Tribuna
Festivalul Gradinilor
A fost "Ziua Libertăţii Presei" în ţara care iubeşte cenzura
Dumitru CHISELIŢĂ
372 vizualizari
A fost

foto: Arhiva TRIBUNA

 

Probabil cei care sărbătoresc altceva decât a doua zi de Paşti şi-au amintit că, pe 3 mai, pe plan mondial, se sărbătoreşte – habar nu am de ce – o Zi a Libertăţii Presei. OK, la fel de bine se putea sărbători o zi a Libertăţii într-un penitenciar, că e cam tot aia. Există presă 100% liberă undeva în lume? Nu. Chiar şi cei care strigă că sunt liberi, au pe cineva în spate care le spune să strige cât mai "loud and clear", că de nu... Să fie clar, presa nu a fost nu este şi mai ales nu va fi "liberă". Pentru că dacă ar fi liberă, nu ar supravieţui. Deci toată panarama, toată aflşarea asta în treabă, toată falsa preocupare privind libertatea presei este o mare făţărnicie şi cam atât.

 

 

Ziua Libertăţii Presei, varianta oficială

 

 

Citesc, aşa, pe oficiale, că, anual. "la data de 3 mai" (3 mai e şi altceva decât o dată? OK, 2 Mai e şi o localitate după Mangalia, nu doar "data de", dar nu e vorba de asta), pe tot mapamondul (ai, chiar? E un fel de 1 Mai, de Anul Nou, de ziua decernării Academy Awards?) este "marcată" (adică ce faci de 3 Mai, baţi un ţăruş în asfalt, scrijeleşti pe un perete data şi semnificaţia, faci serbări cu copii pe la şcoli şi grădi?) "Ziua Mondială a Libertăţii Presei" (adică pot scrie ce vreau, fără să mi-o iau?). Ziua aceasta a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU în 1993, ca afect al cauzei-recomandare adoptată la cea de-a XXVI-a sesiune a Conferinţei Generale a UNESCO, din 1991. Bine superb, mergem toţi jurnaliştii în Dumbrava, la mici şi bere ca să ne celebrăm libertatea, nu? Eventual o punem şid e od efilare pe Coposu, în faţa tribunei oficiale plină, desigur, cu oficialităţi.

Să contimuăm. Cică "Ziua (aşa-zis) mondială a (aşa-zisei) libertății presei s-a ctitorit, instituit,inventat, pentru a atrage atenţia întregii lumi privitor la importanța şi obligaţia respectării libertății de exprimare, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului. În acea Declaraţie se spune la articolul 19 că: "Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat". Naşpa.

Numai că România a cerut, adică a notificat verbal. la începutul pandemiei, suspendarea drepturilor omului, pe motive de virusu'. Fără a face vreo referire la CARE drepturi ale omului vrea să le anuleze. Adică o "scăpare" care permite, de fapt orice. Inclusiv anulartea dreptului la libera exprimare, ceea ce se vede şi fără săî fii mare analist. Alături de România au mai prins ocazia de a îşi băga cizmele (şi mânuşile) în drepturile noastre (noi suntem "omului", dacă nu ştiaţi) au fost ţări cu tradiţie, exemple ale democraţiei europene: Letonia, Armenia, Estonia, Moldova, Georgia, Albania,  Macedonia "de Nord", Serbia şi San Marino.

Gata paranteza, continuăm. Cu acest părilej, UNESCO oferă un premiu, "Guillermo Cano" (un jurnalist columbian asasinat de un cartel de droguri) persoanelor, organizaţiilor sau instituţilori ce au contribuit la apărarea şi promovarea libertăţii presei "oriunde în lume", dar mai ales în zonele "cu un grad ridicat de pericol".

Ziua Mondială a Libertăţii Presei cică oferă ocazia de a informa cetăţenii asupra cazurilor de încălcare a libertăţii presei. Adică cu referire doar la încălcarea brutală a ei, în ţările în care există cenzură, publicaţii persecutate, suspendate sau închise, iar lucrătorii din presă sunt hărţuiţi, atacaţi, arestaţi sau ucişi.

