Tribuna
ALEXANDRU HANZU(1871-1949), un general cu rol important la unirea Transilvaniei cu România
ALEXANDRU HANZU(1871-1949), un general cu rol important la unirea Transilvaniei cu România
Generalul Alexandu Hanzu, comandantul Diviziei 16 Infanterie după ce a fost rănit în luptele de la Abony- Ungaria în noaptea de 23 Mai 1919

 

 

Alexandru Hanzu a fost un militar de carieră şi un mare patriot român. A avut o educaţia aleasă în spiritul culturii germane şi  în toată viaţa sa  a demonstrat virtuţi militare speciale, reale virtuţi diplomatice şi virtuţi cetăţeneşti. S-a născut la 4/17 octombrie 1871 în Cacova Sibiului, a avut un frate cojocar şi patru surori. Tatăl lui creştea oi prin Gubernia rusească a Caucazului şi Alexandru, cu calităţi fizice şi psihice excepţionale, a fost singurul copil pe care familia l-a dat să înveţe carte. A făcut 4 clase în sat , în 1890 a absolvit cu calificativul  "Excepţional" Gimnaziul de Stat Maghiaro-German din Sibiu, apoi 1893 Şcoala de Război din Viena - cadet, 1897 Therezianische Militarakademie ca locotenent de vânători de munte, 1903 Academia Militară de la Sainte Syr din Franţa- căpitan specialitatea chasseurs alpines (vânători de munte), a absolvit Şcoala Superioară de Artilerie din Viena şi Academia Imperială de Artilerie de la Pozdam şi Berlin.

 

După mamă a fost văr din  fraţi  cu patriarhul României, Elie Miron Cristea.

La 1 mai 1912 cu gradul de maior, a primit comanda unui  regiment de vânători de munte la Viena. În 1 mai 1918 devine colonel şi comandant al unei divizii de vânători de munte pe frontul din Tirol, 1octombrie 1918 general de brigadă la excepţional, unitate din care făcea parte şi Regimentul 52 Infanterie Sibiu şi un regiment din Braşov, unităţi cu care a lichidat în 30 octombrie 1918 la ordinul împăratului, revoluţia bolşevică din Praga şi a organizat Cehoslovacia ca stat autonom pe care l-a predat şuşnicilor (guvernul agreat de împărat).

Timp de 25 ani a fost credincios împăraţilor habsburgi, a învăţat mult, a predat la mai multe şcoli militare din Viena, a instruit trupe imperiale şi în război a luptat cu ele în Galiţia cu ruşii şi ucrainenii, în Alpii Tirolului (unde l-a avut subordonat pe locotenentul Iuliu Maniu), în Serbia şi  Albania cu sârbii, italienii şi francezii, în Belgia şi pe Somme cu englezii, americanii, francezii şi belgienii.

În 1914 s-a căsătorit cu o austriacă, nepoata viitorului împărat de la Viena  Amalia Heerdt,  au avut două fete Alexandra şi Ina Maria, fiica cea mică purtând numele celor două bunici.

Imediat după prăbuşirea Casei de Habsburg, împreună cu prietenul său generalul Dănilă Pop s-au pus la dis­poziţia Comitetului Naţional Român Central, adică a guvernului român al Transilvaniei independente, Ştefan Ciceo Pop de la Arad. A fost comandantul Gardelor  Naţionale Române din Transil­vania cu 18 000 de combatanţi şi 21000 în Banat, iar maiorul Alexandru Vlad a fost şeful său de stat major. Cu acei combatanţi  au preluat puterea în 25 de comitate din Transilvania şi a pregătit  Adunarea de la Alba Iulia, unde l-a trimis, ca să reprezinte Gardele Naţionale pe confesorul său, preotul căpitan Vasile Debu ca delegat al Comandamentului Suprem al Gardelor Naţionale Române din Ungaria şi Transilvania.

Alexandru Hanzu în calitate de coman­dant al Gărzilor  Naţionale şi reprezentant al guvernului  Ştefan Ciceo Pop de la Arad, pe 18 noiembrie 1918 s-a prezentat la Iaşi în faţa Regelui Ferdinand, a depus jurământul militar şi a cerut regelui să intervină cu 4 divizii în Transilvania în sprijinul Consiliului Naţional Român Cen­­tral, primul guvern românesc al Ardealului.

Iată importanţa Gărzilor Naţionale Române, din proclamaţia către populaţie a generalului Moşoiu, comandantul Diviziei 7 Infanterie la intrarea cu trupele sale pe 12/25 noiembrie1918 în Topliţa: "Nu vin ca un cuceritor, că voi v-aţi cucerit deja Ardealul şi celelalte părţi locuite de români, vin doar ca să cimentez, vin doar ca să  dau viaţă marelui vis al unirii românilor invocat şi de poetul Octavian Goga "de jalea căruia ne- au răposat şi moşii şi părinţii".

