Pentru Fawzia, România înseamnă speranță. Familia ei a plecat din România în Siria în decembrie 1989, de teama revoluției.

Ea s-a născut în Siria pe timp de pace, însă în 2014 a venit războiul peste e și atunci a făcut cale întoarsă spre România. Acum este în războiul altora. Cu ochii în lacrimi, vorbește cu ucrainenii care vin în România pe la Siret. Ea s-a alăturat Al Arabia și este producător al echipei de corespondenți de la Siret.

„M-am regăsit în aceeași durere pe care o au ei, refugiații. Este exact ce am pățit eu, adică și toți sirienii, fiindcă eu sunt din Siria. Aceeași durere și aceeași suferință există, de a lăsa țara natală și locul de naștere. Aveau lacrimi în ochi și mi-am amintit de toată povestea mea, din păcate, de tot ce s-a întâmplat cu refugiații sirieni. Acum sunt mulți studenți arabi care au venit din Ucraina, care au tot aceeași problemă, tot aceeași soartă au”, a spus Fawzia Rehejeh.

Durere pentru copiii războiului

Cel mai mult o doare drama celor plecați, care au lăsat totul în urmă și au venit într-o țară străină să își crească copiii departe de război. Acum 8 ani și ea a făcut asta, împreună cu familia sa. Locuiau în Lattakia, principalul oraș port al Siriei. Tatăl era medic, iar mama lucra în cosmetică și se ocupa de familie. Fawzia mai are două surori și doi frați.

„Și dacă suntem diferiți etnic, religios sau avem diferențe culturale, geografice foarte mari, ce ne unește pe noi este umanitatea și empatia”, a mai spus Fawzia.

Viața ucrainenilor de la Siret îi amintește de familia ei normală, care și-a pierdut liniștea din cauza războiului din Siria.

„Din păcate, din partea familiei tatălui, fratele tatălui a murit în război în Siria, exact când ne-am mutat noi aici, în România. Am lăsat facultatea pe care nu am reușit să o termin, literatură-engleză, am lăsat prieteni, viața mea . Practic tot ce am trăit eu de când eram mică până la 25 de ani. Am lăsat și sărăcie, oameni după război”, povestește Fawzia, care s-a stabilit în Sibiu.

A lăsat în urmă durere și moarte. Acum, viața lăsată în urmă în Siria este doar o amintire pe care o trăiește cu ucrainenii. Fawzia a terminat facultatea în România, s-a căsătorit și are toată familia alături.

„Fratele lui tata a murit în război în 2014. Era în zona afectată și mulți prieteni au pierit. Foarte mulți oameni au murit în atentate teroriste, în școli, facultăți. Au rămas fără mâini, au rămas cu dizabilități, mulți în jurul meu și chiar apropiați pe care îi cunosc chiar au suferit”, a mai spus tânăra din Siria, stabilită la Sibiu, care acum transmite pentru lumea arabă drama ucrainenilor care ajung, alungați de războiul de la ei de acasă, în România.