale." Nu ştiu încă de vreun document care să confirme revolta sebeşenilor, deci nu se poate nega 100% existenţa acestei revolte paşnice a "slugilor lui Brukenthal".

Textul horei însă, după opinia mea, este mult "pieptănat" şi nu e original din secolul XVIII.  De exemplu asta, cu "Vom trăi cum vom putea/ La ciocoi n-om mai lucra", sau "Să spunem şi la vecini/ Că pământul moştenim/ Haideţi, fraţilor, cu noi/ Ca să mergem la ciocoi/ Să cerem pământu-napoi" miroase de la o poştă a reformă agrară, iar versul "Pământul nu-i ciocoiesc/ Îi al celor ce muncesc/ De vreţi să trăiţi, ciocoi,/ Munciţi alături de noi/ C-a sosit timpul, măi frate,/ Ca să ne facem dreptate/ Noi pământul îl muncim/ Noi stăpâni pe el să fim" este extrem de comunist pentru secolul lui Brukenthal şi al împăratului Iosif al II-lea "demofilul". "Construim fără Brukenthal şi împotriva lui".
Finalul horei pe care am re-construit-o din diverse variante care circulă prin virtual, este clar că miroase cel mai tare a făcătură
/ Faceţi, ţărani, horă mare/ Peste vechile hotare/ De la munţi şi pân-la mare/ Să-nvârtim hora frăţească/ Pe câmpia românească/ Ca nimeni să nu-ndrăz­nească/ Pământul să ni-l răpească/ Decât iobagi la pământ/ Mai bine cu toţi în mormânt" ! miroase clar a licenţă proletară. Pentru că, simplu, termenul de "ciocoi" nu este folosit în Ardeal. Să-l faci pe Brukenthal "ciocoi" este un nonsens, termenul de ciocoi fiind folosit cu referire la parveniţi, la slugile ajunse boieri. Or Brukenthal era nobil. Ca şi tatăl său. Plus că nu e o referire în text la etnia sa, lucru destul de rar în folclorul românesc transilvan. Cât despre referirea la "mare" e clar că făcătura comunistă se vede şi fără lupă. Pentru că nici Transilvania, nici Valahia nu aveau ieşire la mare atunci... Doar România.  

Brukenthal a ieşit prost după răscoală

Cât despre Răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, cred că Brukenthal nu şi-a dorit-o nici în vis. Pentru că tocmai răscoala aceea pare să-i fi pus capac carierei sale. Atunci, la 1784, domnul guvernator, care era un om de cultură, un bun manager (vezi afacerile profitabile ale moşiilor şi grădinilor sale), un personaj care şi-a dorit luxul şi "lumea bună" şi îi place să trăiască în comoditatea lui, a luxului, s-a trezit cam, scuzaţi expresia, în rahat.

Horea a cultivat relaţii cu împăratul însuşi, ba chiar, după unele surse, a fost francmason şi  chiar prieten cu Ignatz von Born, mare francmason austriac şi consilier al împăratului. Paradoxal, dar se pare că real, Iosif al II-lea chiar i-a dat acceptul declanşării răscoalei şi căsăpirii nobililor maghiari, (”Thut ihr das!")  pe care a
pornit-o, spune chiar el, Crăişorul, în numele împăratului şi cu garanţia că armata austriacă nu va interveni în apărarea nobilimii. Se pare că chiar Iosif al II-lea i-a cerut contelui Iankovici, anchetatorul principal, să fie declaraţi vinovaţi doar cei trei valahi şi nu a acceptat participarea la execuţie a reprezentanţilor guvernului transilvan (deci nici Brukenthal) şi ai nobilimii maghiare. Horea este ucis mult mai repede decât prevedea procedura de execuţie, deoarece se pare că voia să spună ceva incomod pentru mulţi.  
Pe filiera aceasta a societăţilor secrete, se spune că Răscoala lui Horea a fost un preambul, un eveniment prevestitor al Revoluţiei franceze de la 1789.

