La vreme de frig ancestral, pe masa de lectură o carte: Dan Cristian Turturică, Românii deportați în ghețurile Siberiei. Mărturii (București, 2022, 126 pg.). Cu o postfață semnată de Profesorul Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” (pp. 103-111,  123-126), cartea readuce înaintea cititorului român, mai ales a celui naiv într-ale informației, dramatica înfruntare între neamul românesc de pe ambele maluri ale Prutului cu sistemica și ucigașa mașinărie de propagandă a Țaratului Sovietic. Dintâi impresionează încăpățânarea jurnalistului român – care surâde aproape copilărește dintr-o fotografie de la marginea Dudinkăi – plecat în căutarea urmelor unor români din Moldova exilați dincolo de cercul de nord al oricărei civilizații umane. Descrierile, întâlnirile ori pur și simplu tonusul cărții în scriitura ei obligă la meditație, la uimire și un soi de curaj al aducerii aminte de care rareori ai parte ca cititor. Evitând să construiască o monografie istorică a deportărilor sovietice, Dan Cristian Turturică propune un soi de restaurare a istoriei unor vise, tinereți și maturități risipite sub vântul înghețat al celui mai Nord dintre Norduri. Oamenii întâlniți – răni deschise – și orașele străbătute cu naivitatea unui căutător de aur fac din descrierile autorului linii subțiri de profil istoric încărcat de sinceritate și o doză inteligentă de ironie. Dintre personaje se remarcă oamenii care au încercat să revină Acasă, în Moldova, dar s-au aflat străini în propriile lor hotare. Dureros și tenace în a-și păstra tonul echilibrat, autorul ne aduce dinainte dramatica, tragica istorie a deportării și deportaților, modificările de antropologie culturală la care a fost supus un neam întreg de dragul coruperii sale ideologice și anulării sale fizice. Purtând parcă în subtext titlul „Supraviețuitorii”, volumul îngăduie omului de astăzi – la câteva zeci de ani de la temerara cercetare de teren întreprinsă de autor – să își revadă cunoștințele de teologie a istoriei ori de istorie propriu-zisă. Recunosc, citind și recitind pe alocuri mărturiile oamenilor, cu multe asemenea m-am întâlnit străbătând Moldova de astăzi, am avut tendința de a cumpăra câteva cărți și a le oferi cât mai multor dintre tineri. Nu să nu uite, ci să învețe. Parcursul cărții e o hartă de întoarcere Acasă a celor deportați doar pentru că vorbeau românește. Limbă pentru care s-a murit în gulaguri înghețate.