Tribuna
Jidvei
Agenda vieţii spirituale
Gh. DOBRIN
707 vizualizari
Agenda vieţii spirituale

* Suntem în săptămâna a 20-a după Rusalii. Sf. Ev. Luca (Lc. 7, 11-16) ne spune că Mântuitorul, după ce a vindecat pe sluga sutaşului roman şi a lăudat credinţa acestuia, a doua zi s-a îndreptat către o cetate numită Nain, însoţit de ucenici şi de mulţime multă. Când s-au apropiat de "porţile cetăţii, iată, scoteau un mort, singurul fiu al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea".

Plânsul femeii văduve care-şi conducea pe ultimul drum pe unicul său fiu, nădejdea bătrâneţilor sale, L-a făcut pe Iisus să-i fie milă de ea şi să-i spună: "Nu mai plânge!". După care, apropiindu-se de sicriu, a zis: "Tinere, ţie zic: Scoală-te!", iar cel ce fusese mort s-a ridicat şi a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale.

Un mort readus la viaţă este tot ce poate uimi mai mult pe oameni. De aceea, cei care au fost martorii acestei minuni, cuprinşi de frică, preamăreau pe Dumnezeu, zicând: "Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său".

Şi, într-adevăr, prin Iisus Hristos, Dumnezeu ne-a "cercetat pe noi", oamenii, a venit la noi, dar nu numai pentru a învia trupurile, ci mai ales pentru a învia sufletele din moartea cea veşnică a păcatului, căci nu este puţin lucru a zice unui mort: "Scoală-te, întoarce-te la viaţă!".

Aşa ceva nu poate zice decât Stăpânul vieţii şi al morţii. Prin această minune, arătându-şi încă o dată în faţa ucenicilor şi contemporanilor puterea Sa dumnezeiască.

Învierea tânărului din Nain nu este decât o biruinţă parţială şi pentru o scurtă perioadă asupra morţii, fiindcă acesta va cunoaşte din nou fenomenul morţii biologice, al despărţirii sufletului de trup.

Mântuitorul n-a oprit definitiv moartea, nici pentru cei pe care i-a înviat, ei au murit mai târziu iarăşi. Dumnezeu nu a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii. El e trist pentru stricăciune şi moarte. Moartea este un accident în viaţa omului, ca urmare a păcatului. Sămânţa morţii a semănat-o Adam, atunci când şi-a întors faţa sufletului de la Dumnezeu. Căci moartea înseamnă despărţire de Dumnezeu, iar boldul ei este păcatul pentru care Adam a fost izgonit din Rai, de la Pomul Vieţii.

Biruinţa definitivă asupra morţii va veni pentru întreaga umanitate, abia după învierea din mormânt a Mântui­to­rului. De atunci, moartea şi-a pierdut puterea şi ceea ce numim noi astăzi moarte este numai despărţirea su­fle­tului de trup. Iar puterea morţii nu constă în distrugerea tru­pului, ci în uciderea sufletului care este veşnic. "Nu vă temeţi - zice Domnul - de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide. Temeţi-vă, mai curând, de Acela care poa­te şi sufletul şi trupul să le piardă în ghenă". (Mt 10, 28)

Această putere a morţii ucigătoare de suflet a înlătu­rat-o Mântuitorul din lume, prin jertfa şi învierea Sa, pentru toţi cei care cred în El şi împlinesc voia Lui.

A învia un mort este, desigur, o mare minune, dar întoarcerea sufletului la credinţă, adică învierea sufletului din moartea păcatelor şi a patimilor nu este cu nimic mai prejos.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Infinity Ink. Photography

Vacanta Eurotrip
info
Publica anunturi
Licitatie publica

accentmedia