Alexandru Hanzu a fost primul fost ofiţer român din Austro-Ungaria care a activat în Marele Cartier General al armatei regale de la Bucureşti, unde a organizat şi condus Secţia Armatelor Române de Peste Munţi, cu birouri separate pentru Ardeal, Basarabia şi Bucovina. El a făcut proiectul de înfiinţare şi organizare a armatelor române din Ardeal, denumită Armata Transilvania, subordonată Consi­liului Dirigent, respectiv Corpul 6 Armată de la Bistriţa cu diviziile XVI (Bistriţa), XVII (Oradea), XX( Târgu Mureş) şi Corpul 7 Armată  de la Sibiu cu diviziile XVIII (Sibiu), XIX (Braşov) şi XXI (Deva) şi proiectele şcolilor militare din Sibiu, Alba Iulia şi Cluj.

El de pe atunci atrăgea atenţia Marelui Cartier general asupra necesităţii ca "întreaga armată română să fie pregătită pentru acţiuni în munţi (nu ca în 1916), pentru că apărarea pe zona muntoasă a ţării este singura soluţie valabilă azi şi în perspectivă". Pentru acest crucial motiv, prin proiectul său şi pe teren, generalul a fost primul militar profesionist în România Mare care a înfiinţat, dotat şi instruit, în perioada ianuarie - 10 aprilie 1919,  primele adevărate trupe de elită ale armatei române, respectiv Batalionul 16 vânători de munte Miercurea Ciuc cu 15 ofiţeri, 725 trupă şi Batalionul 18 vânători de munte (v.m.) Târgu Secuiesc cu 15 ofiţeri şi 703 trupă.

Toţi aceşti vânători de munte ardeleni au fost instruiţi de Imperiul Habsurgic şi repatriaţi în Transilvania de general.

Pentru doctrina sa militară, pusă în practică, a fost considerat de comunişti, creierul rezistenţei din munţi , după ce au alungat din România pe Regele Mihai I la 30 decembrie 1947.

Cunoştea la nivel diplomatic limbile: germană, maghiară, franceză, italiană, română, s-a ocupat  de repatrierea cu vaporul a legiunilor Horea, Cloşca şi Crişan la Constanţa, legiuni formate cu prizonieri români din Italia, Franţa şi Belgia şi a celor 6000 de voluntari români-ardeleni veniţi din America în Franţa.

Primul regiment al Consiliului Dirigent înfiinţat la 25 ianuarie 1919 a fost Regimentul 90 Infanterie de la Sibiu, comandat de colonelul Ion Teacă şi format din 2863 de luptători. Centenarul înfiinţării primului regiment românesc din Ardeal, Regimentul 90 Infanterie, care în cele două războaie şi-a pierdut pe câmpurile de luptă trei comandanţi, 400 de ofiţeri şi subofiţeri, 3200 de morţi şi dispăruţi şi 7450 de răniţi a fost come­morat pe 02.05.2019 la Lugoj, unde a fost incazarmat după ce s-a întors din Ungaria şi de pe graniţa cu Serbia.

În Jurnalul de Operaţii al diviziei se precizează că generalul Hanzu a pornit ofensiva în 16. IV. 1919 pe Valea Almajului nu departe de Ciucea, împotriva bolşe­vicilor unguri, la comanda Diviziei a 16-a ardeleană cu 13200 de combatanţi cu opincile rupte aproape desculţi, prost îmbrăcaţi cu uniforme foarte uzate austro-ungare, franceze, italiene şi americane, dar foarte bine înarmaţi şi antrenaţi în cei 4 ani de front şi excelent organizaţi şi con­duşi în luptă. Cu acei adevăraţi români: fii de Moţi, nepoţi de grăniceri de la Năsăud, flăcăi din Câmpia Transil­vaniei şi voinici de pe Văile Someşului ce au trecut peste multe şi mari greutăţi,  generalul Hanzu a curăţat Haiducia şi Sobolcicul de bandele bolşevice maghiare.

Între 1 Mai şi 20 Iulie 1919 generalul la comanda trupelor române din Adealul de Nord a apărat 154 km de graniţă pe Tisa în jos, de la gura Someşului.

La trecerea cu trupele prin Nordul Ardealului, Hanzu a primit mulţi  voluntari, dintre care 1700 vânători de munte i-a trimis la Bistriţa sub comanda Principelui Carol, astfel că la 1 mai 1919 la Tisa a ajuns cu peste 20 000 de luptători. 

