Strada Mitropoliei Nr.2. Casa Altemberger – Lulay – Pempflinger – Primăria Veche – Muzeul de Istorie.

Pe lângă sediu al Magistraturii şi primărie, clădirea a mai găzduit şi alte instituţii publice, cum ar fi: Închisoarea oraşului (până în 1747, când se mută pe str. Turnului), Ocolul Silvic (la sfârşitul sec. al XIX-lea), Tribunalul Municipal (până în 1901, când se mută pe str. Mitropoliei nr.8), Poliţia orăşenească (până la Primul Război Mondial), etc.

Din anul 1936 formația de pompieri a fost militarizată iar remiza de la Primărie desființată în anul 1945.

În perioada 1948-1967 spaţiile devin locuinţe, birouri ale Muzeului Brukenthal şi garaje. Etajul a fost ocupat de Întreprinderea nr. 2 de Construcţii Sibiu până în 1963 după care a devenit spaţiu de depozitare al Muzeului Brukenthal. Începând cu anul 1967, Primăria Veche – Casa Altemberger – Pempflinger a intrat într-o perioadă de restaurare până în 1988, sub conducerea arhitectului Hermann Fabini. Turnul a fost reconstruit în 1972/1973.

În 1988, după 20 de ani de şantier, clădirea Primăriei Vechi a devenit gazdă a secţiei de istorie a Complexului Muzeal Naţional Sibiu cu o expoziţie menită a ilustra, după un model şablon, „evoluţia societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi”. În 1988 se inaugurează Muzeul de Istorie.

Primăria Sibiului a funcţionat în acest complex, timp de patru secole, până în anul 1947.

Expoziţia permanentă prezintă colecţiile muzeului în sectoare precum: „Arheologie preistorică şi veche”, „Arheologie medievală”, „Sigilii şi stampe”, „Carl Engber colecţionar şi bibliofil”, „Din istoria Sibiului”, „Medalii şi decoraţii”, „Breslele sibiene”, „Cabinetul numismatic”, „Arme şi armuri”, „Mişcarea naţională şi culturală din Transilvania în epoca modernă” şi „Lapidariul antic şi medieval”. În cadrul Muzeului de Istorie, expoziţia dedicată Magistratului Sibiului este organizată în sala în care se ţineau şedinţele de consiliu. Sunt expuse piese ce au aparţinut membrilor Magistratului (pelerină de senator, pelerină şi pălărie de centumvir, urna de vot, fotoliul oratorului, sigilii ale unor primari, comiţi sau oratori precum Thomas Altemberger). Din Magistrat făceau parte cei mai înalţi funcţionari: primarul (numit şi consul), administratorul oraşului, judele regal şi cel scăunal. Organul executiv lărgit de conducere era Sfatul Orăşenesc format din 12 cetăţeni de vază, care formau sfatul interior. Centumvirii alegeau un „orator”, dintre şase candidaţi care aveau asentimentul Magistratului, acesta reprezentându-i în prezidiu în timpul alegerilor Magistratului.

Din 1721 s-a trecut la sistemul votului secret, în urnă.

În două vitrine special amenajate sunt expuse steaguri de breaslă şi unor comiţi. Pereţii sunt împodobiţi cu tablouri şi grafică, precum şi cu replici de steaguri.

Informăm pe toți cititorii pasionați de istoria locală, că – în curând – va apare lucrarea „Sibiul înainte de Sibiul de azi. Istorie Ilustrată. Colecție de cărți poștale vol. III”. (va urma)

ing. Ioan Dejugan