Antonia BODEA

Ne aflăm azi în ambianța unui moment deosebit pentru noi, dar excepțional pentru „eroina momentului”, Anca Sîrghie,  aflată la punctul unei bătălii purtate cu viața, de 80 de ani!… Și, eroina noastră repurtând victorii strălucite se pare că a urmat îndemnul poetului: „O luptă-i viața, deci te luptă/ Cu dragoste de ea, cu dor” (G. Coșbuc).

La aniversarea acestei doamne în cadrul Cenaclului “Radu Theodoru” din Sibiu în 23 februarie 2024, ne însoțește o carte deosebită, un eseu monografic realizat de distinsa prof.dr. Ada Stuparu, care cuprinde între coperțile ei date privind întreaga viață și activitate a universitarei și scriitoarei Anca Sîrghie. Intitulată foarte sugestiv „Anca Sîrghie în lumina slovei scrise” (eseu monografic, ed. a II-a revăzută și adăugită), ed. Techno Media, Sibiu, 2024, cartea remarcabilă atât prin aspect, cât și prin conținutul documentar valoros, prezentat sistematizat, însoțit de date și imagini edificatoare, structurat pe parcursul a 5 capitole, constituie un document prețios, punctând parcursul celor 57 de ani puși în slujba culturii.
Poate nu îndeajuns știm să prețuim uriașa muncă de culegere și structurare a unui imens material ce stă mărturie despre ceea ce a însemnat și înseamnă prezența scriitoarei Anca Sîrghie – „profilul complet al omului de cultură”. Este genericul sub care îmi prezint cuvântul de admirație față de un spirit care și-a dăruit toată viața spre a descifra, a pătrunde, a cultiva și răspândi „lumina slovei scrise” cum, minunat subliniază titlul volumului de față. Pe parcursul a 679 pagini, dintre care 100 de pagini cuprind la capit. V o consistentă  “Bibliografie”, pe care o apreciez ca exemplară, se conturează liniile de forță ale unui destin, care la rândul lui ni se impune ca exemplar. Despre acest adevăr vorbesc valoroasele specializări și performanțe pe care le-a atins d-na Anca Sîrghie, urmându-și chemarea a ceea ce înseamnă cultură, în ipostaza dascălului, arzând astfel în creuzetul alchimic al înnobilării spiritului. Conf. univ. dr. la Facultatea de Litere și Arte din cadrul Universității “Lucian Blaga” din Sibiu, unde a ridicat secția de Biblioteconomie și Arhivistică, prin sesiunea studențească anuală, căreia i-a asigurat o deschidere națională și chiar internațională, prin publicația “Lumina slovei scrise”, scoasă cu studenții ei în 20 de volume, prin monografia închinată specialității nou înființate și așezate pe ferme principii științifice prin propriul efort al d-sale, prin proiectul colaborării cu Universitatea „Michel de Montaigne” din Bordeaux, Franța, d-na Anca Sîrghie găsește formule adecvate de a conferi specificitate și statut științific acestui sector, vag conceput până atunci și nemenținut la acel nivel după plecarea dânsei. Ea a realizat 11 cursuri pentru studenți, lucrări de documentare, a organizat vizite și schimburi de experiență cu biblioteci vestite din Europa, precum Biblioteca Națională a Franței de la Paris, Biblioteca Mériadeck de la Bordeaux sau Biblioteca Universității Humboldt din Berlin,  pentru a pătrunde și adânci „biblioteconomia” ca disciplină meritorie și nobilă.
De altfel, pe întreaga perioadă a activității profesorale, dovedește o bogată inițiativă în promovarea informației culturale adunate. Împreună cu elevii și mai apoi cu studenții d-sale, le valorifică prin manifestări culturale sub generice adecvate, precum colocvii, sesiuni științifice de comunicare, simpozioane, festivaluri comemorative, evocări, Zilele Eminescu, Festivalul  Internațional “Lucian Blaga”, Colocviul “Emil Cioran”, pe care îl organizează din 2019 până în prezent, ca să nu mai vorbim despre cele peste 20 de ediții ale Cursului internațional de măiestrie instrumentală și vocală, intitulat “Spre o Academie de Muzică la Sibiu” sau proiectele cinematografice, inițiate ca președintă a Ligii Culturale, Sibiu. Aceste evenimente sunt susținute anual, ținând astfel trează participarea celor implicați, antrenarea publicului, precum și imaginea unor figuri de seamă ale culturii noastre.

