Nici nu s-au pierdut bine în spaţiul public (al Parcului ASTRA) ecourile başilor din Sala Festivă a Muzeului Asociaţiunii / Biblioteca ASTRA Corpul A de la afterparty-ul maratonului, că deja la Sibiu s-a mai bifat o petrecere cu DJ, băutură, başi în “locaţie” cu valoare culturală şi istorică: la Muzeul de Istorie “Casa Altemberger”.

Când? Sâmbătă, 7 iunie. Ce? “Spontan Events – Sibiu Edition”. Evenimentul, descris de presa locală (noi nu) ca “exclusivist” se vedea chiar din stradă: intrarea în Muzeul de Istorie fiind flancată de mese unde lumea consuma ceva în picioare, subt privirile pline de compasiune ale busturilor amplasate acolo.

Deci aveam, din nou petreceri cu muzică, DJ-i, party-people şi comsumaţie în spaţii unde, de regulă, ar trebui păstrat un anumit nivel al manifestaţiilor care se aprobă să fie organizate acolo.

Ce a fost acolo: O nouă petrecere cu DJ

Evenimentul, deşi, cum am spus, prezentat binişor prin presa online locală, a excelat apoi în discreţie mediatică. Că doar era unul exclusivist. Oricum, am aflat câte ceva. Durata: şase ore, de la 17 la 23. Oferta: “O atmosferă vibrantă, muzică bună și conexiuni memorabile”.

“Spontan” îşi anunţa recent evenimentul printr-un reel pe facebook: “Suntem bucuroşi să vă anunţăm că evenimentul nostru va avea loc în inima Sibiului, la uimitoarea Casa Altemberger, cel mai mare ansamblu arhitectural civil gotic din România şi o adevărată bijuterie a Europei de est”. Tot ei spuneau că locul oferă “un amestec unic de farmec medieval şi de patrimoniu cultural”.

Ce ofertă muzicală era? Una de “energie și vibrații pozitive”. Un DJ francez (rezident în Suedia), Sylvain Armand, şi dj-ii Nomad şi Elless, despre care nu am găsit mare lucru online dar care or fi şi ei cunoscuţi în lumea clubbing-ului.

Conform unei publicații locale, preţul de intrare la petrecerea de la Muzeul de Istorie a fost între 79 de lei – “regular” şi 129 de lei la categoria “backstage”. Spaţiul în care se desfăşura evenimentul era împărţit în trei categorii, “Regular” cu consum minim de 1.000 lei (6–8 persoane), cu mese în picioare, VIP cu un consum minim de 1.500 lei (6–8 persoane), mese tip canapea “Backstage Area” cu consum minim de 3.000 lei (6–8 persoane) şi tot, mese tip canapea. O petrecere descrisă de comentatori ca “exclusivistă” dar cu bilete la vânzare pentru oricine.

Câteva controverse…

Party-ul acesta “muzeal”, care nu a fost nici primul la Casa Altemberger şi nici primul în incinta Muzeului Brukenthal a generat ceva controverse în spaţiul public.

Prima a fost nu atât faptul că unele locuri chiar nu sunt potrivite să faci ORICE petrecere, chiar dacă vin bani din asta, ci că s-a organizat aşa ceva în ciuda faptului că Biserica Evanghelică s-a opus oficial ca astfel de evenimente să aibă loc în incinta Muzeului Brukenthal.

O altă controversă este una artificială. Pentru că detaliul cum că unul dintre Fraţii Tate a participat la petrecere mi se pare insignifiant mai puţin grav decât faptul că acel frate a fumat în incinta muzeului, deşi fumatul era interzis. Ceea ce denotă că el nici nu a fost deranjat de cineva cu privire la acest aspect.

Nu e vorba de “ce” ci e vorba de “unde”

Să nu se creadă că gata, toţi sunt acum împotriva oricărui eveniment din acesta gen “party”, VIP-exclusivist sau pentru masele largi populare. Nu are nimeni ceva împotriva organizării de party-uri, dar acestea ar fi bine să se ţină în locurile pretabile pentru aşa ceva. Muzeele şi spaţiile culturale care denotă un anumit nivel, un anumit comportament şi o anumită pretenţie culturală NU sunt cele mai potrivite locuri pentru evenimente cu DJ, başi, lumini violente, bar cu consumaţie, consumatori etc. Sunt destule locuri private pretabile pentru aşa ceva, de la cluburi şi piscine la terenuri sportive şi chiar hale industriale abandonate.

Un muzeu este pretabil la evenimente muzicale de nivelul unui muzeu. Adică, pe înţelesul celor care nu înţeleg, ceva cu muzică potrivită decorului şi atmosferei, să zicem de la medievală ajungând chiar la jazz. Muzeul nu e club, chiar dacă se invocă Occidentul pentru a justifica aşa ceva. Occidentul ne arată că are o parte ce se distanţează tot mai mult de normalitate şi nu e cazul ca să îl copiem fix la chestia asta, doar ca să fim şi noi “europeni” şi în rând cu moda.