Ghinionul 1784

Cert este că Brukenthal nu a reuşit să gestioneze criza revoltei conduse de cei trei valahi. Nepăsător la solicitările iobagilor din Zlatna cu privire la creşterea obligaţiilor fiscale şi a abuzurilor autorităţilor, nu le ia în seamă, în mod repetat, petiţiile. Pentru că măsurile care le-ar fi luat l-ar fi pus în conflict cu nobilimea maghiară. Astfel, se ajunge cu petiţiile la Viena. O conscripţie (recrutare) imperială de mare succes la iobagii români este oprită de Brukenthal sub pretextul că nu a aprobat-o, dar şi aici tot nobilimea a avut ceva de spus.  
La informaţia că a început răscoala, el ordonă baronului Preiss să restabilească ordinea, însă acesta nu poate interveni fără aprobarea Vienei, iar orice acţiune violentă este blocată de teama de a fi mustrat de Iosif al II-lea şi preferă să stea de-o parte ştiind că orice ar face, tot nu e bine. Brukenthal dă chiar în pacifisme, trimiţând pe episcopul ortodox Ghedeon Nichitici şi pe Michael von Brukenthal, reprezentantul Guberniului, pentru a aplana conflictul şi
a-i sfătui pe participanţii la revoltă să renunţe la o mişcare care deja devia în măcel reciproc. Brukenthal chiar face referire la răsculaţi numindu-i "oameni nefericiţi" şi cere, într-un final, o intervenţie energică, de teamă ca revoltele să nu cuprindă şi ţinutul Regesc. Brukenthal a interzis funcţionarea Curţii Judecătoreşti de la Hunedoara, a nobililor maghiari, după ce aceasta a executat, prin decapitare, 34 de români.
Împăratul îi solicită repetat lui von Brukenthal să acţioneze blând pentru pacificarea răsculaţilor şi mustră Guberniul pentru că a dat mână liberă nobilimii să intervină împotriva răsculaţilor.
Brukenthal dă o patentă la 23 noiembrie 1784, prin care cel care îl va da prins pe unul din "corifeii" răscoalei, va primi o recompensă de 300 de ducaţi. Evident că Horea, Cloşca şi Crişan sunt prinşi şi vor fi executaţi. Însă responsabilitatea sentinţei şi a execuţiei a fost asumată complet de împărat, Brukenthal nefiind implicat în asta. Ba chiar este subiectul unei comisii imperiale de anchetă condusă de contele Jankovici şi de generalul Papila.
După încheierea răscoalei, Iosif al II-lea, la 1786, în timpul unei vizite în Transilvania, îl decorează cu faimosul acum ordin al Sfântului Ştefan (pe seama căruia s-a făcut anul acesta mare tam-tam) apoi se descotoroseşte de el, pensionându-l "special" cu 4.000 de galbeni/an, sumă percepută şi ea ca punitivă, atâta vreme cât "salariul" de guvernator era de 25.000 de galbeni/an. A rămas aşa, un baron "în rezervă şi retragere", trăind în palatul său, printre colecţiile sale, plimbându-se prin grădinile sale...

Deci cum a fost Brukenthal? Rău sau bun?