Amuzant ste căs  epuen doar accent pe ţările unde chiar ţi se dă în cap câ eşti jurnalist şi spui ce vezi sau sapi unde nu e de săpat,s au, pur şi simplu, tu nu faci jurnalism, ci lobby unor anumite structuri. Şi iar afli plictiselid espre Egipt, Rusia, Siria, Kazahstan, Thailanda. Noi România, suntem mama libertăţii presei, fiind pe locul 44 în 2018. Pe 2019, de când suntem liberi şi am scăpat de toate relele lumii că au ajuns supereroii la guvernare, România a trevut pe un binemeritat loc 47 din 180. Acum nu ştiu pe ce loc am fi, că am ajusn să citesc mai cu interes Scînteia din 1983.

 

Urări pentru libertatea presei din partea celor care pun tălpi libertăţii presei

 

Evident că această aniversare nu a scăpat ne-marcată de oficiali (unii, care au avut un PR mai activ sau au prins ei ideea). Ideea este că ce tare e presa românească şi că să o ţină aşa, şi să fie cât mai liberă în a publica ce vor ei. 

 

Uite, premierul Florin Cîţu. Care, de ziua tralala a presei, a transmis că mulţumeşte jurnaliştilor pentru "munca lor din timpul pandemiei, în aceste vremuri dificile, și pentru ei".

Cu plăcere, ce să spun, poate puneţi informaţii chiar la cam doua ore după s-au petrecut pe gov.ro, şi poate faceti chiar transcripturi, nu doar aruncati un link la un video pe Youtube. Tot premierul spune, oau, că "...lupta jurnaliștilor pentru adevăr este vitală mai ales acum, pentru a combate tot ce înseamnă fake-news despre Covid-19 și vaccinare în pandemie". Şi mai spune că ne roagă să fim în continuare "parteneri în acest efort comun al informării corecte și al responsabilizării românilor, de a se vaccina în număr cât mai mare, pentru a ne întoarce la normalitate". Adică aţi prins ideea, presa trebuie să fie liberă să scrie orice propune-impune oficial Guvernul (printre alţii) şi să fie partener (????) cu Puterea? Adică exact ce garantează ne-libertatea presei. Apoi (că aşa sunt comunciatele astea oficiale, din apoi în alt apoi) ni se doreşte nouă presei, să rămânem "mereu liberi, de partea adevărului și binelui public, independenți" şi să informăm corect opinia publică. Pe bune, nu am mai râs de mult ala de sănătos.

 

Un băiat deputat USR (da, Iulian Bulai, tot el, este o mină de aur pentru orice jurnalist, nu am o obsesie pentru el, dar sinceritatea lui face un mare serviciu partidului), ne urează, ca la 23 august 1951, "Succes, dragi jurnaliști! Munca voastră pentru adevăr, pluralismul opiniilor, verificarea la sursă a informațiilor, întrebările critice și dreptul la replică reprezintă un pilon important al democrației!".

Sau, tot el: "Voi face, mereu, tot ce-mi stă în putință pentru libertatea jurnaliștilor de a critica ceea ce facem – noi, politicienii. De a critica în numele cetățenilor și pentru ei, nu pentru un plus de rating sau un supliment de cancan.Ziua libertății presei nu e doar pe 3 mai, e în fiecare zi. Ar trebui să ne amintim în fiecare zi că, în 2021, aproape 300 de ziariști sunt în închisoare, în China, Turcia, Egipt, Rusia. Pentru că au criticat puterea și au apărat democrația".

Bun am ales două dintre cele mai festiviste şi "de la putere" reacţii de Ziua Libertaţii presei. Sună fain nu?

 

Numai că, cu ceva timp înainte, auzeam, de la efevtiv aceiaşi, că "Ceea ce facem noi acum este să eliminăm acele voci care mai există împotriva acestei campanii de vaccinare. Orice voce împotriva campaniei de vaccinare, de oriunde ar veni această voce, subminează un efort al nostru, al tuturor de a reveni la normalitate cât mai curând. Vreau să fie foarte clar: orice voce care subminează această campanie de vaccinare subminează efortul nostru de a reveni la normalitate cât mai curând”. A spus-o premierul Florin Cîţu. Nu a spus "să contracarăm", "să îi facem praf cu argumente imbatabile", "săţi facemd e râs cu armele lor", ci SĂ ELIMINĂM. "Să eliminăm" şi punct. Cum să le eliminăm? Păi cum credeţi voi, fantezia este liebră să zburde, de la hărţuieli la telefoane sau pe mail, la campanii de discreditare cu idioţi utişli, sau la chestii mai serioase. Într-adevăr, o mostră de democraţie.