Pe 5 mai 1919 trupele sale au trecut  Tisa şi au ocupat oraşul Tokay.

Singurul general român care a luptat dincolo de Tisa în Nordul Ungariei înainte de 30 iulie 1919 a fost Alexandru Hanzu în calitate de comandant al Diviziei 16 I şi al Grupului de Nord pentru 17 zile. În perioada 10 mai 3 iunie, 1919, trupele ardelene comandate de Hanzu au scos pe 23 mai Divizia 6 cehoslovacă, din încercuirea trupelor ungureşti pe Valea Hernandului,  i-a bătut pe unguri pe râul Sajo, când s-au retras cehoslovacii, a ocupat oraşele: Cop, Mukacevo, linia ferată dintre Munţii Maramureşului şi Tisa, a blocat aprovizionarea ungurilor de către Lenin, i-a bătut pe bolşevicii ucraineni veniţi să-i ajute pe unguri în sudul Pocuţiei, le-a confiscat armament şi muniţie, a ţinut legătura cu generalul polonez Iozef Pilsudski la Lvov şi cu generalul român Zadiak, comandantul  care a ocupat Pocuţia cu Divizia a 8-a. Divizia 16-a a rezistat dincolo de Tisa până la 3 iunie 1919 când a primit ordin de retragere şi din capul de pod de la Tokay şi a distrus toate podurile peste Tisa. Planul generalului a fost ca împreună cu trupele cehoslovace să ocupe Budapesta, dar i s-au refuzat întăririle solicitate.  

La Sfântul Ilie, 20 iulie 1919, a fost momentul  atacului general al ungurilor, când au încercat să ocupe din nou Ardealul  pe tot frontul de 400 km la Tisa. Dacă toate celelalte trupe române au trecut râul în prezenţa Suveranilor României din 30 iulie până la 1 august, Hanzu cu comandoul său, respectiv diviziile 16 şi 20 au trecut Tisa încă din  27 iulie 1919 în prezenţa lui Iuliu Maniu cu 35 000 de combatanţi, i-a bătut pe ruşi şi ucraineni la Tokay de au mai rămas din ei doar mici grupuri răzleţe care au fugit în nord în Slovacia, a înfrânt Divizia I-a maghiară la Miskolcs, a  urmărit Divizia a 3-a infanterie  ungară, 80 de km până la Abony şi Budapesta.

Menţionez că pe frontul din Ungaria numai Ardealul avea vânători de munte, pentru că în Regat nu exista această armă. Alteţa Sa Principele Carol a fost subordonatul, iar mai târziu prietenul generalului, atunci în calitate de loco­tenent-colonel şi comandant al Regi­mentului de Vânători de Munte  Bistriţa. 

 Dintre toţi generalii români care au participat la campania din Ungaria, Hanzu în calitate de viceguvernator militar a primit cele mai multe scrisori de mulţumire din partea administraţiei ungureşti şi a populaţiei. Menţionez că majoritatea ofiţerilor Diviziei 16 I au fost saşi, ca şi  şeful de stat major Artur Phleps. Alexandru Hanzu cu ardelenii lui au făcut minuni de vitejie acum 100 de ani şi e de datoria noastră să le cinstim faptele de vitejie şi sângele vărsat pe câmpurile de luptă, pentru realizarea şi apărarea Marii Uniri.

În perioada interbelică Alexandru Hanzu a fost consilierul viitorului rege Carol II,
s-a ocupat de consolidarea armei vână­torilor de munte de la Batalionul 16 Mier­curea Ciuc pe care l-a  înfiinţat la 10 ianua­rie 1919, până la organizarea completă a Corpului de Armată al Vânătorilor de Munte de la Bucureşti în 1930 şi a coman­dat pe rând: Divizia a 16-a de la Bistriţa, Divizia a 17-a de la Oradea, Corpul Vână­torilor de Munte, când Carol II a fost plecat din ţară 1927-1930, Corpul 6 Armată din Nordul Ardealului, apoi a fost inspectorul general al armatei regale până la 20 august 1938, când a fost instalat la Cluj cu ceremonie oficială, de Carol II şi
primul ministru  Armand Călinescu, Rezident Regal (guvernator) al ţinutului Someşurilor.

Ca guvernator militar al Ardealului de Nord, în condiţii grele, a administrat bine regiunea şi a organizat refugiul la Sibiu al universităţilor şi instituţiilor româneşti din Cluj după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940.

De la 7 septembrie 1944 până în 1946 generalul Alexandru Hanzu a fost primar al Sibiului.