Baronul Samuel von Brukenthal a fost un om al vremii lui. Putem spune că a ştiut să se descurce în viaţă, fiind alături de cine trebuia ca să promoveze în societate. Căsătoria sa a fost mai mult decât avantajoasă material, "relaţiile" de la curtea împărătesei (şi însăşi ea, împărăteasa) percutându-l de la o funcţie administrativă nu aşa de strălucitoare la cea de guvernator al Transilvaniei. Colecţiile şi le-a adunat pentru el şi pentru plăcerea sa, iar aceasta demonstrează două lucruri: că a investit în valori şi că era o persoană extrem de cultă şi multilaterală. Ca spirit comunitar, era un reprezentant al etniei sale în primul rând, pe care nu şi-a uitat-o. În acelaşi timp era de o corectitudine care l-a cam limitat în decizii luate la modul "ori-ori" (o altă caracteristică a naţiei sale). A fost şi un bun administrator al moşiilor sale, făcându-le profitabile.
A fost Brukenthal un "european" şi un "iluminist" în gândire? Nu mai mult decât alţi nobili şi mult mai puţin spre deloc comparativ cu împăratul Iosif al II-lea, care era clar cu peste un secol înaintea vremii sale, dar nu avea cu cine atunci. S-a luptat Brukenthal pentru ceva valori umane şi umaniste? Nu-mi amintesc. S-a luptat pentru egalitatea în drepturi a naţiunilor din Transilvania? Nu. Era un simplu administrator al unui teritoriu. Un fel de prefect mai mare.
Îi iubea Brukenthal pe români? Nu cred. Cred că era exact în limitele mentalităţii aceleia generale a superiorităţii celor "trei naţiuni" faţă de naţiunile "tolerate". Adică un dispreţ superior faţă de valahi, faţă de felul lor de viaţă, cu anumite excepţii individuale faţă de anumite persoane. Un dispreţ justificat sau nu. Dar, conform legilor de atunci, era corect faţă de ei. "Incidentul Hora de la Rusca" ar trebui documentat mai mult. Ca de altfel şi viaţa lui Brukenthal.
Îi ura Brukenthal pe români? Nu mai mult decât îi "ura" etnia lui. Românii/valahii erau socotiţi "vinituri" pe Pământul Crăiesc, pentru care saşii transilvăneni aveau toate documentele justificative posibile că e pământul "lor". Erau două moduri diferite de viaţă. Despre români şi Cetatea Sibiului, e real că nu aveau dreptul de a locui acolo, "intra muros", la fel cum nu aveau dreptul maghiarii, francezii, americanii, turcii, flamanzii (ce ironie!), evreii. Sibiul-Hermannstadt era un oraş exclusiv german în centru. Amestecurile etnice erau în suburbii. Dar Brukenthal era guvernator şi peste valahi, deşi uneori îi mai "sărea" la rezolvarea problemelor, în favoarea elitelor nobilimii transilvane.
Ideea este că la 300 de ani de la naşterea lui Samuel von Brukenthal, de la atâtea temenele fanariote într-o capitală europeană şi la atâta ură naţionalistă, nu se ştiu multe aspecte din viaţa lui, nu-mi amintesc să se fi făcut cercetări amănunţite despre activitatea lui ca guvernator, iar selfiurile actorilor îmbrăcaţi în baron şi baroneasă nu ţin loc de cercetări mai aprofundate şi mai folositoare.
Despre ce a rămas după Brukenthal şi dilemele naţionalizării Muzeului, data viitoare, că iar mă acuză cel care mă ape­lează cu "redactore" că am scrsi prea mult.
PS. ca bibliografie despre Brukenthal şi 1784, recomand "Guvernatorul Transil­vaniei Samuel von Brukenthal şi răscoala de la 1784 condusă de Horea, Cloşca şi Crişan" de Petre Din, publicat în Acta Mvsei Porolissensis XXX/2008. Despre posibilul Horea mason, recomand articolul "Horea, Iosif al II-lea lşi masoneria, de Ioan Ciama, publicat pe pagina Asociaţiei Civice ”Românii Independenţi din Serbia” (RIS)
https://ris.org.rs/horea-iosif-al-doilea-si-masoneria/
Despre legenda lui Gh. Lazăr ca "protejat" al lui Brukenthal, recomand Maria Grancea, "Gheorghe Lazăr şi falsul mit asupra studiilor sale" aici:
https://oziarulmeu.ro/cultura/gheorghe-lazar-si-falsul-mit-asupra-studiilor-sale/
Va urma

