Tribuna
Amintiri sibiene: Piaţa de la 90, zisă "Piaţa Chişinău", acum o parcare
Dumitru CHISELIŢĂ
2309 vizualizari
Amintiri sibiene: Piaţa de la 90, zisă

Nu ştiu ce a fost înainte aici, unde acum puteţi admira liniile parcării din dreptul şi din spatele teatrului şi pe unde acum trece lumea la Habermann "Markt". Cert e că prin anii '30 - '40 aici se ţinea Târgul de Mostre, o expoziţie anuală a firmelor sibiene (şi nu numai), un fel de Leipziger Messe de Sibiu. Ce îmi amintesc eu e că aici, după teatru, era o piaţă. Una micuţă, nu nemaipomenit de fru­moasă, nu deosebit de aprovizionată. Mi se părea ciudat să existe aşa ceva ÎN CENTRU. Pentru mine, pieţele "agroalimentare", unde mergeam la prăduială cu mama după toate cele, de la varza pentru murături la cartofi, ceapă, spanac sau roşii, erau mai spre margine de burg. şi de fapt, era doar una: Piaţa Cibin şi punct. De restul nu aveam idee şi nici nu mă interesa.

Dacă e să săpăm după ceva istorie, aici a fost, totuşi, un loc interesant. Locul se numea sugestiv şi comunist, "Piaţa 1 Mai". Aflăm că aici, în 1948, a fost instalat un parc de distracţii ambulant care era exact ce era: un fel de "La Moşi", un bâlci cu tiribombe, standuri de tir, ringhişpiluri, căluşei, barăci cu iluzionişti sau prezentări de femei cu două capete şi "omu' cu cap dă bou". În 1950, Comitetul Provizoriu Orăşenesc anunţa, pardon, ra-por-ta că, în "întâmpinarea" lui 1 Mai, printre alte măreţe realizări edilitare locale, a fost îngrijit parcul (deci era un parc) şi că "s-au pus în funcţiune halele de alimente, din fostul Târg de Mostre". Una din hale era, în mod sigur, actuala sală de sport.

Destinaţia de piaţă agroa­limentară ne este confirmată în ianuarie 1954, când Sfatul Popular anunţa sibienii că se interzice desfacerea mărfu­rilor în pieţele 6 Martie (Mică) şi Griviţa (Huet) şi că ele, mărfurile, "se vor îndruma" către Piaţa 1 Mai. În octombrie 1955, este organizat un "showroom" de maşini agri­cole din "străinătate": Re­publica Socialistă Cehoslo­vacă. Cred că sibienii au fost pe spate atunci de încântare. În decembrie 1967 a fost înfiinţată "staţia de parcare", adică parcarea aceea mică de dinainte de a se face parcarea aceea mare. Odată cu intrarea în "Era Ceau­şescu", se scot din dulapul cu vechituri amintirile Târgului de Mostre (sau "monstre", cum spunea majoritatea oamenilor muncii), şi se pune de  un "Târg anual de ţară" aici (şi la Cibin şi în Obor) în decembrie 1971 şi de o serie de "Expo" ale realizărilor economiei socialiste sibiene în Sala de sport.

Aşa ne spune "O altă cro­nică a Sibiului-Her­mannstadt: 1930-2010", de Ioan Mariş.

Dincolo de istoria locului, aşa cum vă spuneam, nu mi-era în drum Piaţa de la '90. Era prea mică şi prea dosită pe după teatru. Plus că toată lumea ştia că acolo e mai scump decât la Cibin şi că oferta era mai redusă. Călcam pe acolo doar când mă plictiseam de umblat prin centru sau când aveam chef de o gogoaşă sau un suc.

Am spus "Piaţa de la 90", nu "Piaţa 1 Mai" şi nici "Piaţa Teatrului". Aşa o ştia lumea, ca fiind "de la 90". Numele îi era împrumutat de la vecina sa de peste drum, Cazarma 90. Cazarma era mai mare, piaţa era mai mică, aşa că, de la mare înspre mic, a fost transmis numele. Prin anii '90 i se mai spunea şi "Piaţa Chişinău", de la valul de ne­gustori din Moldova (Re­publica), majoritatea rusofoni, care au transformat parcarea într-un fel de talcioc de unde puteai cumpăra orice era Made In USSR. "Orice" însemnând tot ce se încadra între tirbuşoane şi autoca­mioane GAZ militare sau de miliţie. La un moment dat era pus la vânzare chiar şi un mic "jeep" decapotabil, 4x4, militar, marca LuAZ 969. Cred că de aveau loc să vândă avioane, vindeau şi avioane. Sau vapoare.