Din 1918 şi până în 1945 a fost membru de drept al Marelui Cartier General. A fost pensionat de Regele Mihai în decembrie 1942.

Pe câţiva dintre voinicii de pe văile Someşului, care au luptat pentru România Mare în uniforme austriece şi încălţaţi cu opinci, în lunile mai şi iunie 1919, dincolo de Tisa în Nordul Ungariei  îi vedem în foto 1.

Pe bună dreptate se poate azi spune, că Alexandru Hanzu a fost personalitatea militară şi diplomatică cea mai de vază, care a răsărit până acum din viţa mărginenilor. El a fost singurul general ortodox din Transilvania cu o înaltă pregătire şi experienţă militaro-diplo­matică, care a venit din armata habsbur­gică şi a pus temelia României Mari în toate teritoriile româneşti de peste munţi.                            

 Iată o parte din informaţiile care se păstrează despre general în arhivele militare de la Piteşti :

 "SERVICIURI ŞI DIVERSE  POZIŢII" îndeplinite de Alexandru Hanzu în fosta armată austro-ungară:
1 septembrie 1889- 18 august 1893 cadet la Şcoala de Război din Viena; apoi la Regimentul 4 AU (austro-ungar) de artilerie grea de la Pola la Marea Adriatică stegar activ 18 II 1893, sublocotenent activ 1XI 1894, locotenent activ 1 XI 1897; elev la Şcoala Superioară de Război din Viena  1X 1898- 1XI 1900; Reg. 4 AU artilerie grea  ataşat ca ofiţer de Stat Major la Divizia 6 şi Brigada 11 Inf. Gratz 1V 1901-1 XI 1903 ; căpitan  1 XI 1903 ; Comandant de Baterie în Reg. 3 greu Prxemyl Silezia  1 XI 1903-1 XI 1905 ; Adjutant la Inspectoratul Artileriei Grele de la Wiena 1 XI 1905- 1 XI 1912 ; Maior Comandant de Grup artilerie grea la Adriatica Reg 4 de art. grea AU 1 V 1912-1 XI 1913; Profesor la Şcoala Superioară de Artilerie şi şeful Serviciului Artilerie instituţii ale Ministerului de Război din Wiena 1 X 1913-1 VIII 1914 când pleacă pe frontul de la Vistula împotriva ruşilor.

CAMPANII MILITARE

 

La Armata 4 AU şi A 1 germană Dankl (Dansk) la Marea Nordului ca : a)  şeful Serviciului Artilerie până la 20 XI 1914, b) Comandantul Grupărilor de Artilerie de la Pilika şi Bzura sub comanda Corpului 1 Armată german 4 XII- 25 XII 1914, c) Comandantul Grupului de Artilerie Kielce al Corpului 2 Armată AU, d) Comandantul Artileriei din sectorul Brigăzii Pinezow până la 8 V 1915, apoi şi comandantul direct al unui  Reg. de Art.din Corpul 2  Armată AU în ofensiva  de la  Pinezow până la Vistula 26 VI 1915 - 1 III 1916;  Armata XI AU Tirol 1916 şi Armata Isonzo,a)Comandant al Regimentului 3 AU Art. Grea din 1 III 1916 până la 10 VIII 1916 în ofensiva către Arsiero, b) Comandant al Brigăzii 57 Art. AU  în bătălia de pe Marna c) Comandant al Brigăzii 48 Art. AU, 4 XI 1918- 10 XI  1918 în bătălia de la Piave şi în Serbia şi Bosnia.

În România la comanda Diviziei 16-a Infanterie de la Cluj , începând cu 15 aprilie 1919 a  luptat în Amata de Război a Consiliului Dirigent pe văile  Someşului, Tisei, Hernandului, în Nordul Ungariei până la Budapesta şi în Banat până la data de 1 aprilie 1921,când prin  I.D. Nr. 897/ 8. 03. 1921, apărut în M.O. Nr. 275/ 16. 03. 1921 a fost trecut în " armata română pe picior de pace ".

         

RĂNI şI FAPTE MERITORII

 

A fost rănit uşor în 4 X 1916 în bătălia de la Isonzo din Tirol. A fost comandantul înregii artilerii grele pe frontul Armatei I germane Dankl pe Vistula. 3 săptămâni a fost subşef în Ministerul de Război la Viena (a ţinut locul ministrului de război) şi 9 luni comandantul Despărţământului Armamentului din minister. şef de Birou la Inspectoratul Artileriei Grele şi membru al Comisiunei pentru revizuirea arma­mentului la ţărmurile Adriaticei şi cola­borator la organizarea artileriei grele  din 1 III 1917 până la 1 I 1918. A fost însărcinat cu executarea organizării artileriei grele pe frontul Piave şi la Marea Adriatică de la 1 I 1918 la 4 IX 1918. A fost de două ori comandantul şcolilor pentru comandanţi, ofiţeri şi subofiţeri, de 2 săptămâni direct pe front, în 1917 şi 1918 pe frontul german  de la Arras pînă la Ostende.