© Dumitru CHISELITA






comentarii
15 comentarii

Bancul cu statuia : statu ia tot !
Pixelbrei
02.08.2021 06:36
Romanii au primit dreptul sa locuiasca (adica sa-si cumpere case in cetate) exact pe vremea cand Brukenthal detinea functia de guvernator. Tot atunci romanii si maghiarii au primit dreptul sa-si construiasca biserici. Primii romani au devenit cetateni cu toate drepturile inca din 1782, desi oficial multi romani locuiau in cetate cu mult timp inainte si aveau deschise pravalii, sub "umbrela" Companiei grecesti. Deci chestia ca taranii romani nu aveau voie in Piata Mare este falsa. In vremea cand Brukenthal era in viata, romanii aveau pravalii deschise in cel mai important vad comercial de la vremea respectiva, In Piata Mica langa Turnul Sfatului si in alte locuri.
Langa palatul lui Brukenthal, in Piata Mare, isi cumparase casa un roman, Constantin Pop etc.
mb
02.08.2021 09:07
la asa bibliografie asa articol.hora de la rusca se juca si la 1800,comunismul zorile avea. spre o buna documentare asupra revolutiei lui horia si a contributiei baronului la soarta ardelenilor si a deciziei inparatesei DE A SE INLATURA DE PE DRUMURILE TRANSILVANIEI A FURCILOR SI a cadavrelor, pentru vizita fiului ei baronul nici usturoi nu a mancat nici gura ......... .pentru o adevarata documentare rasfoitibibliografia data de nic.densuseanu,de n prodan de papilian si de arhivele de la cluj ale sasului baron sau in arhiva cancerariei aulice transilvane tat de la cluj napoca sau fiindca va place netu rasfoiti arhivele si publicatile vieneze din acea perioada.la fel lasati istoria si cei cititi sa spuna cat de buna e chisalita.scuze dar ce e pus pe hartie ramane iar slavici gandea mult inainte de a sui in pagina o istorie. - scuze nepotu e dus la mare,iar tastele ma omoara.
misu
02.08.2021 09:07
Bruckenthal este cea mai proeminentă personalitate a Sibiului și merită aniversat și apreciat pentru valoarea sa istorico-socială și pentru brand-ul de magnet turistic. Ca om și politician, viața și activitatea lui s-au subsumat cerințelor epocii în care a trăit și pot fi evidențiate situații pro sau contra oricărei atitudini față de el. Trist și de neschimbat este faptul că sașii (ca și ungurii), nu au nici azi față de români o altă părere decât că ar fi niște slugi tolerate.
B.Utoru
02.08.2021 10:27
ba e al nostru, ca a fost ardelean. ce ne tot separam atat dupa etnii? si elvetienii sunt elvetieni, chiar daca sunt de etnii diferite (mai vechi si mai noi - vezi echipa nationala). Certurile astea te duc inspre modelul Bosnia, nu inspre modelul Elvetia. spre placerea strainilor: Budapesta si Bucuresti.
02.08.2021 12:34
Dle redactor, sper ca nu v-a deranjat "apelativul" - redactore! De data asta n-ati divagat ca de obicei.
02.08.2021 18:07
B.Utorule, esti prea transant. Putin ne pasa de parerea lor. Si noi le spuneam sasi pr... sau ungur pr.... Asa ca...
@B.Utoru
02.08.2021 19:39
D-lui "redactore"
Expresia "copil din flori" se foloseste cand este vorba despre mama si nu se stie tatal.
Copilul unui barbat din afara casatoriei este numit "fiu nelegitim".
Dar dupa lucrarile biografice de incredere niciuna din aceste expresii nu sunt corecte in cazul Gheorghe Lazar. Si oricum nu isi au rostul in acest (slab) articol.
Razal Givra
03.08.2021 18:14
Un articol de foarte proasta calitate. Atat am de spus.
Federal
04.08.2021 13:57
De ce mai, Federale? pt. ca nu i-a adus osanale dlui baron? Pt. ca nu i-a ridicat in slavi pe sasi? V-am mai spus-o: daca ii-ati iubit si ii iubiti asa de mult pe sasi, faceti-le un grup statuar in Piata Mare, ca Piata Mica e prea mica pt. meritele lor!