În Piaţa de la 90 ajungeai simplu. Staţia era exact acolo, făceai stânga pe lângă un afişier din tablă cu anunţuri de mica publicitate bătute la maşină şi ornate cu timbre fiscale. În faţă aveai centrul pieţei: o fântână arteziană convertită în cişmea multi-
f­uncţională, din beton, în formă de cupă, rămasă din vremea Târgului de Mostre sau de la o reamenajare anterioară, cu apă curentă pe care o puteai folosi la orice: să speli nişte mere sau piersici, să te speli pe faţă, să-ţi ştergi pantofii, să bei apă sau să arunci chiştoace sau cotoare de măr  în bazinul ei. În stânga am o amintire vagă cu un fel de restaurant, dar nu mai ştiu dacă a existat acolo de la început sau a apărut după 1990. În dreapta, mese-tarabe din beton, neacoperite, unde destul de puţinii pieţari expuneau marfa, compusă din produse mai aşa, "de bază" sau sezoniere: ceapă, cartofi, varză, salată, roşii, gogoşari, frunze-condiment (pătrunjel, mărar), pepeni, câ­teva borcane cu miere. Chioş­curile aveau o "arhitectură" neuniformă: unul era "clasic", altul mai "aerodinamic", altul cilindric. Mulţi copaci, care ţineau vara umbră şi răcoare mai bine decât super-copertinele de acum, care iarna îţi dau un frig umed de pivniţă iar vara ai un sentiment de trăire a încălzirii globale pe pielea ta. Boxe din tablă, un WC public, spaţii de depo­zitare, la un moment dat un bar-cafenea privat. În zona sălii de sport, florărese cu flori. Undeva pe după sala de sport a apărut Crama "Ileana", cu faţada aceea folcloric-brutală din lemn masiv. 

Nu cred să fi cumpărat ceva consistent de acolo din piaţă. ştiu doar că am stat la o coadă la ceva, să mănânc sau să beau. O gogoaşă cu un suc sau ceva asemănător tot cu un suc. şi am mai băut apă de la cişmeaua aceea, lucru care ar revolta acum mini­mum 10.000 de septici din generaţia smartphone şi precauţi din generaţia covid.

Odată cu trecerea timpului, Piaţa de la 90 a început să devină tot mai pustie. Am aflat, pe la mijlocul anilor 2000, că va fi desfiinţată şi transformată în parcare, în contextul anului 2007, când, alături de Lu­xemburg, Sibiul urma, atunci, să fie capitală culturală euro­peană. Aşa s-a şi întâmplat. Vechea piaţă a devenit o par­care. Una din parcările cele mai mediatizate din Sibiu, la categoria "se închide tempo­rar" din motive de "pentru buna desfăşurare a activităţilor culturale", atunci când se or­ganizează festiva­luri. În 2018, parcarea a fost modernizată şi dotată cu barieră. Piaţa de aici a devenit o amintire, din ce în ce mai uitată. Acum, cu câteva elemente uitate în decor, Piaţa de la 90 este doar o amintire. Centrul nu mai are nevoie de o piaţă agroa­limentară, iar legume şi fructe sunt la supermarket.







comentarii
2 comentarii

Mai rau ca or inchis Cloaca. Era unicat in Sibiu.
rosu
17.06.2020 13:29
Când eu eram copil, mergeam des acolo cu bunica pentru cumpărături mai mici. Găseai marfă bună, dar ceva mai scumpă decât la Piața Cibin. Acolo mergeam cu părinții, cu mașina. La Piața Teatrului, așa îi spuneam mergeam și singur, prin clasa a IV-a a V-a cu bicicleta și listuța de rigoare. Și totdeauna beam apă de la cișmeaua din centrul pieței și îmi luam și o înghețată la cornet cu un leu de acolo de la piață. E, alte vremuri.... frumoase vremuri...
Cezar Budescu
17.06.2020 21:16
Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA