În preajma Sărbătorilor de Crăciun lumea academică sibiană, și nu numai, a rămas siderată la aflarea veștii decesului, înconjurați de lumina sfântă a Nașterii Domnului, a două mari personalități ale vieții universitare și religioase, profesorii Hermann Dankwart Pitters și Daniel Buda.

            Hermann Pitters s-a născut la 25 ianuarie 1932 la Sighişoara, ca mezin, al cincilea fiu, al familiei Samuel Pitters, la acea vreme predicator la Cloaşterf (jud. Mureș) și al soției sale Hilde, născută Schuster, de profesie învățătoare. Copilăria și tinerețea și-a petrecut-o la Sibiu, în casa familiei de pe strada Ștefan cel Mare, după ce  tatăl său devenise din 1938 ȋnvăţător la școala locală „Martin Luther”.  În timpul celui de-al Doilea Război Mondial doi dintre frații mai mari au murit iar un  al treilea a rămas după încheierea păcii în Germania.

            Tânărul Hermann  a urmat mai întâi cursurile Seminarului  pedagogic de la Sighișoara,  apoi  între 1951 și 1955, teologia, la nou-înființatul Institut Teologic Protestant Universitar din Cluj. În 1955 s-a căsătorit cu Helga, născută Rehner având împreună trei fii: Thomas  (1956), Andreas (1957) și Hannes (1960).

            Timp de cinci ani (1955-1960) a fost preot la Veseud, sat aparținător de comuna Chirpăr, în apropiere de Agnita. Timpul petrecut în această comunitate avea să fie definitoriu atât pentru comunitatea veseudeană cât și pentru tânărul preot.

Începând cu  anul  1960, Hermann Pitters abordează cariera didactică universitară, cea care avea să-i aducă mari satisfacții, mai întâi lector, apoi din 1978 profesor, al  Institutului Teologic Protestant Unic din Cluj-Napoca, a cărui ramură luterană, cu limba de predare germană,  se mutase între timp la Sibiu. A contribuit din plin la formarea și consolidarea acestui institut, punându-și ampreta sa personală de bun gospodar dublat de o operă științifică valoroasă creată în aproape o jumătate de secol. Prin „mâinile” lui au trecut, fiind „modelate”, mai multe generații  de teologi. 

            Timp de peste două  decenii a fost decanul acestei instituţii căreia i-a dat o nouă strălucire. După căderea cortinei din 1989, la Sibiu, încep să vină, atrași de farmecul orașului dar  și de prestigiul instituției de învățământ, mulți tineri autohtoni, dar și din străinătate. La acea vreme, beneficiind de noile condiții de deschidere și libertate, decanul Pitters ridică institutul la  cote înalte de performanță, net superioare,  fără precedent.  Personalitatea sa jovială, amabilă, primitoare, statutul său intelectual recunoscut peste hotare, îi facilitează apelul său adresat unor  teologi, amici de pe arealul european, de a preda la instituția sibiană. Prin acest demers, Hermann Pitters asigura, fără îndoială, calitatea superioară a prestației didactice. În aceste împrejurări, corpul profesoral însuma atât dascăli  indigeni  cât  şi  invitați de mare prestigiu din străinătate. 

Pe lângă munca de cercetare științifică și predare a cunoștințelor teologice tinerelor generații de studenți, Hermann Pitters a beneficiat de un  sprijin concret,  activ, al soției Helga, mai ales în munca de secretariat. Ajutorul era binevenit pentru a face față  sarcinilor care îi reveneau în postura de  redactor-șef al publicaţiei lunare bisericeşti „Kirchliche Blätter”, revista care a avut o apariție lunară din 1978 până în 2000.

       Profesorul Pitters a fost  personalitatea sibiană care s-a identificat, o lungă durată de timp, cu  Institutului Teologic Protestant. A fost co-fondator al Academiei Evanghelice din Transilvania (al cărei președinte a fost ani în șir) și al Forumului Democrat al Germanilor din România (ședința de constituire a avut loc în decanatul Insitutului Teologic). 

Ca istoric teolog, s-a preocupat ȋndeosebi de istoria bisericească a Transilvaniei. Contribuția sa la dialogul ecumenic, în special la cel dintre Ortodoxie și Biserica Evanghelică, nu poate fi subestimată. Prin traducerea în limba germană a lucrării „Teologia Dogmatică ortodoxă” a părintelui Dumitru Stăniloaie (1903-1993), aduce o contribuție semnificativă la dialogul dintre gândirea teologică ortodoxă și cea protestantă la nivel european cu o puternică influență asupra  generațiilor de studenţi și studente. La fel de importantă pentru cunoașterea ortodoxiei în spațiul creștin occidental a fost traducerea „Mirenilor în Biserică” a părintelui Liviu Stan. Traducerile efectuate de Herman Pitters au deschis accesul lumii vorbitoare de limbă germană la teologia ortodoxă . Menționăm de asemenea participarea consistentă la monumentalul volum documentar „Martiri pentru Hristos din vremea comunismului”, unde sunt prezentate biografiile victimelor  regimului totalitar dinainte de 1989.

 Paralel cu aspectele menționate mai sus, Pitters a fost timp îndelungat, de câteva decenii, membru al diferitelor comisii pentru dialogul luterano-ortodox, atât în ​​cadrul întâlnirilor  bilaterale dintre Biserica Evanghelică din Germania și Biserica Ortodoxă Română, cât și al celui care se desfășoară pe mai multe planuri, dintre Federația Luterană Mondială și Conferinţa Panortodoxă pentru dialog multilateral. 