Alexandru Chituţă, în apărarea petrecerilor din muzeu

Fostul manager al Muzeului Naţional Brukenthal, Alexandru Chituţă, a avut, într-o postare pe pagina sa de facebook, doar cuvinete elogioase la adresa petrecerii cu DJ de la Muzeul de Istorie.

El spune că Muzeul de Istorie, prin petrecerea “Spontan Events – Sibiu Edition”, “a dovedit că poate organiza evenimente de calitate”.

“Lumea se simte bine și se bucură de faptul că in centrul orașului Sibiu există o asemenea curte interioară. Patrimoniul construit este pus în valoare. Muzeul de Istorie Casa Altemberger din Sibiu este acum mai aproape de sufletul tinerilor și nu numai. Acum mai bine de 10 ani în Italia, la Roma asemenea concerte au fost organizate în toate muzeele. Astăzi acestea se întâmplă în marile muzee din întreaga lume. La noi organizarea unor asemenea evenimente e cu “cântec”, spune Chituţă.

El i-a mai acuzat pe cei care nu susţin asemenea evenimente că “nu fac nimic pentru promovarea instituției, pentru imagine și marketing, pentru fondurile proprii”, că “nu călătoresc și nu cunosc realitățile” şi că “vrem o țară ca afară dar câteodată noi ne credem mai deștepți”

El mai susţine că evenimente de genul acesta ar aduce “lume, voie bună, imagine dar și chestiuni care sclipesc în ochii unora: bani”. “Da! Asemenea evenimente aduc fonduri Muzeului Național Brukenthal, în această perioadă complicată. O asemenea seara aduce fonduri cât mai bine de două săptămâni de vizitatori, sau chiar și o lună și mai bine (Ianuarie și februarie) la Muzeul de Istorie Casa Altemberger!

Pe lângă fonduri câștigăm și prieteni. Aş dori să văd câte instituții se mai pot lauda în România că fac venituri proprii de aproape două ori și ceva peste cele impuse de ordonatorul de credit si după asemenea rezultate se afirma de administrare defectuoasă. Și nu e bine?!”

Este un punct de vedere, dar aceasta nu înseamnă că de dragul banilor pentru muzeu să organizezi chiar orice. Comparaţia că un eveniment – petrecere ar aduce mai mulţi bani decât vizitatorii lui sună cam a insultă tocmai la adresa celor care plătesc (din banii lor!), şi vin poate sute de kilometri până la Sibiu, pentru a vedea muzeul şi exponatele sale. Ei fac asta pentru că îi interesează; nu vin doar să bifeze o seriune de clubbig fără a le păsa de ceea ce conţine decorul acela “stunning”. Dacă e să o luăm, aşa, pe bani, de ce nu facem la Brukenthal un campionat de full-contact (în curte la Altemberger, că e pretabil) sau o gală de manele în Salonul Baroc? Precis ar aduce bani mai mulţi, chiar fără număr, decât ar aduce amărâţii ăia care vin de unde se agaţă harta în cui sau unde se termină harta din cui doar ca să vadă minunatul muzeul de la Sibiu…

Cu scuzele de rigoare şi ca o concluzie, într-un muzeu faci evenimente pretabile pentru un muzeu. Indiferent de ce ciudăţenii se petrec pe “afară”.

O măsură de bun-simţ: nu se vor mai ţine petreceri cu DJ la Brukenthal

Un comunicat postat luni pe pagina de facebook a Muzeului Național Brukenthal şi semnat de noul manager interimar Raluca Teodorescu, anunţă că s-a pus capăt unor asemenea evenimente, cel puţin în spaţiile muzeului: “Concertul organizat în 7 iunie de Spontan Events a fost ultimul de acest fel în mandatul meu”, spune managerul MNB.

Raluca Teodorescu demolează şi ideea că muzeul s-ar fi umplut de bani după aşa ceva: “…Pentru a nu exista confuzia că acest eveniment a fost organizat datorită veniturilor extraordinare aduse muzeului: valoarea acestui contract inițial, de 7.000 lei (din care jumătate merg la stat, conform legii), este una modestă și nu reflectă nici măcar pe departe în mod corespunzător riscurile asumate de instituție, în special în ceea ce privește protecția patrimoniului muzeal. Aceste riscuri sunt agravate de faptul că muzeul nu deține control asupra procesului de selecție sau filtrare a participanților la eveniment, ceea ce poate conduce la situații ce pun în pericol integritatea bunurilor culturale aflate în custodia noastră”.

“Concluzionând, riscurile pe care astfel de evenimente le aduc asupra patrimoniului sunt mult prea mari, iar responsabilitatea noastră principală rămâne protejarea lui. Promovarea este importantă, dar nu poate veni cu prețul degradării valorilor noastre istorice”, se mai arată în postare.

Total de acord. Răspunsul Ralucăi Theodorescu se mulează, putem spune, pe opinia noastră că muzeul şi party-ul sunt două chestii care, oricum le-am întoarce-o, nu bat una cu cealaltă. Plus că nu poţi crede că graţie unei asemenea petreceri se nasc noi vizitatori care să se umple de cultură fix din cauză că au băut cândva câteva shoturi pe un mixtape al lui DJ care-ar fi el.