Spuneţi că de ce am spus iar de Bulai, că am ceva cu el? Păi nu l-aş fi ales dacă, cu ecva zine înainte, nu ar fi zis asta, referitor la faptuş că şi-au băgat oamenii lor în CNA: "Manipularea, conspirațiile, negaționiștii și lipsa deontologiei jurnalistice ar trebui să fie tratate diferit și sancționate, conform legii, începând de marți". Adică libertate de exprimare dar, în mă-sa, ăia să ciocu mic. La fel, nici un milimetru de "hai să-i contracarăm cumva".

Deloc. Poc, cenzură, să le dăm în cap.

La fel cum a făcut, aceeaşi sursă, după Revelion, când TVR1 "a avut de Revelion un program plin de bășcălie la adresa a tot ce înseamnă pandemie: mască, vaccin, pericol, protejare, distanțare socială. Cu oameni declarați fani ai teoriilor conspirației" (...)  Adică sabotezi măsurile de împiedicare a răspândirii bolii". Paradoxal, nu am mai auzit de crima de lez-covrig, dar cred că vor aranja ceva în curând.

Consider că exprimarea este şi trebuie să fie liberă pentru oricine, atâta vreme cât nu instigă, DIRECT şi DOVEDIT, la crime sau alte infracţiuni. Dacă întreb de ce noaptea nu e voie afară şi primes xrăspunsuri tembele sau idioate, asta nu însemană că eu sunt conspiraţionistul că întreb, ci tu eşti consporaţionistul că nu-mi dai un răspuns  care să fie mulţumitor, şi baţi câmpii. Sau nu mă poţi acuza că "fac mişto" de viruşi, eroi, superstaruri, tricouri negre saud eclaraţii aiuristice care se bat cap în cap, pentru că nu există delictul de a râde de ceva. Da, era, sub comunişti şi sub nazişti. Dacă vreţi să vă ascociaţi "democraţiei" lor, nu aveţi decât, dar fără mine.  

 

 

Căt de liberă e presa "liberă"?

 

Conform Reporters Sans Frontieres, în perioada pandemică, în România avem, în amterie de libertatea presei, "even less transparency". Adică "chiar mai puţină transparenţă"

"Viziunea Guvernului despre jurnalism şi libertatea presei ÎNCURAJEAZĂ CENZURA (sl.ns) şi AUTO-CENZURA (sl.ns). "În perioada crizei coronavirus, o lipsă a transparenţei şi o comunicare slabă între oficialităţi şi media a subminat accesul la informaţie şi credibilitatea presei" (...) "În timpul stării de urgenţă, guvernul a anunţat o politică controversată axată pe cenzurarea platformelor online care promovau fake news şi teorii ale conspiraţiei" (https://rsf.org/en/romania).

 

Deci cât de "liberă" este, în pandemie sau în general, presa liberă? Mulţi dintre consumatorii de presă au impresia că jurnaliştii sunt ori nişte ospătari care le aduc, moca, doar ştirile şi părerile care vor ei să le consume, ori un fel de serviciu haiducesc tot gartuit, rezolvându-le treburile lor personale. Aceasta şi pentru că presa, printr-o stupidă concurenţă virtuală de a oferi ei primii şi tot mai mult faţă de alţii, au învăţat cititorul că munca jurnaliştilor e tot mai ieftină. Tu, ca presă "liberă", trăieşti din ceva. Din contracte de publicitate. Din alte contracte de mediatizare. Prin care tu oferi spaţiul tău editorial, dincolo de convingerile tale, unor terţi, pentru a-l folosi. Mai trăieşti, ca presă, din anunţuri, mică publicitate, abonamente, vânzare liberă. Deci deja nu mai vorbim aici despre filosofii cu libertatea presei, etc, ci de afaceri. Ştiu că nu vă place să auziţi asta, ca cititori, dar VOI cât plătiţi ca noi să fim liberi să scriem ce vrem şi ce vreţi? Da e simplu să emiţi judecîţi, să spui că suntem de-ai PNL, de-ai PSD, de-ai Primăriei, de-ai spitalului, de-ai oricui doar pentru că le oferim dreptul la exprimare, când tu deschizi netul şi ne citeşti fără a plăti o centimă pentru munca noastră. E simplu să ceri şi să nu dai. Iar ăsta e doar un aspect.