Ca urmare a acestei complexe activități ecumenice și nu numai, Facultatea Teologică Ortodoxă din București i-a acordat titlul de profesor onorific, iar Universitatea Ovidius din Constanța, urmare a propunerii Consiliului Facultății de Teologie Ortodoxă, cu  binecuvântarea I.P.S. Teodosie Petrescu, Arhiepiscopul Tomisului, îi acordă în 23 mai 2019 titlul de „Doctor Honoris Causa”.

Cea de-a 90-a aniversare a lui Hermann Pitters a fost organizată, sărbătorită și susținută de către Forumul Democratic al Germanilor ȋmpreună cu Biserica Evanghelică din România. Cu această ocazie a fost prezentată și publicația comemorativă „Leben in Fülle” („Viața din belşug”), prin care se aduce un omagiu mentorului lor de către mai mulți autori, precum și alte personalități care l-au ȋnsoţit de-a lungul vieții sau au fost influențate semnificativ de profesorul Pitters. În volum este publicată și o listă bibliografică a variatelor lucrări științifice și de popularizare ale celui omagiat.

             Ȋn vara acestui an a avut ocazia de a lua parte, bucurându-se din plin, la o mare reuniune a familiei Pitters, adunând în jurul său proprii copii, cu cei 7 nepoți și 8 strănepoți, dar  și cu mulți alți membri ai familiei.

Ȋn ajunul Crăciunului, pe 23 decembrie 2023, se stinge din viaţă la vârsta frumoasă de aproape 92 de ani, liniştit în urma unei scurte boli. Acum viața profesorului, omului de ştiinţă şi slujitorului Domnului Dumnezeu Hermann Pitters, a luat sfârșit. Episcopul evanghelic Reinhard Guib consemna în prefața publicației comemorative mai sus menționate: „Mulțumim Domnului Dumnezeu, care ne dă viață din belșug, pentru profesorul dr. Hermann Pitters și munca lui în biserica noastră!”                                           *

Fostul  Decan al Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, Preot Prof. univ. dr. Daniel Buda s-a născut la Târgu Lăpuș în 7 iunie 1977. Pe traseul vieții sale scurte, a parcurs și absolvit mai multe instituții de învățământ teologic: este cursant al Seminarului teologic ortodox român din Baia Mare în anii 1991-1995. Urmează patru ani cursurile și seminarele Facultății de teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu devenind licențiat cu teza intitulată: Începuturile creștinismului la armeni și relațiile lor cu celelalte Biserici până la Sinodul de la Calcedon (451), publicată în două distincte studii. Continuă pregătirea sa teologică prin studii aprofundate la aceeași facultate sibiană, susținând lucrarea: Contribuția istorică și doctrinară a Apusului la Sinoadele ecumenice până la papa Leon cel Mare. Perseverența sa în pregătirea profesională este validată de prestația sa notorie în cadrul Programului de doctorat, demarat  sub coordonarea științifică a Preot Prof. univ. dr Aurel Jivi, întrerupt prin decesul acestuia, continuate și finalizate sub „bagheta” Arhimandritului Prof. univ. dr. Constantin Voicu. Ziua de 16 iulie a anului 2004 consemnează susținerea Tezei de doctorat cu titlul: Hristologia antiohiană de la Sfântul Eustatiu al Antiohiei până la Nestorie, lucrare apreciată cu calificativul Magna cum Laudae.  

            Solida sa pregătire profesională îl recomandă pentru abordarea unei cariere în învățământul superior. Trepetele didactice sunt parcurse la instituția în care s-a format profilul său intelectual. Onorează, pe rând, toate etapele carierei didactice, de la preparator la profesor universitar și Decan al acestei ilustre facultăți.

            Daniel Buda, înzestrat cu o putere de muncă ieșită din comun, a desfășurat o bogată  activitate teologică și ecumenică, fiind deținătorul unei cărți de vizită impresionante: teolog – ecumenist și apreciat specialist în domeniul  Istoriei  Bisericii Universale.

            A onorat, mai mulți ani, funcția de Secretar Executiv în Consiliul Mondial al Bisericilor  (la Geneva) și pe cea de Consultant științific al Conferințelor Bisericilor Europene. A fost prezent cu conferințe în peste 85 de țări de pe întregul mapamond. A fost afiliat, în organizații academice interne și internaționale, la mai multe Universități din Europa, Asia și Africa.

            Bogata sa activitate a fost apreciată de contemporani prin atribuirea unor importante distincții: „Crucea Sfântului Andrei Șaguna” (Arhiepiscopia Sibiului), „Ordinul Sfântului Mellitus” (Episcopul Londrei), „Crucea Patriahală” (Biserica Ortodoxă Sârbă), „Crucea Valahă” (Arhiepiscopia Târgoviștei). Preotului și profesorului Buda considerat „o personalitate a teologiei ortodoxe române” i s-a decernat  Diploma de Excelență și Placheta Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, la propunerea Facultății de Teologie arădene, pentru contribuția fructuoasă la dialogul ecumenic și la internaționalizarea teologiei ortodoxe.

            Daniel Buda este autor a 5 cărți apărute sub semnătură proprie și în colaborare, a peste 40 de studii științifice de sine stătătoare publicate în reviste de prestigiu din Germania, Austria, Elveția, Grecia și Statele Unite ale Americii.

            S-a stins din viață, la doar 46 de ani într-o zi de marți, a doua zi de Crăciun, 26 decembrie 2023 în urma unui accident vascular.  Este înhumat în Cimitirul Mănăstirii Rohia, acolo, unde se află și mormântul arhimandritul Serafim Man pe care l-a iubit și care i-a fost părinte duhovnic. A lăsat în urmă o soție îndoliată și doi copii, Teodor și Ioan, lipsiți acuma de grija și dragostea paternă.

Dumnezeu să le rânduiasc parte cu aleșii Săi, Veșnică pomenire !      

                                                                                                Lucian Giura