Săptămâna aceasta din octombrie îi sărbătorim în 21 ale lunii, pe sfinţii ardeleni care au luptat şi au suferit, ba chiar unii au murit pentru credinţa ortodoxă şi neamul nostru românesc.

Sunt sfinţii cuvioşi mărturisitori Visarion şi Sofronie, Sfântul Mucenic Oprea din Săliştea Sibiului, sfinţii preoţi mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel.

Era după anul 1701 când mitropolitul Atanasie Anghel de la Alba Iulia a semnat Uniaţia cu Biserica Romei, iar marea majoritate a românilor nu au vrut să-şi părăsească legea românească, adică credinţa ortodoxă. Nu aveau episcopi ortodocşi să le sfinţească preoţi şi biserici.

Călugărul Visarion din Serbia, care fusese tuns în monahism în anul 1738 la Mănăstirea Sfântul Sava din Ţara Sfântă şi care mai apoi petrecuse o perioadă de nevoinţă într-o peşteră din Serbia ca sihastru, ajunge în Banat în anul 1744, la îndemnul patriarhului ortodox sârb Arsenie de la Karlowitz, şi este primit de popor ca un adevărat sfânt. Umblă mai apoi prin oraşele şi satele ardelene, întărind credinţa şi îndemnându-i pe români la unitate şi să lupte pentru credinţa ortodoxă, până în anul 1744, când pe 26 aprilie, aflându-se în drum spre Sibiu, este arestat de armata austriacă la porunca împărătesei Maria Tereza, şi închis la temuta închisoare Kufstein din Tirol în Austria, unde se stinge după aproape un an.

Au urmat lui Visarion, Oprea din Sălişte, preoţii Moise din Sibiel şi Ioan din Galeş. Oprea din Sălişte era plugar, iar împreună cu soţia şi copiii lui duceau o viaţă creştină. Însă din cauza greutăţilor întâmpinate de românii ortodocşi, pricinuite de poverile şi birurile impuse de împărăteasa Maria Tereza, evlaviosul Oprea porneşte în lupta pentru apărarea dreptei credinţe şi a oamenilor care voiau să-şi ducă viaţa în continuare după credinţa ortodoxă. Ajunge după un timp şi la conducătorul ţării pentru a căuta sprijin, însă este ameninţat cu temniţa şi cu moartea. În toamna anului 1748 ajunge chiar la Viena la împărăteasa Maria Tereza, crezând că va găsi înţelegere şi că va obţine libertatea Bisericii Ortodoxe. Ajunge însă, la fel ca şi Visarion din Serbia, tot în închisoarea Kufstein din Austria, tot la porunca împărătesei Maria Tereza, unde îşi sfârşeşte viaţa.

Împărăteasa Maria Tereza a poruncit să fie prinşi şi chinuiţi şi închişi la Kufstein şi Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, unde îşi sfârşesc viaţa.

Sfântul Sofronie, canonizat în anul 1955, a fost şi el un mare apărător al dreptei credinţe ortodoxe. El provenea din satul Cioara-Sebeş, judeţul Alba. În anul 1756 întemeiază Schitul Cioara, însă văzând greutăţile la care erau supuşi românii ardeleni ortodocşi, porneşte şi el în misiune spre a-i întări pe oameni în a păzi şi păstra credinţa lor. Pentru aceasta este întemniţat şi bătut, la porunca craiului Ardealului.  Ieşit din închisoare, îşi continuă misiunea începută în satele din Munţii Apuseni, pentru ca mai apoi să fie din nou întemniţat. Este eliberat, iar la 14 februarie 1761 la adunarea soborului de la Alba Iulia, cere egalitate de drepturi poporului român şi un episcop ortodox în Ardeal. În acelaşi an se retrage la Mănăstirea Curtea de Argeş, loc unde va trăi până la finalul vieţii.

Abia după răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan din 1784, românilor li s-a dat un episcop ortodox. Pe urmele sfinţilor ardeleni s-au dus în Austria câţiva români credincioşi printre care Emil Pârpăliţă cu soţia din Răşinari, fostul protopop de Sălişte, şi au intrat în închisoarea de la Kufstein. Au luat pământ din locul unde au murit martirii noştri şi l-au adus într-o urnă care a fost aşezată în biserica din Sălişte.

Îi rugăm pe aceşti sfinţi ardeleni să ne vină şi nouă astăzi în ajutor cu harul pe care îl au de la Domnul Iisus Hristos.

Celor cu numele Oprea le urăm toate cele bune şi La mulţi ani.