Aveam de gând să scriu – dar nu mă incita suficient, cât pentru un subiect atrăgător prin inconsistenţă – despre proiectul de Lege a învăţământului superior, privind plagiatele. Ceea ce se vorbeşte acum, în falsă dezbatere publică, va fi un "plagiat" până la votul din Parlament. În fine, argumentele ministrului Educaţiei nu sunt în măsură să stopeze imposturile academice: o nouă (deja nefericită) Comisie Naţională de Etică a Titlurilor Universitare ar urma să verifice existenţa plagiatului în lucrările de doctorat, urmând ca ministerul să formuleze acţiune în instanţă pentru anularea ordinului iniţial etc. şi vom reveni, cândva. Cert este că pasiunea plagiatorilor va fi, încă o dată, instituţionalizată (de ce nu ar fi naţionalizată?), din moment ce "autorii" îşi vor cerceta şi amenda cu prudenţă propriile teze de doctorat. Mai sunt şi alte intenţii educativ-academice în proiectul de Lege, aşa că la noul început al plagiatului legislativ de toamnă, ne vom reaminti ce trebuia să vorbim astăzi. Totuşi, am şuşotit noi ceva despre altceva – şi – acelaşi titlu de pe cartea de vizită plastifiată, pentru a proteja plagiatul…

                                                   ***

Ne închipuim că nimic nu ne mai surprinde, sau uşor de plagiat, înafara tentaţiilor şi argumentelor unor doctoranzi mascaţi în jocul tezelor agresiunii de pe o axă suspendată între polii unei planete deşurubată de la propria ei învârteală.

Ne demagnetizăm polii de la capetele altor axe politice, ale economiei invazionale prin inflaţie şi prin alianţele fragile dintr-un conţinut autocrat. Aplicăm (sau remodelăm) ordinea prin invazie şi, dacă se mai poate, de ce nu ar fi loc şi pentru dedicaţii cu mortiere naţionaliste? Posibilitatea restabilirii poziţiei polilor clasici ai planetei politice unde ne închipuim că toţi se învârt în acelaşi sens, printr-o pârghie a sancţiunilor, este, deja, udesetă: nu prin fraudarea comercială a istoriei se fac rezerve de gaze, petrol şi soldaţi. Totul e pe axa unui sistem globalizat, în care trebuie să funcţioneze voluntarii dintr-o memorie dezaxată de la trecutul cu-n singur pol planetar.

După ce au ocupat destinul şi "securitatea pentru toţi", forţele armate şi cu alură de amanţi invitaţi la transmiterea, în direct, a incestului constituţional – depinde cum citeşti istoria şi, s-ar putea să nu ne surprindă erata memoriei. În transcrierea printre tranşee se întâmplă să convieţuim pe o axă duplicitară: sistemul există, este criminal şi ideologizat prin mercenariat, posibil mercantil-templier, virtual şi poate prea vechi pe aceeaşi axă.

Numai să nu fie încă un plagiat cu destinaţie întârziată pe o axă închipuită, în jurul căreia nu se întâmplă nimic şi, totuşi, se înclină…