Parcul cu statui şi wc public

Am ales o zi nepotrivită pentru a-l vizita: marţea. Nu pentru că ar fi, spun experţii internaţionali şi oamenii de ştiinţă, trei ceasuri rele, ci pentru că e zi de târg. La fel de prost puteam alege să merg vinerea, când nu sunt trei ceasuri rele dar când tot e zi de târg. De ce? Păi pentru că ştiţi cum e, dacă e zi de târg vine multă lume. Dacă vine multă lume, nu toată e de calitate. Nu mă puneţi să explic, mergeţi pe acolo când sunt zile de târg marţea şi vinerea şi veţi vedea. Hai să zic că anumite zone nu sunt recomandate să le fotografiezi, din motive de persoane care nu sunt iubitoare de aparate foto în funcţiune deşi ele nu sunt Tudor Chirilă şi pentru care ocupaţia de a sta pe bănci a devenit aproape profesie. Aşa că mai bine nu. 

Nu mai intrăm în istoria locului, am scris şi noi, şi alţii, dar mai reamintim că ASTRA este unul dintre cele mai vechi parcuri din Sibiu, amenajat pe locul pe unde treceau zidurile cetăţii. Este deschis în 1879, ca parc orăşenesc "Stadtpark", meritul înfiinţării lui aparţinând Societăţii pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu, care chiar se ocupa de înfrumuseţarea oraşului în fapt, nu digital sau in spaţii închise.

Prima statuie sau bust, ca să fim corecţi, ce s-a amplasat aici a fost a lui Schiller, care acum este în zona Arhivelor-Tipografilor. Următoarea ca vechime este a lui George Bariţiu (1912 de când a fost realizată, 1924 de când e amplasată în acel loc) cea din faţa intrării în Biblioteca ASTRA. Apoi, de prin anii '70 până recent, au fost "colonizate" restul.

Restul de statui-busturi (oamenii le zic statui, nu se pierd cu detalii tehnico-artistice) îi reprezintă pe: Andrei Saguna (1973), cu crucea "cenzurată" cu dalta la ordinul unui tovarăş de la cultură sau de la partid (tot aia) care pun pariu că a trăit bine-mersi apoi, cu simţământul datoriei bine împlinite; Andrei Mureşanu (1973); Gheorghe Lazăr (1973); Badea Cîrţan (1974), Octavian Goga (1973) "confiscat" de cineva prin anii '90 din motive de metale neferoase, apoi refăcut în 2002, Ioan Slavici, cel cu gâtul foarte sucit (1979), Timotei Cipariu (1991), Emanoil Gojdu, prea mic pentru un soclu atât de mare (2006) August Treboniu Laurian (2010), Iacob Bologa (2011) şi ultimul, chiar la intrarea în wc-ul public-bărbaţi, Alexandru Vaida-Voevod (2018). Nu cred că mi-a scăpat vreunul.

O altă atracţie chiar istorică, a Parcului ASTRA, este WC-ul public de care am pomenit mai sus. De ce istorică? Pentru că există acolo din 1937. Şi nu cred să fie sibian adevărat care să nu-l fi frecventat. Interesant este luminatorul acela cu "hublouri" tip fund de borcan care mă fascinau când eram mic. Inţial, pisoarul era de formă circulară, asta dacă vă interesează în mod deosebit. WC-ul public, mai exact construcţia metalică destul de kitschoasă metal & plexi ce îl acoperă este şi emiţător de sunete anti-ciori. Adică funcţionează cam aşa. Nişte boxe cârâie nonstop ceva nedefinit, iar ciorile, teoretic, pleacă. Ori de nervi, ori de plictiseală. Dacă pleacă. Dacă nu, înseamnă că s-au obişnuit.