Ca specialist în Istoria literaturii române, 

realizează monografii în care spiritul documentar este îmbrăcat în căldura și lumina expresiei cu măiestria unui strălucit deținător al științei de a releva farmecul limbii române în evoluția de la cronicari și premoderni, până al contemporanii noștri. Astfel, cărți precum „Lucian Blaga și ultima lui muză” – cu un cuvânt înainte de O. Drimba, Ed. TechnoMedia. Sibiu, 2015, pentru care primește Premiul “Octavian Goga” al Uniunii Scriitorilor din România-filiala Sibiu,  – apare ca un frumos și fascinant roman de dragoste, precum și drept un valoros documentar social și istoric. 
 De asemenea, între cele cinci lucrări dedicate autorului, vol. Radu Stanca, „Evocări și interpretări în evantai” 2016, și „Radu Stanca și Sibiul”, cu cele două ediții ale ei (2022, 2023), conțin, pe lângă valoarea documentară cu totul remarcabilă, imagini care încântă prin farmecul și sensibilitatea observației scenelor de viață, surprizele plăcute și cele triste ale deceniului proletcultist, dramaticul trăirilor scriitorului evocat.
Nu putem vorbi despre amplitudinea manifestării scriitoarei Anca Sîrghie fără a puncta diversitatea activităților domniei sale extinse peste granițele țării, în minunate și ample proiecte profesionale de colaborare cu țările europene și mai departe cu spații transatlantice în scopul popularizării tradiției românești și, de asemenea, a îmbogățirii acesteia cu modele din spații mai evoluate. Mărturie stau cărțile trilogiei sale „America visului românesc” (2017, 2019, 2021) și recentele “Dialoguri româno-americane” apărute în anul 2023 la Editura Limes sub titlurile “Fascinația artei” și Fascinația adevărului”. 
 Așa cum reiese din paginile monografiei citate, pe principiul înfrățirii cu țări din Europa, precum Franța, și din America, unde poposește frecvent și mereu rodnic în SUA și în Canada, se realizează permanent schimburi de experiență și excursii între zone din aceste țări și România, schimburi care conferă noutate, prospețime, dinamism și diversitate acțiunilor culturale desfășurate, asigurând o reală emancipare a tinerilor prin accesul la forme de cultură diverse. Astfel, informații referitoare la profilurile culturale ale unor mari edificii europene și transatlantice au contribuit la diversificarea și îmbogățirea activităților din România care, la rândul lor, au constituit un stimulent pentru deschiderea unor formațiuni culturale asemănătoare peste graniță.