@Federal
04.08.2021 15:17
Nu exista justificare pentru ridicarea unei statui in cinstea unui personaj care a ramas in istorie ca acel guvernator care a semnat condamnarea la moarte a unui erou national si care a facut toate eforturile pentru mentinerea sclaviei caci iobagia asta era pentru cine nu stie, in Transilvania. Prin urmare, Samuel von Brukenthal nu a fost un simplu om al vremurilor sale.Pe acest principiu putem ridica si lui Miklos Horthy o statuie la Sfantu Gheorghe si de ce nu si Maresalului Ion Antonescu la Pitesti in fond si la urma urmei a facut foarte multe lucruri bune pentru romani.Nu poti sa amplasezi o astfel de statuie in centrul unui oras important al tarii in sec. XXI este o chestiune de bun simt pe care nici conducerea muzeului , nici Primaria Sibiu si nici Clubul Rotary nu il au.Este foarte trist ca romanii aleg sa aprecieze un astfel de personaj si o fac din lipsa de cunostinte, foarte trist.
Ana Teodosiu
08.09.2021 11:42
CHÍSELIȚĂ, chiselițe, s. f. Fiertură de fructe sau de anumite legume (știr, lobodă etc.). ♦ Fig. Amestec din care nu se mai alege nimic; terci. ◊ Expr. A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn. – Din bg., sb. kiselica.
Cam atât despre autor și articolul său !!!
DEX
14.09.2021 00:14
Interesant articol. Cred ca "redactore” dorește sa ne atenționez ca nici după atâtea sute de ani de istorie zbuciumata nu reușim sa extragem lucrurile esențiale. Personal pot sa spun ca toți sașii pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului vorbeau perfect românește si nu vreau sa dezvolt subiectul in privința altor etnii…sasul asta pentru care va "certati” a lăsat ceva in urma lui. Nu sunt pasionat de istorie dar cred ca orice om care a lăsat o moștenire culturală in urma lui merita o oarecare considerație. E aberant sa consideram ca un singur om poate fi singurul responsabil pentru toate ororile petrecute in timpul sau. Așadar prin moștenirea culturală lăsată de sas putem spune ca SvB a fost in felul lui cu toate păcatele prejudecăților sale din acele vremuri, un om cu intenții pozitive.
Cristian
14.09.2021 01:25
Prin afirmația că baronul Brukenthal este răspunzător de condamnarea lui Horia, Cloșca și Crișan nu se înțelege că "a pus mîna pe roată sau a ridicat ștreangul", așa cum afirmați grosier că susțin unii. În schimb, baronul Brukenthal s-au opus vehement aplicării ordinului din 1782 al împăratului de eliberare din a iobăgie a țăranilor români. Alo! A împiedicat aplicarea lui ! Ceea ce a dus la răscoală în 1784 și consecințele ei. Abia la 1848 s-au desființat iobăgia românilor din Transilvania.
Rodica - cu certificat de na?tere în Transilvania
17.09.2021 17:00
In 1785 iobagilor le-a crescut impozitul de 2 -3 ori, cum cresc preturile acum.

Cat despre "Ghinionul din 1784" aflam ca "O conscripţie (recrutare) imperială de mare succes la iobagii români este oprită de Brukenthal sub pretextul că nu a aprobat-o, dar şi aici tot nobilimea a avut ceva de spus." cum sa nu prefere iobagii români sa scape asa de iobagie.

Dar daca conscriptia era imperioala, cum s-o opreasca un ticalos de guvernator ? Deci BRUKENTHAL E CAUZA RASCOALEI !
Asa cum ne-a invatat alt "guvernator" la 236 ani distanta "GHINION ! "
iobag modern
18.09.2021 21:14
Din aceeasi categorie
A.D.I. Eco Sibiu

Festivalul 25 ore de teatru non-stop

Muzeul Astra

Guitar Meeting

Vacanta Eurotrip
info
EVENIMENT TV
Licitatie publica

accentmedia