Un element care nu mai există dar atrăgea multă lume era chioşcul de ziare "pe stil vechi", din lemn, aproape monumental, unde deseori stăteai la coadă ca să prinzi ba "Sportul", ba "Tribuna Sibiului", ba "România liberă", ba "Neuer Weg" sau reviste ca "Cinema", "Ştiinţă şi tehnică", "Viaţa Militară" ori chiar "Pentru Patrie", revista miliţienilor şi a securiştilor. Parcul mai avea mese de şah pe latura dinspre Mitropoliei-Lupaş, mutate apoi unde se află acum. Super-fântăna aceea datează din anul de glorie 2007 şi este făcută cu sprijinul Băncii Transilvania. Şi e construită în aşa fel încât să îţi dea imrpresia că este înghesuită între copaci. După o privire mai atentă, ajungi la convingerea că nu-ţi dă doar impresia, ci chiar e înghesuită în peisaj.

Parcul arată (aproximativ) aşa cum îl vedeţi, din 1926 şi pot spune că arată bine, lăsaţi-l în pace, nu mai veniţi cu idei distructive pe el. Alte două elemente interesante sunt: un fel de mini-foişor care nu ştiu la ce foloseşte şi pare totdeauna în plus la cum e făcut şi istoricul trovant (piatra aceea sferică) dinspre Studenţi – pardon Erasmus, pe care-l ştiu de mic, credeam că e o ghiulea gigantică de la vreunul din tunurile cetăţii şi care, la fiecare "reconfigurare" a zonei, este mutat de colo-colo.

Parcul ASTRA mai avea două pisici negre foarte simpatice, pe langă terasa fast-food, o ţâşnitoare de apă care este încă funcţională, o alta mult mai mare care uneori este funcţională. Cică mai avea păsări de noapte dar mă îndoiesc că mai sunt la câtă grijă oficială faţă de natură e la Hermanştat. A, aici s-au ţinut şi câteva Orăşele ale Copiilor, într-un decor de iarnă mai pitoresc decât Piaţă Mică.

Parcul, acum, când încă mai arată aşa

Am ales o zi cu soare şi (am zis) de marţi, ca să dau o tură prin el, prin Parcul ASTRA, "un parc mic dar frumos, liniștit", după cum este caracterizat de cineva într-o recenzie pe Google. Aşa şi este. Uneori este frumos şi liniştit, mai ales când nu e zi de târg. Copacii sunt mari, au coroane bogate şi probabil mulţi îi privesc cu ură pentru asta. Unii cred că sunt de la inaugurarea parcului ("îs vechi!" – parcă aud). Partea dinspre Unirii e mai animată-şi mai agitată decât cea dinspre Mitropoliei, care este uimitor de liniştită. Vaida-Voevod păzeşte cu vigilenţă WC-ul public-bărbaţi, iar un nene păzeşte intrarea cealaltă, de la femei. Boxele anti-habar nu mai am ce, cârâie nişte sunete monotone, care mai mult te adorm decât te avertizează, probabil şi ciorile simt acelaşi lucru.

Aici, în capătul dinspre Bulevard, era afişierul balurilor săseşti din judeţ. Scrise cu creion colorat, apoi cu carioca, prinse în pioneze de scoarţa castanului de lângă "Pielie Roşii", aflai că "Achtung! Ball im…" apoi urma numele ciudat dar original al unei localităţi din zonă, "Reussen", "Schennenberg", "Michelsberg", "…scheuern", "mit" formaţia care presta muzica. Tot acolo era băiatul acela (i-am uitat numele) care, pentru ceva de băut (nu mai ştiu tariful, un coniac, o bere) îţi făcea din cap, instant, mai repede ca un pocket-calculator, orice înmulţire, cu oricâte cifre.

Tot aici, în anii 90, era locul presei de opoziţie, independente şi mai ales anti FSN, vândută de un băiat cu pleată, de-i spuneam "Adi Golanul" (de la Golaniadă) de unde cumpăram publicaţii uitate ca "Timişoara", "Dreptatea" sau "Nu". Tot aici cică era locul unde puteai "angaja" lăutari la nunţi. Am observat că aleea care leagă spitalul de copii "Luther" de strada Lupaş a devenit carosabil şi loc de parcare. La fel, şantierul la fosta casă unde era "Ada-Kaleh" a ajuns la etaje superioare şi aproape l-am uitat pe cel care m-a ameninţat că-mi ia aparatul dacă mai pozez pe acolo. Ce e mâzgălit cu vopsea neagră pe peretele blocului interbelic era o "publictatte electorală" de după război, originală sau rămasă de la vreun film cu tovarăşi, care spunea "Votaţi candidaţii BPD".