 

La fel, autorităţile s-au obişnuit ca presa să le rumege doar comunicatele oficiale, să fie un fel de serviciu de mediatizare, de regulă tot pe mocăciune, ca anexă la purtătorul de cuvânt. Iar dacă vrei să afli altceva, mai ales despre chestii controversate, să te cam... lălăie. Ba chiar să fie ofensate pentru că-ţi permiţi să ai opinii contrare curentului impus oficial, prin comunicatlele acelea triumfaliste.

Presa NU E LIBERĂ. Economic vorbind, nu e o diferenţă între mass-media şi un magazin "Alimentara". Funcţionează exact la fel. Ai furnizori care te costă, de la hârtia de tipar la net şi de la agenţii de presă la apa de la toaletă. Ai salariaţi pe care trebuie să îi plăteşti. Ai taxe şi contribuţii pe care trebuie să le plăteşti. Şi mai ai cumpărători. Mici sau mari. Care îţi mănâncă din libertatea aceea filosofică, dar te ajută să supravieţuieşti

 

Cui nu-i convine, cititor sau beneficiar bugetar de servicii de presă, îi propun să facem schimb, vreo câteva luni, să vadă cum e.

 

Dorinţa de cenzură în ţara libertăţii presei

 

Observ că, cu cât oamenii sunt mai, aşa, liberi în opinii, dorinţa de cenzură este mai mare.  Dar nimeni nu tratează asta oficial ca atentat la liebrtatea presei. S-a puiat o ceată de extremişti care o arde ba pe liste negre, ba pe solicitări de desfiinţare a posturilor şi a publicaţiilor care nu le plac, doar pentru că nu le plac. Probabil pentru ei, telecomanda este un utilaj mult prea sofisticat pentru a se lucra cu ea, săd ai pe alt canal dacă nu-ţi place ceva.

Hai să ne amintim de apelul, cît se poate de serios, la boicotarea unor televiziuni doar pentru că nu se înregimentau în pupat undeva o mişcare de proteste şi că cică făceau propagandă.

 

"Iniţiem acest demers întrucat banii obţinuţi din contractele de publicitate finanţează campaniile de manipulare a opiniei publice, purtate în interesul unor indivizi corupţi, (...)  campanii care subminează statul de drept. Finanţarea acestor televiziuni înseamnă sponsorizarea discursului urii, atrăgând dupa sine distrugerea coeziunii sociale, emigrarea unui numar imens de români afectând astfel mediul economic şi ducând, implicit, la pierderi..." (...) Considerăm că boicotarea celor două televiziuni mai sus amintite (Antena 3 şi Romania TV, n.n.) şi redirecţionarea bugetelor media către instituţii de presă independente ar face un serviciu inestimabil societăţii", blabla şi blablaba, se arată în scrisoarea deschisă care cerea, asta orice prost vede, CENZURĂ.

Printre semnatarii cererii de boicot-cenzură se numără, printre alţii, Tudor Chirilă, Tudor Giurgiu, Radu Vancu, Lia Bugnar, Şerban Pavlu, Oreste (Teodorescu). Sincere felicitări, ce să povestesc.

La fel, lucrările de înlocuire a CNA au dat prilejul unor poporeni aşa-zis progresişti de a cere iar DESFIINŢAREA unor posturi TV, doar pentru că lor nu le plac. Bun, să ceri argumentat e una, dar să ceri abia buchisind limba română, e mai grav. Paradoxal, nimeni nu a cerut închiderea posturilor Tv cu mondenităţi decoltate sau cu manele. Ceea ce e destul de clar. O atmosferă clară de libertate a presei, nu?

 

Ca să nu o mai lungim, a fi jurnalist liber şi a face jurnalism liber, acum, e mai mult o aventură decât o ocupaţie concretă. Aşa cum ne spunea demult, în facultatea aceea unde mai şi dădeai examen ca să intri, un profesor care nici el nu mai e printre cei vii pe acest pământ, din presă nu te îmbogăţeşti, ca jurnalist. Iar dacă te îmbogăţeşti, nu mai eşti jurnalist. 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Sevis - din Marginimea Sibiului

Somarest

Festivalul Gradinilor

venactiv

Comunicat de presa policrom

Vacanta Eurotrip
info
Palatul Brukenthal Avrig
PORTAL MEDICAL
Postare anunturi
Licitatie publica

accentmedia