A fost  expert tehnic şi membru al Comi­siunei pentru Experimentarea  instru­mentelor pentru ochirea indirectă la artilerie şi pentru mortierul de 305 m/m. A fost şef de promoţie la Şcoala Superioară de Război din Viena. Examenul de maior l-a dat pentru Statul Major al artilerie divizionară. La Pozdam şi Berlin a absolvit Şcoala Politehnică de Tir (trageri directe cu artileria) de Câmp şi Utilizarea Artileriei Grele. A  fost rănit a doua oară  la Abony, pe 23 mai  1919 în luptele de pe Valea Hernandului în timp ce comanda  direct artileria din cel mai înaintat punct de cercetare şi conducerea focului.

 

DECORAţII şI MEDALII

 

Alexandru Hanzu a fost decorat cu:
două medalii pentru răniţi, una austriacă şi alta românească.

 Decoraţii primite de la Imperiul Austro-ungar:

- Medalia de laudă (signum laudis) cu spade şi decoraţie de război.

- Crucea de merite cl. III cu spade şi decoraţie de război.

- Ordinul Coroanei de fier cl. III în grad de cavaler cu spade şi decoraţie de război.

- Ordinul de cavaler al Sfântului Leo­pold cu spade şi decoraţie de război.

- Medalia Jubiliară Austro -Ungară 1898 cu eşirea Nr. 10370 din 22 sept. 1921.

- Medalia Jubiliară  AUSTRO-UNGARĂ  1909 .

Decoraţii primite de la Imperiul German:

- Crucea de fier cl. II germană.

- Crucea de merit cl. III germană.

Decoraţie de la Imperiul Otoman a primit:

- Semiluna Turcească în timp de Pace.

Decoraţii primite de la Regatul Ro­mâniei:

- Coroana României  cu spade în gradul de Comandor cu panglica de Virtutea Militară pentru destoinicia şi hotărârea cu care a condus Divizia 16-a în timpul operaţiunilor din Valea Tisei aprilie 1919. I. D. Nr.2189 din 6 iunie 1919, M.O Nr. 27/1919.

- Ordinul " Steaua României cu spade în gradul de Comandor cu panglica de Virtutea Militară " I. D. Nr. 3958 din 30 septembrie 1920, M. Of. Nr. 200 din 11 Dec. 1920

- Crucea Comemorativă a  Războiului 1916-1918 cu baretele 1918 şi 1919, I. D. Nr. 1744 din 7 VII 1918.

Inginer  Ilie Hanzu,

strănepot al generalului

 

Menţionez  că toate informaţiile pre­zentate mai sus se găsesc în Arhivele Militare de la Piteşti, respectiv în: fişa matricolă a generalului, Jurnalul de Operaţii al Diviziei 16 Infanterie şi  Informaţiile de Cadre ale Generalilor, iar fotografiile le am de la membrii familiei noastre.

Această fotografie îl prezintă pe  Generalul de Divizie Alexandru Hanzu  la vârsta de 48 de ani la Debreţin pe data de 10 mai 1919, când Divizia 16-a a dat onorul Regelui Ferdinand şi lui Iuliu Maniu de Ziua Naţională a României Mari.

 







comentarii
1 comentarii

un caz clar de lichea militara si politica. Armata ca si intreaga societate romana a ajuns in perioada in care Herr Alex a castigat aceste functii la o degradare greu de justificat. A aduce in prezent astfel de Embleme de virtute ostaseasca e o gluma pentru needucati. Domnul stranepot nu are decat sa se minta cu reputatia bunicului, insa gogosile istorice nu sunt chiar asa de dulci pentru toata lumea. Societatea needucata a Romaniei, spiritul xenofob si monarhia nedemocratica sunt carateristicile acestei perioade istorice. Plus ca Herr, primar al Sibiului in 44 a pupat intre ...armata SS! Hai sa terminam odata cu astfel de exemple!
Ciocoiul
30.11.2022 09:27
Din aceeasi categorie
Targul de Cariere

Comunicat de presa

EVENIMENT TV
VISA MEDICA
visa medica
Cartuse toner, unitati cilindru
adi eco
Licitatie publica

ACCENT MEDIA