Se pare că universitara Anca Sîrghie 
a înțeles însemnătatea acelor forme de colaborare în scopul promovării universalismului, a culturii spiritului umanitarist, încât chiar în momente grele, precum pandemia de coronavirus, a abordat cu succes noile tehnici de comunicare la distanță, precum programul zoom, pentru a nu se pierde realizările odată obținute.
Am străbătut cartea monografică a Adei Stuparu cu încântarea de a afla personal atâtea lucruri interesante și aspecte inedite despre oameni, locuri, obiceiuri și mai ales, de a înțelege realitatea unității în diversitate a spiritului uman.
O altă satisfacție am trăit-o identificând în paginile monografiei, momente de colaborare personală a mea cu dna Anca Sîrghie care se regăsesc pe parcursul a mai multor ani prin abordări de ambele părți, fie prin mijlocirea eseurilor critice, fie prin articole sau reportaje referitoare la creațiile proprii, fie prin schimburi de opinii, îmbogățindu-ne astfel gama preocupărilor despre literatura și limba română.
Ceea ce am realizat cu nespusă uimire a fost sentimentul copleșitor al puterii de sacrificiu în timp și spațiu, incomensurabile, dăruite de către universitara Anca Sîrghie în dorința de promovare a semenilor prin cultură și emancipare. Un veritabil calendar al celor 57 de ani de activitate culturală intensă, desfășurată de d-na prof. Anca Sîrghie pe ani, zile, vorbește în capitolul incipient O viață în date și imagini, despre rigoarea, perseverența, disciplina și frumusețea unui spirit uman dăruit și responsabil. Această remarcă ne-a dus cu gândul la sensul gnomic, ce scapă la prima vedere, al dictonului: „A renaște precum pasărea Phonix din propria cenușă”, identificat în condiția omului care luptă până la sacrificiu în numele unui ideal. Pasiunea este aceea care-i naște energia și forța necesară, conferindu-i măreția împlinirii.
Astfel a înțeles d-na Anca Sîrghie, prin profesia îmbrățișată, să urmeze chemarea ce încă din adolescență a simțit-o în ambianța benefică a spațiului cetății de pe malurile Cibinului, îmbinând tradiția culturală veche, recunoscută, cu momentul istoric nefast al comunismului, convertit benefic de forța destinului. Acestui moment îi dăruiește clipele de revoltă, de durere, de meditație asupra destinului omenirii pe care-l vrea luminos prin însăși bătălia pe care o poartă cu condeiul în mână. Despre acest ideal vorbesc scrierile domniei sale, analizate în capitolele monografiei pe care cu îndârjire îl sprijină să răzbească spre împlinire, ea scriind într-un mod ingenios despre clasicii și despre contemporanii literaturii române, de la cronicari, premoderni, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Ioan Slavici și George Coșbuc, până la Lucian Blaga, Radu Stanca, Ioan Alexandru, Ana Blandiana etc., transformând interviurile despre scriitorii români din cartea „Întâlnire pe calea undelor” (vol.I-2008 și vol. II-2011), într-o inedită istorie a literaturii române, una prefațată de Ana Blandiana. Acești scriitori sunt personajele cărților domniei sale, aceștia și Timpul pe care-l vrea trăit în Istorie prin suflul culturii. 

 Considerăm că în mod fundamental, 
cultura e singura care definește condiția umană, singura care ne identifică și care ne unește ca act colectiv și ca o îndatorire civică. De aceea, de Cultură trebuie să beneficieze întreaga societate, ca forță mobilizatoare ce dă șansă devenirii în Istorie. Spunea Nichita Stănescu că dacă omul este creația Cosmosului, Omul la rândul său a dăruit Cosmosului ceva, și anume Timpul și spațiul la dimensiune identificată de om în condiția sa, de ființă gânditoare. Prin om, Timpul a intrat în Istorie, smuls veșniciei, salvat de neantul, atât de sugestiv figurat de vizionarismul eminescian în poemul filosofic „Scrisoarea I”: „Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie/ Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustiei”.
Desigur că civilizația și deci, Cultura este idealul spiritului uman. Prin ea, omul se eliberează de beznele necunoașterii și se îndeamnă spre lumină, spre echilibru, spre Pace – ideal atât de cultivat de romantici și formulat atât de firesc de poetul Alexandru Vlahuță în poemul „Unde ni sunt visătorii”: „Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte,/
Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte”, sau Grigore Alexandrescu, autorul poeziei „Umbra lui Mircea. La Cozia”, unde meditează, afirmând: ” Prin științe și prin arte națiile înfrățite/ În gândire și în pace drumul slavei îl găsesc.” Iată de ce mințile vizionare promovează cultura, o slujesc cu dăruire, precum d-na Anca Sîrghie care oficiază de atâta timp pe altarul acestui vis de pace și lumină, când la orizont se adună nori de întuneric și ură.
  Astăzi, la împlinirea frumoasă a unei vârste tot atât de frumoase, îi urez „La mulți ani,  frumoasă doamnă a Culturii universale! ”. Fie ca Timpul „să așeze vremile sub noi”, iar nu „pe noi sub vremi”. Fie ca paginile istorice trăite azi să devină mitice, să împlinească mitul „Culturii – mit al Păcii Înțelepte”.