Statuile sunt la locul lor, ornamentele florale au meritul de a nu spune momentan nimic, copacii sunt şi ei încă la locul lor şi purifică aerul din zonă, dincolo de chestiile cu mamă ce super-aer e la Sibiu. Trei trotinete zac în ordine, pe spaţiul verde, alta lângă un coş de gunoi. Spaţiul verde din zona aleii caropsabile are urme de roţi de automobil, că, noa, spaţiul e strâmt. Te aştepţi că vezi-auzi multe păsări, că doar e primăvară. Da, sunt, în această ordine, porumbei, vrăbii, mierle (care chiar cântă), un piţigoi şi un ţiclean. Iarba este tunsă regulamentar, ca nu cumva să înfloresască vreo floare şi si nu dispară sentimentul de fundul curţii vilei unde ai grătarul pus pe gazon, că aşa e la Germania.

Curăţenia: bine spre excelent faţă de ce populaţii traversează zonă. Cel puţin o ţâşnitoare, cea dinspre Mitropoliei funcţionează, că am văzut un copil mic ucrainean care se juca cu tatăl lui pe acolo (de rămânea la ei poate nu mai avea tată, lasă că e mai bine aşa). Fântăna, pe cât e de mare, pe atât e de nefuncţională şi chiar nu-i găsesc locul în parcul ăsta dar, noa, era 2007, toţi erau anesteziat de încântaţi că suntem capitala culturii, cortul ăla de circ din parcarea de la 90 era ditamai "pavilion multifuncţional" iar mai în jos de parc era un chioşc numit în păsăreasca piţi-sibiană "SOUVENIER" care a făcut şi el bani pentru cine trebuie. Apropo de fântână, abia aştept vara când unii dintre vizitatori o vor folosi pe post de piscină). De bustul lui Gojdu atârnă o coroniţă uscată, vremea favorabilă a adunatc eva jucători la meselde de şah unde se joacă orice, uneori şi şah.

Circulaţia, destul de intensă, mai ales cu oameni care au treabă: părinţi care merg cu copiii la "Luther", ceva amatori de cărţi pe la bibliotecă, mame cu copii, fete cu smartfon, elevi care vin dinspre Goga, pensionari care numa stau şi pe la fastdood nişe băieţi cu muşchi care atrag atenţia asupra lor ca să vadă lumea că au muşchi. Şantierul de la Ada-Kaleh mai bocăne uneori sunt curios ce va ieşi acolo şi cum se va încadra în peisajul sibian.

Atenţie, se va lucra!

Parcul ASTRA, chiar fiind prea frumos aşa cum e, îi lipsea ceva: o "reabilitare", pardon "reamenajare". Aflăm, astfel că o firmă sibiană (în sfârşit!) se va ocupa de documentația tehnică pentru "reamenajarea" Parcului Astra. Ideea "reamenajării" e mai veche de dinainte de pandileală, şi se referea (sper!) la alei pietonale pavate, "mobilier urban" sau coeprttină în zona meselor de şah, ilumniat "ambiental" care nmu ştiu cât va fi iubit de cele câteva păsări care se ambiţionează să mai supravieţuiască pe aici,  şi o nouă arteziană, că aia veche e făcută de Iohannis care nu mai e primar şi oricum, am zis, e prea nepotrivită locului. Se promite că nu se va afecta "cadrul vegetal existent", ba chiar cică se va dezvolta zona verde cu "elemente de arhitectură peisagistică". Să sperăm că va fi aşa, antecedentele din ultima vreme obligându-ne aă avem o atenţie sporită privind zonele verzi ale oraşului. Cert este că au fost văzute persoane care efectuau măsurători în zonă.

Oricum, în linii mari, Parcul ASTRA, aşa cum e acum, arată bine atât pentru localnici cât şi pentru eventualii turişti însetaţi de o oază verde după o hălăduială pe străzile oraşului. Să rămână aşa, ""un parc mic dar frumos, liniștit". Ce va fi mai încolo, vom vedea şi vom informa, ori de e de bine ori de e de rău.